ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 51/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 51/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 98 F din 14 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală,
a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul
N.I. împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 26 ianuarie 2010, dată în
dosarul nr.1 117/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Pentru a hotărî
astfel Curtea a reținut următoarele:
La data de 4.
noiembrie 2009, petentul N.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a solicitat cercetarea
persoanelor din cadrul IPJ Brăila, serviciul criminalistic, pentru
infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în
serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și uz de fals, prevăzute
de art. 246, art. 248, art. 289 și art. 291 C. pen.
Petentul a arătat în
plângere că procesul-verbal de conducere în teren a fost întocmit de organele
de poliție în absența sa, astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze
obiecții cu privire la cele consemnate în cuprinsul procesului verbal.
Totodată, în plângere, petentul a precizat că aceasta ține loc și de
declarație.
Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție prin adresa nr. 25404/2009 din 13 noiembrie
2009 a trimis plângerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați spre
competentă soluționare, unde a fost înregistrată în evidența penală la data de
24 noiembrie 2009 sub nr. 1117/P/2009.
La data de 6
noiembrie 2009 petentul a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție o nouă plângere, prin care a solicitat cercetarea
persoanelor de la IPJ Brăila, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 248,
art. 289 și art. 291 C. pen.
A arătat în plângere
că procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție
în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 3528/P/2008 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Brăila, cuprinde fapte și împrejurări noi necorespunzătoare
adevărului și s-a omis cu știință a se insera anumite fapte și împrejurări noi,
însă nu a menționat care sunt faptele și împrejurările nereale și nici nu le-a
indicat pe cele omise.
Petentul a mai arătat
că procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost întocmit cu încălcarea
normelor de procedură penală, în sensul că cercetarea la fața locului s-a
efectuat în absența sa.
În final, la data de
12 noiembrie 2009, petentul a adresat o altă plângere Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a solicitat cercetarea
persoanelor de la Poliția Municipiului Brăila – Biroul investigații criminale
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin. (1) în referire la art.
268 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen.,
art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.
Petentul a arătat în
cuprinsul plângerii, că procesul-verbal de cercetare la fața locului și
referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de organele de poliție în
cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3528/P/208 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Brăila, au fost întocmite cu rea credință, urmărindu-se prin
aceasta favorizarea inculpatului P.I..
Și aceste plângeri au
fost trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și atașate la
dosarul nr. 1117/P/2009.
În urma actelor
premergătoare procurorul a reținut că la data de 30 august 2008 la Poliția
Municipiului Brăila a fost înregistrată plângerea lui P.I., prin care a
solicitat cercetarea lui N.I., pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art.
180 alin. (2) C. pen.
Ulterior, la data de
1 septembrie 2008, P.I. în calitate de administrator al SC E. SRL Brăila, a
formulat o nouă plângere împotriva lui N.I., pentru infracțiunea de distrugere,
prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în ziua de 31
august 2008 a distrus un număr de 10 standuri situate la parterul Complexului
Comercial „P.” din Brăila.
Cauza
a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila sub nr. 3528/P/2008.
În
baza acestor plângeri, organele de poliție s-au deplasat în două rânduri la
fața locului.
Astfel, la data de 30
august 2008, agentul de poliție S.T. însoțit de inspectorul de poliție D.M. –
criminalist și subinspectorul O.D., toți de la Poliția Municipiului Brăila,
s-au deplasat la locul unde P.I. a afirmat că a fost bătut de N.I. P.I. i-a
condus pe polițiști și le-a arătat locul unde a fost lovit. Cele indicate de
acesta au fost consemnate într-un înscris intitulat „proces-verbal de conducere
în teren”.
După întocmire,
înscrisul a fost semnat, pe fiecare pagină, de lucrătorii de poliție, de
martorii asistenți și de persoana care a făcut plângerea, respectiv P.I.
Cu prilejul
cercetării locului faptei, organele de poliție au făcut fotografii judiciare.
La data de 1
septembrie 2008, o echipă de polițiști formată din subcomisarul C.G.,
subinspectorul N.D., subcomisarul M.R. și agentul G.C., toți de la Poliția
Municipiului Brăila, s-au deplasat în complexul comercial „Pistruiatul” din
Brăila, pentru a efectua o cercetare la fața locului cu privire la infracțiunea
de distrugere, sesizată de P.I.
Echipa de polițiști a
efectuat cercetarea la fața locului în prezența a doi martori asistenți și în
prezența petentului.
După efectuarea
cercetării, organele de poliție au întocmit un proces-verbal de cercetare la
fața locului care a fost semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de organele de
poliție, martorii asistenți și persoana care a făcut sesizarea.
Referatul de
terminare a urmăririi penale în aceea cauză a fost întocmit de inspectorul de
poliție P.F., din cadrul Poliției Municipiului Brăila, la data de 12 iunie 2009.
Acesta a propus trimiterea în judecată a petentului pentru infracțiunile
prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 217 alin. (1) C. pen.
Propunerea a fost
însușită de procurorul de caz, care prin rechizitoriul din data de 20 august 2009
a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a
petentului N.I. pentru infracțiunile indicate mai sus.
