ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1539/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1033 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de G.T. – în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice – prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 249.000 euro, despăgubiri morale reprezentând câte 200 euro pentru fiecare zi de detenție executată de tatăl său, G.G., condamnat prin sentința penală nr. 849 din 12 septembrie 1953 a Tribunalului Militar Teritorial București. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamantul nu a indicat care sunt valorile sociale lezate, ca urmare a executării unei pedepse privative de libertate de către tatăl său și în ce măsură situația faptică s-a răsfrânt în mod negativ asupra personalității sale.

Prin decizia nr. 151/ C din 14 martie 2001, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, și schimbând în tot sentința, a respins în fond acțiunea reclamantului. A respins totodată apelul formulat de reclamantul G.T., împotriva aceleiași sentințe. Împotriva deciziei dată în apel, a declarat recurs în termen legal reclamantul G.T., reiterând criticile din apel și fără să arate temeiul de drept. Susținerea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, cel puțin din oficiu, o critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs. Recursul este nul. Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat. În prezenta cauză, recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textele invocate. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză. De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze. Susținerile recurentului, care nu fac posibilă încadrarea în temeiurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi examinate pe fond și, conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva deciziei nr. 151/ C din 14 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.