ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.03.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1539/2012

HOTĂRÂRE
06.03.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1539/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1033 din 19 octombrie 2009,

Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată

de G.T. – în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice – prin care

reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 249.000 euro,

despăgubiri morale reprezentând câte 200 euro pentru fiecare zi de detenție

executată de tatăl său, G.G., condamnat prin sentința penală nr. 849 din 12

septembrie 1953 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamantul nu a indicat care

sunt valorile sociale lezate, ca urmare a executării unei pedepse privative de

libertate de către tatăl său și în ce măsură situația faptică s-a răsfrânt în

mod negativ asupra personalității sale.

Prin decizia nr. 151/

C din 14 martie 2001, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul formulat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Constanța, și schimbând în tot sentința, a

respins în fond acțiunea reclamantului.

A respins totodată

apelul formulat de reclamantul G.T., împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei

dată în apel, a declarat recurs în termen legal reclamantul G.T., reiterând criticile

din apel și fără să arate temeiul de drept.

Susținerea de fapte

și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, nu este structurată din punct de

vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, cel puțin din oficiu, o

critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita

controlul judiciar în recurs.

Recursul este nul.

Cauza recursului

constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale,

care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă,

după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este

nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe

cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs

sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele

de ordine publică.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs

invocat.

În prezenta cauză,

recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Acesta a declarat

recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă

posibilă încadrarea în textele invocate.

Instanța investită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în

măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă

explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta

Curte nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le

poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze.

Susținerile

recurentului, care nu fac posibilă încadrarea în temeiurile prevăzute de art. 304

alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

Constată nul recursul

declarat de reclamantul G.T. împotriva deciziei nr. 151/ C din 14 martie 2011 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4334/2010
pen. S-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a susținut următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate. Se susține incidența art. 304 pct. 9 C.
ÎCCJ 2010-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2866/2010
ă, acțiunea formulată de reclamantul P.Ș. Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile art. 504 alin. (1) C. proc. pen. în sensul că, cel în cauză nu a depus o hotărâre judecătorească definitivă de achitare
ÎCCJ 2012-02-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1395/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. 43334/3/2009, la data de 02 noiembrie 2009, reclamantul L.G.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fi
ÎCCJ 2012-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5535/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 1772 din 22 noiembrie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins cererea formulată de reclamantul P.M.A. în con
ÎCCJ 2012-09-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5356/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea adresată Tribunalului Constanța la data de 8 decembrie 2009, reclamanții S.G. și N.V. au chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Minis
Sursă