ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr.
138 din 22 iunie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârâții D.Ș. și D.M.E., împotriva
sentinței nr. 330 din 29 ianuarie 2007 a Judecătoriei Rădăuți și a modificat
sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului D.S. Prin
aceeași decizie, a fost respins recursul reclamantului D.S. ca nefondat.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța a reținut că între părți s-a încheiat o
tranzacție autentificată sub nr. 1437 din data de 4 aprilie 2005, din care
rezultă că pârâții au achitat reclamantului suma de 32.700 dolari S.U.A.,
pentru a intra în proprietatea apartamentului situat în Municipiul Rădăuți,
str. Piața Unirii, la data încheierii tranzacției reclamantul predând și cheile
apartamentului. Prin această tranzacție, pârâții s-au obligat ca în termen de o
lună, respectiv până la 4 mai 2005, să evacueze spațiul pe care îl ocupau în
comuna Domești.
Constatând că
obligațiile reciproce asumate prin tranzacție au fost executate, iar părțile au
declarat că nu mai au nicio pretenție una față de alta, instanța a respins
acțiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva
deciziei sus-menționate, a formulat cerere de revizuire, revizuentul D.S., iar
prin decizia nr. 2340 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de
soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.
În argumentarea
soluției pronunțate, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.
323 alin. (l) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care
a pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, astfel
încât, competența de soluționare a cererii de revizuire revine Tribunalului
Suceava.
Împotriva
acestei decizii, a declarat recurs revizuentul D.S., solicitând în temeiul
dispozițiilor art. 304 pct. 3, 4, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea
recursului, anularea deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Suceava
și obligarea pârâților să-i pună la dispoziție apartamentul menționat în
tranzacție.
În motivarea
recursului, recurentul a arătat, în esență, că tribunalul nu a avut în vedere
la pronunțarea deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007, faptul că nu exista o
evaluare a unei persoane competente a spațiului evacuat în luna aprilie-mai
Totodată, s-a mai arătat că aceeași instanță a schimbat actul juridic
dedus judecății, în ceea ce privește obiectul acestuia, ce constituie o creanță
de 60.000 dolari S.U.A.
Recursul este
nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de
nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau
după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivarea
recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin
indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de
altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind
judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată.
Analizând
cererea de recurs, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată
că, deși a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 5,
7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul nu a dezvoltat nicio critică împotriva
deciziei atacate, toate susținerile sale referindu-se la soluția cuprinsă în
decizia nr. 138 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Suceava.
Cu toate
acestea, analizând decizia recurată, se constată că dezlegarea dată de Curtea
de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a
fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.
Astfel, în mod
corect s-a stabilit competența materială de soluționare a cererii de revizuire,
în favoarea Tribunalului Suceava, având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (l)
C. proc. civ., potrivit cărora, competența de soluționare a cererii de
revizuire, revine instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a
cărei revizuire se solicită.
În consecință,
față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul
declarat de recurentul D.S. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat,
recursul declarat de revizuentul
D.S. împotriva
deciziei nr. 2340 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția
comercială,
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie
2011.