ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6825/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 310 din 8 februarie 2010, Tribunalul Timiș a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul K.A.M.I. împotriva pârâților Primarul și Consiliul Local Timișoara, Consiliul Județean Timiș precum și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect Legea nr. 10/2001, reținând totodată lipsa calității procesuale active a reclamantului. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că reclamantul K.A.M.I. a promovat prezenta acțiune prevalându-se de calitatea sa de succesor al defunctului F.L.E., solicitând ca pârâții să fie obligați la plata unor despăgubiri bănești, la valoarea actualizată, pentru cota de 1/1 părți din imobilul situat în Timișoara, evidențiat în CF Timișoara, nr. top…

și ..., compus din casă, curte și grădină de 1122 mp, naționalizată în timpul regimului comunist din România, despăgubirile constând în diferența dintre valoarea încasată prin Hotărârea Comisiei Județene Timiș de aplicarea Legii nr. 112/1995 și nr. 1352 din 19 aprilie 2005 actualizate cu indicele de inflație. A mai constatat instanța că, prin Hotărârea nr. 1352 din 19 aprilie 2005 s-a dispus ca F.L.E., în calitatea sa de fost proprietar, să i se acorde despăgubiri bănești cifrate la suma de 825.011.180 lei vechi (ROL) pentru cota de 1/2 din imobilul în litigiu. În dovedirea calității sale de moștenitor și a calității sale procesuale active, reclamantul a depus Certificatele de moștenitor din 12 iulie 2006 și din 15 noiembrie 2006 emise de B.N.P.

M.A.R. Primul certificat atestă faptul că, după defunctul F.L.E. a fost instituită legatară universală G.G.M., iar potrivit celui de-al doilea certificat, reclamantul este legatar universal al defunctei G.G.M., în cotă de 1/1. Ca urmare a verificării bunurilor imobile înscrise în aceste certificate de moștenitor, tribunalul a reținut că imobilul pentru care s-au acordat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 nu se regăsește printre cele menționate în cuprinsul activelor. Nu se menționează nici că, după defunctul F. s-ar fi transmis și bunuri imobile ori sume de bani. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 689 C. civ., cu consecința la fel de greșită a admiterii excepției lipsei calității sale procesuale active, în condițiile în care a operat transmisiunea succesorală.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 360/A din 14 octombrie 2010 a respins apelul declarat de reclamantul K.A.M.I. împotriva Sentinței civile nr. 310 din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, reținând următoarele considerente: Potrivit art. 689 C. civ., reclamantul are calitate de erede, respectiv de moștenitor testamentar, însă acest aspect ar fi trebuit completat și de existența în activul masei succesorale culese a sumei de 825.011.280 lei, ori cel puțin să fi fost menționat un patrimonial drept de creanță transmis de defunctul F. prin moștenire, cu privire la beneficiul instituit în favoarea acestuia prin art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

A mai reținut Curtea de Apel că, deși F.L.E., beneficiarul despăgubirii acordate în baza Legii nr. 112/1995 a decedat la data de 21 martie 2006, deci la mai bine de 5 ani de la data adoptării Legii nr. 10/2001, acesta nu a inițiat nicio acțiune ori notificare pentru a obține o reactualizare și ca atare un spor de despăgubire pe imobilul ce a fost în coproprietatea sa. Aceeași situație se regăsește și în cazul antecesoarei G.G.M., în sensul că nici această persoană nu a acționat în temeiul Legii nr. 10/2001, cu o notificare pentru reevaluarea despăgubirilor. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul K.A.M.I. a declarat recurs invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate: Instanțele au omis să aibă în vedere faptul că, suma de bani primită în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost acordată cu titlu de reparație pentru pierderea proprietății imobilului ce nu mai putea fi restituit în natură, neexistând nici un motiv pentru ca antecesorii săi să fi contestat modul de calcul și să fi formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. La data decesului suma de 825.011.280 lei se afla în patrimoniul defunctului F.L.E. pentru ca ulterior să intre în masa succesorală a antecesoarei sale G.G.M. Fiind continuator al persoanei defuncte, prin succesiuni succesive, s-a transmis inclusiv dreptul de a solicita actualizarea despăgubirilor în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, drept ce s-a născut la data apariției Legii nr. 1/2009.

Pentru aceste motiv recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de reclamantul K.A.M.I. va fi respins pentru considerentele ce succed: Așa cum corect au reținut cele două instanțe, recurentul-reclamant este legatarul universal al defunctei G.G.M., care la rândul ei a fost legatara universală a defunctului F.L.E., așa cum rezultă din testamentele autorului din 13 iulie 2006 respectiv din 7 martie 2006 cât și din certificatele de moștenitor din 12 iulie 2006 și din 15 noiembrie 2006, ambele emise de B.N.P.

M.A.R. Pentru ca recurentul-reclamant să beneficieze de prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv de măsuri reparatorii constând în diferența dintre valoarea încasată potrivit Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului ar fi trebuit ca în activul masei succesorale să se regăsească și imobilul pentru care s-au acordat defunctului F.L.E. despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, și dreptul de a solicita diferența dintre valoarea încasată în baza hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 119/1995 actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului. Pe de altă parte, nici recurentul-reclamant și nici antecesorii săi nu au formulat vreo notificare către unitatea deținătoare pentru a solicita diferența dintre valoarea încasată în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul K.A.M.I. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul K.A.M.I. împotriva Deciziei civile nr. 360 A din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.