ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1218/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 376 din 6 octombrie

2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată

plângerea formulată de petentul V.V. împotriva rezoluției nr. 518/II-2/2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

A fost obligat petentul la plata sumei de 100

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, în esență, prima

instanță a reținut:

Prin rezoluția nr. 235/P/2009 din 30 martie

2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații P.S. și B.A.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

S-a reținut de către procuror că cei doi

magistrați-judecători nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu pentru a

pronunța o hotărâre nelegală. Împotriva acestei rezoluții, petentul V.V. a

formulat plângere la D.N.A. – Serviciul Teritorial București.

Prin rezoluția nr. 518/II/2/2011 din 5 mai

2011, procurorul-șef al Serviciului Teritorial București din cadrul D.N.A. a

respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.

Împotriva rezoluției sus-menționată, petentul

s-a adresat instanței susținând că soluția atacată este nelegală.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 376 din 6 octombrie 2011 a respins plângerea formulată

de petentul V.V. ca fiind nefondată.

Împotriva acestei hotărâri petentul a

declarat recurs.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din

Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu

consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv

de netrimitere în judecată este definitivă.

În consecință, constatând că, în speță,

sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 6 octombrie 2011,

așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține

că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în

minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările aduse Codului de

procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor

se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului

împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii

rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Ca atare, întrucât petiționarul a formulat o

cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă

ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată, petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul V.V. împotriva sentinței penale nr. 376 din 6 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul-petiționar la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie

2012.