ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 138 din 22 iunie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârâții D.Ș. și D.M.E., împotriva sentinței nr. 330 din 29 ianuarie 2007 a Judecătoriei Rădăuți și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului D.S. Prin aceeași decizie, a fost respins recursul reclamantului D.S. ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între părți s-a încheiat o tranzacție autentificată sub nr. 1437 din data de 4 aprilie 2005, din care rezultă că pârâții au achitat reclamantului suma de 32.700 dolari S.U.A., pentru a intra în proprietatea apartamentului situat în Municipiul Rădăuți, str. Piața Unirii, la data încheierii tranzacției reclamantul predând și cheile apartamentului.

Prin această tranzacție, pârâții s-au obligat ca în termen de o lună, respectiv până la 4 mai 2005, să evacueze spațiul pe care îl ocupau în comuna Domești. Constatând că obligațiile reciproce asumate prin tranzacție au fost executate, iar părțile au declarat că nu mai au nicio pretenție una față de alta, instanța a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Împotriva deciziei sus-menționate, a formulat cerere de revizuire, revizuentul D.S., iar prin decizia nr. 2340 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava. În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 323 alin. (l) C. proc.

civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, astfel încât, competența de soluționare a cererii de revizuire revine Tribunalului Suceava. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuentul D.S., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 4, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, anularea deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Suceava și obligarea pârâților să-i pună la dispoziție apartamentul menționat în tranzacție. În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că tribunalul nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007, faptul că nu exista o evaluare a unei persoane competente a spațiului evacuat în luna aprilie-mai 2005. Totodată, s-a mai arătat că aceeași instanță a schimbat actul juridic dedus judecății, în ceea ce privește obiectul acestuia, ce constituie o creanță de 60.000 dolari S.U.A.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată. Analizând cererea de recurs, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată că, deși a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., recurentul nu a dezvoltat nicio critică împotriva deciziei atacate, toate susținerile sale referindu-se la soluția cuprinsă în decizia nr. 138 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Suceava. Cu toate acestea, analizând decizia recurată, se constată că dezlegarea dată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei. Astfel, în mod corect s-a stabilit competența materială de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Tribunalului Suceava, având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora, competența de soluționare a cererii de revizuire, revine instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se solicită.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul D.S. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuentul D.S. împotriva deciziei nr. 2340 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2011.