Verificând actele
despre care petentul susține că au fost încheiate de intimații lucrători de
poliție cu încălcarea normelor de procedură, procurorul a constatat că
susținerile petentului sunt nefondate. Astfel, cercetarea la fața locului în
lipsa petentului nu poate duce la nulitatea actului atâta timp cât potrivit
art. 129 C. proc. pen. în alin. (2) se stabilește că cercetarea la fața locului
se face în prezența părților atunci când este necesar.
Tot astfel, organele
de poliție au procedat legal și la 1 septembrie 2008 cu ocazia cercetării la
fața locului.
Procurorul a apreciat
că nu poate fi reținută drept infracțiune, propunerea de trimitere în judecată
făcută prin referatul de terminare a urmăririi penale, atâta timp cât
propunerea este supusă controlului procurorului de caz. Soluția dispusă de
procuror, în cazul în speță, emiterea rechizitoriului și trimiterea în judecată
a petentului este rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierile
asupra legalității soluției și a vinovăției persoanei trimise în judecată,
fiind atributul instanței de judecată
Având în vedere cele
de mai sus prin rezoluția nr. 1117/P/2010 din data de 26 ianuarie 2010
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi
penale față de S.T., D.M., O.I., C.G., N.D., G.C., M.R. și P.F. pentru
infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 289 C. pen.,
art. 291 C. pen., art. 31 C. pen. în referire la art. 268 C. pen. și art. 264 alin.
(1) C. pen.
Împotriva acestei
rezoluții, a formulat plângere petentul N.I. la procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, prin rezoluția nr. 203/II/2/2010
din 11 martie 2010, a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că, din
verificările efectuate, s-a constatat că actele de urmărire penală efectuate în
cauza expusă mai sus, au fost întocmite cu respectarea normelor procedurale,
soluția emisă în cauză fiind legală și temeinică.
Împotriva rezoluției
de neîncepere a urmăririi penale nr. 1117/P/2010 din data de 26 ianuarie 2010,
a formulat plângere petentul N.I. în baza dispozițiilor art. 278
1
C.
proc. pen., solicitând admiterea acesteia cu consecința restituirii cauzei la
parchet pentru continuarea cercetărilor.
Verificând rezoluția
atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a
susținerilor petentului, conform dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) C.
proc. pen., Curtea a reținut și motivat că aceasta este legală și temeinică. În
mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a constatat, prin
verificarea documentelor din dosar, că organele de poliție, respectiv intimații
din prezenta cauză, prin exercitarea atribuțiilor ce le revin, nu au încălcat
nicio normă legală și nici nu au socotit dreptul la apărare al petentului.
Faptul că soluția
dată în dosarul nr. 3528/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila
îl nemulțumește pe petent, nu conduce la ideea că organele judiciare care au
soluționat acest dosar ar fi acționat contrar legii.
Niciuna din
activitățile desfășurate de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere,
nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.
Drept urmare, prin
sentința penală nr. 98/F din 14 iunie 2010, în baza art. 278
1
alin.
(8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petent
împotriva rezoluției din 26 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați dată în dosarul nr. 1117/P/2010.
Nemulțumit și de
această hotărâre petentul, în termen legal a atacat-o cu recurs.
Petentul nu și-a
motivat recursul și a cerut la trei termene consecutive amânarea judecății, fie
pentru a depune acte, fie pentru a-și angaja apărător lucru pe care nu l-a
făcut.
Verificând hotărârea
recurată, ținând seama de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen. și art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că
hotărârea este legală și temeinică și că nu există niciun motiv pentru a fi
casată.
Faptele semnalate în
plângerea penală (în cele trei plângeri) adresată Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și
Criminalistică, de petentul N.I., așa cum au fost sesizate, nu se circumscriu
elementului material al infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals, abuz în
serviciu și favorizarea infractorului, fapte prevăzute și pedepsite de art. 289,
art. 291, art. 246 și art. 264 alin. (1) C. pen.
În ce privește
infracțiunea de favorizare a infractorului reclamată de petiționar, aceasta
presupune ca ajutorul să fie dat unui infractor, adică unei persoane care a
săvârșit anterior o infracțiune, ori în cauză cel cercetat pentru o acuzație de
săvârșire a unei infracțiuni a fost chiar petentul.
De asemenea, se
constată că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii
în sensul comiterii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, astfel
că, așa cum a reținut și instanța de fond, rezoluția de neîncepere a urmăririi
penale este legală și temeinică și sub acest aspect.
Petentul nemulțumit
de actele întocmite de lucrătorii de poliție, pe care le consideră nule, fiind
întocmite în lipsa sa are posibilitatea și dreptul de a cere să fie verificate
de instanța de judecată sesizată prin rechizitoriu, care va decide în ce măsură
actele contestate sunt sau nu întocmite cu respectarea dispozițiilor Codului de
procedură penală, referitoare la cercetarea la fața locului, prezența părților,
prezența martorilor, condițiilor de fond și formă etc.
Așa fiind, cum
hotărârea recurată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează să respingă
recursul, ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul N.I. împotriva sentinței penale nr.
98/F din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Galați.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică,
azi 11 ianuarie 2011.