ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2056/2011

Asupra

recursului de față

În baza

actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința

penală nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată petentului I.V. împotriva

Ordonanței pronunțată în dosarul nr. 202/P/2010 din data de 22 iulie 2010 de

către D.N.A. Serviciul Teritorial București.

Prin plângerea

înregistrată la această instanță sub nr. 151/2/2011, petentul I.V. a solicitat

instanței să infirme ordonanța procurorului pronunțată la data de 22 iulie 2010

în dosarul nr. 202/P/2010 Direcția Națională Anticorupție - S.T.B. ce i-a fost

comunicată la data de 21 decembrie 2010 și să-1 exonereze de plata amenzii

administrative în cuantum de 5000 lei la care a fost obligat.

Examinând

plângerea petentului I.V., Curtea de apel a constat că ea este inadmisibilă

fiind respinsă cu această mențiune.

Astfel, s-a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. pot face obiectul

plângerii în fața instanței rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de

neînceperea urmăririi penale,clasare, scoatere de sub urmărire penală sau

încetarea urmăririi penale care se adresează judecătorului de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Din examinarea

actelor și lucrărilor de la dosar, s-a constat că petentul I.V., la data de 22

iulie 2010 a fost chemat de organele de urmărire penală ca martor în dosarul

nr. 1366/11-2/2010 însă nu a dat curs acestei solicitări, mai mult, a adresat

insulte și expresii injurioase procurorului care 1-a citat telefonic, motiv

pentru care a fost sancționat administrativ cu o amendă de 5000 lei.

Petentul a

solicitat scutirea de plata amenzii judiciare însă prin ordonanța din 25 august

2010 cererea sa a fost respinsă.

S-a constatat

că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 199 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce

privește imposibilitatea de a-și îndeplini obligația de prezentare la organul

de urmărire penală.

Curtea a

constat că soluția adoptată de procuror nu se regăsește prin cele ce pot fi

atacate la instanță conform art. 278/1 C. proc. pen., astfel că ea se privește

ca inadmisibilă și conform art. 278/1 alin. (8) C. proc. pen. fiind respinsă cu

această mențiune.

Au fost avute

în vedere și prevederile deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secțiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii

stabilindu-se că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor

efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, rezoluțiile sau

ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 278/1

alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă".

Împotriva

acestei hotărârii a declarat recurs petiționarul I.V. criticând hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii

sale.

La termenul

din data de 18 mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, în ședință publică a pus în

discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul

petiționar I.V. împotriva sentinței penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Concluziile

apărătorului petiționarului, ale reprezentantului Ministerului Public au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi

reluate.

Examinând

cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiționar I.V.

împotriva sentinței penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost

modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) este definitivă".

Sentința

penală nr. 99/F din 4 martie 2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă

definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage

inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar.

Această

sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul

unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale

anterior citate.

Pentru

considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a

II-a

C. proc. pen. cu consecința obligării petiționarului

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.V. împotriva sentinței penale

nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a

II-a

penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 18 mai 2011.