Decizia nr. 1218/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 376/2011 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 376 din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V.V. împotriva rezoluției nr. 518/II-2/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. A fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, în esență, prima instanță a reținut: Prin rezoluția nr. 235/P/2009 din 30 martie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații P.S. și B.A.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. S-a reținut de către procuror că cei doi magistrați-judecători nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu pentru a pronunța o hotărâre nelegală.

Împotriva acestei rezoluții, petentul V.V. a formulat plângere la D.N.A. – Serviciul Teritorial București. Prin rezoluția nr. 518/II/2/2011 din 5 mai 2011, procurorul-șef al Serviciului Teritorial București din cadrul D.N.A. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent. Împotriva rezoluției sus-menționată, petentul s-a adresat instanței susținând că soluția atacată este nelegală. Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 376 din 6 octombrie 2011 a respins plângerea formulată de petentul V.V. ca fiind nefondată. Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat recurs. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată este definitivă. În consecință, constatând că, în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 6 octombrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate. Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Ca atare, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată, petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul V.V. împotriva sentinței penale nr. 376 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.