ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 1181 din 19 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta V.E. ca

neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a apreciat că adresa răspuns din data

de 22 octombrie 2008 emisă de pârât către reclamantă nu reprezintă un refuz

nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect primirea

cererii de redobândire a cetățeniei române și înaintarea de îndată către

Comisia pentru Cetățenie.

A mai

apreciat Curtea că în cauză nu se poate reține culpa autorității pârâte

invocată de reclamantă, iar raportat la data formulării primei cereri 27 iunie

2008 nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare în raport de

dispozițiile art. 10 al Convenției Europene pentru Cetățenie.

In ceea ce

privește capătul subsidiar al acțiunii privind acordarea daunelor morale,

Curtea a apreciat că este neîntemeiat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta nesuferind un

prejudiciu moral pentru neprimirea cererii de redobândire formulată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de modificare

sau casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii".

Susține

recurenta, în motivarea recursului, că în mod eronat a considerat instanța de

fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz

nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004.

A mai

susținut recurenta că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, întrucât soluționarea unor astfel de cereri într-un termen

rezonabil presupune primirea promptă și necondiționată a unor astfel de cereri.

Recursul este

fondat și va fi admis conform celor ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art.

1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și

completată prin Legea nr. 262/2007 "orice persoană care se considerată

vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată".

În speță,

recurenta-reclamantă s-a adresat cu o primă cerere scrisă Secției Consulare a

Ambasadei României din Chișinău la data de 27 iunie 2008, instituție competentă

conform Legii cetățeniei române nr. 21/1991, astfel cum a fost modificată și

republicată, să primească cererile de redobândire a cetățeniei române din

partea solicitanților.

Cu toate că a

revenit în același sens și la 20 octombrie 2008 și respectiv 3 decembrie 2008,

Consulatul României de la Chișinău nu i-a înaintat nici un răspuns în sensul

solicitat, așa încât reclamanta a fost vătămată în dreptul ei, acela de a i se înregistra

cererile de redobândire a cetățeniei române, drept conferit de Legea cetățeniei

române nr. 21/1991.

Instanța de

fond a considerat în mod eronat faptul că este justificat refuzul pârâtului de

a înregistra cererile formulate de reclamantă, dat fiind faptul că sunt

înregistrate foarte multe cereri de acest gen, formulate de cetățeni ai

Republicii Moldova.

De reținut,

că în speță nu este vorba de soluționarea unor astfel de cereri, ci de fixarea

unui termen pentru înregistrarea lor, acest lucru refuzându-i-se

recurentei-reclamante.

Or, aceasta

are dreptul într-o primă fază la depunerea și înregistrarea cererilor de

redobândire a cetățeniei române, urmând ca acestea să fie soluționate în

ordinea depunerii lor într-un termen rezonabil.

Așa fiind se

constată că în speță, prin refuzul nejustificat al pârâtului de a stabili un

termen pentru ca recurenta - reclamantă să depună cererile și actele necesare

redobândii cetățeniei române, aceasta a fost vătămată în drepturile ei conform

art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, drepturi

prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Drept

consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

admis, iar sentința instanței de fond modificată în sensul obligării pârâtului

Ministerul Afacerilor Externe să primească cererea de redobândire a cetățeniei

române formulată de reclamantă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de V.E. împotriva sentinței nr. 1181 din 19 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că obligă pârâtul Ministerul Afacerilor Externe să

primească cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamanta

V.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 mai 2011.