ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2056/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată petentului I.V. împotriva Ordonanței pronunțată în dosarul nr. 202/P/2010 din data de 22 iulie 2010 de către D.N.A. Serviciul Teritorial București. Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. 151/2/2011, petentul I.V. a solicitat instanței să infirme ordonanța procurorului pronunțată la data de 22 iulie 2010 în dosarul nr. 202/P/2010 Direcția Națională Anticorupție - S.T.B. ce i-a fost comunicată la data de 21 decembrie 2010 și să-1 exonereze de plata amenzii administrative în cuantum de 5000 lei la care a fost obligat.

Examinând plângerea petentului I.V., Curtea de apel a constat că ea este inadmisibilă fiind respinsă cu această mențiune. Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen. pot face obiectul plângerii în fața instanței rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de neînceperea urmăririi penale,clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale care se adresează judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a constat că petentul I.V., la data de 22 iulie 2010 a fost chemat de organele de urmărire penală ca martor în dosarul nr. 1366/11-2/2010 însă nu a dat curs acestei solicitări, mai mult, a adresat insulte și expresii injurioase procurorului care 1-a citat telefonic, motiv pentru care a fost sancționat administrativ cu o amendă de 5000 lei.

Petentul a solicitat scutirea de plata amenzii judiciare însă prin ordonanța din 25 august 2010 cererea sa a fost respinsă. S-a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 199 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce privește imposibilitatea de a-și îndeplini obligația de prezentare la organul de urmărire penală. Curtea a constat că soluția adoptată de procuror nu se regăsește prin cele ce pot fi atacate la instanță conform art. 278/1 C. proc. pen., astfel că ea se privește ca inadmisibilă și conform art. 278/1 alin. (8) C. proc. pen. fiind respinsă cu această mențiune.

Au fost avute în vedere și prevederile deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii stabilindu-se că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă". Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiționarul I.V. criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale. La termenul din data de 18 mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, în ședință publică a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul petiționar I.V.

împotriva sentinței penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Concluziile apărătorului petiționarului, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiționar I.V. împotriva sentinței penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 99/F din 4 martie 2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc.

pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu consecința obligării petiționarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.V. împotriva sentinței penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2011.