ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3677/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 879 din 14 aprilie 2011

Curtea de Apel

București, secția II-a penală, a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatorul A.C. împotriva

deciziei penale nr. 5/R din 05 ianuarie 22011 pronunțată de Tribunalul

București, secția

I

penală,

în dosarul nr. 59656/3/2010.

A obligat recurentul la plata sumei de 100 lei

cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a

decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin decizia

penală nr. 5/R din 05 ianuarie 22011 pronunțată de

Tribunalul București, secția

I

penală, în dosarul nr.

59656/3/2010, a

fost respinsă, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul A.C. împotriva deciziei penale

nr.

1753/R din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a

penală, în dosarul nr. 39665/299/2010, cu obligarea

contestatorului la plata cheltuielilor judiciare

datorate statului.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că

prin contestația

formulată

petiționarul a invocat lipsa de procedură cu intimații, iar din

dispozițiile

art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că lipsa de procedură nu poate

fi invocată decât de către partea față

de

care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită - în cauză de

către intimați, iar nu de către petent, textul de

lege neprevăzând

posibilitatea terțului să invoce încălcarea unui drept

procedural al altei părți.

Această decizie a fost atacată de contestatorul A.C.

,

calea de atac fiind înregistrată la dala de 09 februarie 2011 pe rolul Curții

de Apel București.

La termenul

din 30 martie 2011, Curtea, din oficiu, a pus în

discuție admisibilitatea căii de atac promovată în cauză.

Examinând prioritar acest aspect, Curtea a reținut

că numitul

A.C. a înțeles să conteste o hotărâre definitivă

(cum, de altfel, este consemnat expres în dispozitivul

său), împotriva

căreia nu mai avea

deschisă nicio cale de atac, fie ea apel (cum a

apreciat partea) sau

recurs.

Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, prin decizia

penală nr. 5 din 05 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția

I

penală, s-a respins ca

inadmisibilă

contestația în anulare formulată de numitul A.C. împotriva deciziei penale nr.

1753/R/2010 a Tribunalului

București, secția

I

penală

.

Or, contestația în

anulare fiind o cale extraordinară de atac

îndreptată împotriva unor

hotărâri penale definitive, ce se

soluționează

de către instanța de recurs ce a pronunțat hotărârea a

cărei anulare se

cere, în mod firesc, deciziile pronunțate sunt

definitive, deci nesusceptibile de a fi atacate. Singura excepție o

constituie contestația în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 386 lit. d)

C.

proc. pen. (când împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri

definitive pentru aceeași faptă), ce prevede o

procedură de judecată diferită de celelalte cazuri de contestație în

anulare,

care însă nu își găsește aplicarea în speță, numitul

A.C. întemeindu-și pe alte dispoziții legale, respectiv

pe art. 386

lit. a) C. proc. pen.

Ca atare, cum potrivit dispozițiilor art. 129 din

Constituția

României, „împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita

căile de atac, în condițiile legii, în

temeiul

art. 385/15 pct. l lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins

ca

inadmisibil recursul declarat de contestator și l-a obligat pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în cuantum de 100

lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

contestatorul A.C.

La termenul de

azi, 19 octombrie 2011, Curtea, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu

art. 417 C. proc. pen., a pus în discuția părților

admisibilitatea

recursului declarat de contestator.

Examinând recursul

declarat de contestator, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată

că acesta este inadmisibil.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen.,

sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs hotărârile judecătorești,

sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive, fiind arătate expres și

limitativ

hotărârile care sunt supuse recursului.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (1) lit. c) și lit. e) C. proc. pen.

,

pot fi atacate cu recurs numai sentințele pronunțate, ca instanțe de fond de

curțile de apel și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale,

tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel.

Printre acestea nu sunt prevăzute și deciziile

pronunțate, ca

instanță de recurs, de către

Curțile de apel, cum este cea atacată în

cazul de fată.

Totodată, art. 417

C. proc. pen., cu referire la dispozițiile

înscrise în Cap. III din Titlul

II

al

aceluiași cod, prevede că deciziile

pronunțate în recurs nu sunt supuse

nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul

român de jurisdicție a statuat principiul unicității

acestei căi de atac, dreptul la recurs

stingându-se prin exercitare, așa

încât posibilitatea legală a declarării

mai multor recursuri este exclusă.

În prezenta cauză, Secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul

declarat de către contestatorul

A.C.

împotriva deciziei penale nr. 879

din 14 aprilie

2011 a Curții de Apel

București, secția II-a penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de

legea procesuală penală,

constituie o încălcare a principiului legalității

căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în

ordinea de drept.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității recursului pusă în discuția

părților din oficiu de către instanță, este întemeiată.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. a) C. proc. pen.

, Curtea va respinge ca

inadmisibil recursul declarat

de contestator.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatorul A.C. împotriva deciziei penale nr. 879

din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția II-a penală.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul contestator va fi obligat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul

A.C.

împotriva deciziei

penale nr. 879 din 14 aprilie

2011 a

Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie

2011.