ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6825/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 310 din 8 februarie

2010, Tribunalul Timiș a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către

reclamantul K.A.M.I. împotriva pârâților Primarul și Consiliul Local Timișoara,

Consiliul Județean Timiș precum și Ministerul Finanțelor Publice, având ca

obiect Legea nr. 10/2001, reținând totodată lipsa calității procesuale active a

reclamantului.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a constatat că reclamantul K.A.M.I. a promovat

prezenta acțiune prevalându-se de calitatea sa de succesor al defunctului

F.L.E., solicitând ca pârâții să fie obligați la plata unor despăgubiri

bănești, la valoarea actualizată, pentru cota de 1/1 părți din imobilul situat

în Timișoara, evidențiat în CF Timișoara, nr. top. ... și ..., compus din casă,

curte și grădină de 1122 mp, naționalizată în timpul regimului comunist din

România, despăgubirile constând în diferența dintre valoarea încasată prin

Hotărârea Comisiei Județene Timiș de aplicarea Legii nr. 112/1995 și nr. 1352

din 19 aprilie 2005 actualizate cu indicele de inflație.

A mai constatat

instanța că, prin Hotărârea nr. 1352 din 19 aprilie 2005 s-a dispus ca F.L.E.,

în calitatea sa de fost proprietar, să i se acorde despăgubiri bănești cifrate

la suma de 825.011.180 lei vechi (ROL) pentru cota de 1/2 din imobilul în

litigiu.

În dovedirea

calității sale de moștenitor și a calității sale procesuale active, reclamantul

a depus Certificatele de moștenitor din 12 iulie 2006 și din 15 noiembrie 2006

emise de B.N.P. M.A.R.

Primul certificat

atestă faptul că, după defunctul F.L.E. a fost instituită legatară universală

G.G.M., iar potrivit celui de-al doilea certificat, reclamantul este legatar

universal al defunctei G.G.M., în cotă de 1/1.

Ca urmare a

verificării bunurilor imobile înscrise în aceste certificate de moștenitor,

tribunalul a reținut că imobilul pentru care s-au acordat despăgubiri în baza

Legii nr. 112/1995 nu se regăsește printre cele menționate în cuprinsul

activelor.

Nu se menționează

nici că, după defunctul F. s-ar fi transmis și bunuri imobile ori sume de bani.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul susținând că prima instanță a interpretat

greșit dispozițiile art. 689 C. civ., cu consecința la fel de greșită a

admiterii excepției lipsei calității sale procesuale active, în condițiile în

care a operat transmisiunea succesorală.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 360/A din 14 octombrie 2010 a

respins apelul declarat de reclamantul K.A.M.I. împotriva Sentinței civile nr.

310 din 8 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, reținând următoarele

considerente:

Potrivit art. 689 C.

civ., reclamantul are calitate de erede, respectiv de moștenitor testamentar,

însă acest aspect ar fi trebuit completat și de existența în activul masei

succesorale culese a sumei de 825.011.280 lei, ori cel puțin să fi fost menționat

un patrimonial drept de creanță transmis de defunctul F. prin moștenire, cu

privire la beneficiul instituit în favoarea acestuia prin art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

A mai reținut Curtea

de Apel că, deși F.L.E., beneficiarul despăgubirii acordate în baza Legii nr.

112/1995 a decedat la data de 21 martie 2006, deci la mai bine de 5 ani de la

data adoptării Legii nr. 10/2001, acesta nu a inițiat nicio acțiune ori

notificare pentru a obține o reactualizare și ca atare un spor de despăgubire pe

imobilul ce a fost în coproprietatea sa.

Aceeași situație se

regăsește și în cazul antecesoarei G.G.M., în sensul că nici această persoană

nu a acționat în temeiul Legii nr. 10/2001, cu o notificare pentru reevaluarea

despăgubirilor.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri reclamantul K.A.M.I. a declarat recurs invocând cazul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a

susținut următoarele critici de nelegalitate:

Instanțele au omis să

aibă în vedere faptul că, suma de bani primită în temeiul Legii nr. 112/1995, a

fost acordată cu titlu de reparație pentru pierderea proprietății imobilului ce

nu mai putea fi restituit în natură, neexistând nici un motiv pentru ca

antecesorii săi să fi contestat modul de calcul și să fi formulat o notificare

în temeiul Legii nr. 10/2001.

La data decesului

suma de 825.011.280 lei se afla în patrimoniul defunctului F.L.E. pentru ca

ulterior să intre în masa succesorală a antecesoarei sale G.G.M.

Fiind continuator al

persoanei defuncte, prin succesiuni succesive, s-a transmis inclusiv dreptul de

a solicita actualizarea despăgubirilor în condițiile art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, drept ce s-a născut la data apariției Legii nr. 1/2009.

Pentru aceste motiv

recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și

în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de reclamantul

K.A.M.I. va fi respins pentru considerentele ce succed:

Așa cum corect au

reținut cele două instanțe, recurentul-reclamant este legatarul universal al

defunctei G.G.M., care la rândul ei a fost legatara universală a defunctului

F.L.E., așa cum rezultă din testamentele autorului din 13 iulie 2006 respectiv

din 7 martie 2006 cât și din certificatele de moștenitor din 12 iulie 2006 și

din 15 noiembrie 2006, ambele emise de B.N.P. M.A.R.

Pentru ca

recurentul-reclamant să beneficieze de prevederile art. 20 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, republicată, respectiv de măsuri reparatorii constând în diferența

dintre valoarea încasată potrivit Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele

de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului ar fi trebuit ca în

activul masei succesorale să se regăsească și imobilul pentru care s-au acordat

defunctului F.L.E. despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, și dreptul de a

solicita diferența dintre valoarea încasată în baza hotărârii Comisiei de

aplicare a Legii nr. 119/1995 actualizată cu indicele de inflație și valoarea

corespunzătoare de piață a imobilului.

Pe de altă parte,

nici recurentul-reclamant și nici antecesorii săi nu au formulat vreo

notificare către unitatea deținătoare pentru a solicita diferența dintre

valoarea încasată în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de

inflație și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul K.A.M.I. va

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul K.A.M.I. împotriva Deciziei civile nr. 360 A din 14

octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.