ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3765/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1453 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Suceava a fost admisă în parte

plângerea reclamantului, a fost desființată dispoziția intimatei, s-a dispus

restituirea în natură a cotei de ½ din suprafața de 337 mp teren și s-a

constatat dreptul petentului la despăgubiri prin echivalent pentru cota de

½ din imobilele construcții situate anterior demolării în Rădăuți.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamantul S.C. iar prin decizia civilă nr. 20 din 3

martie 2010 a Curții de Apel Suceava s-a luat act de renunțarea reclamantului

la judecarea căii de atac a apelului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Municipiul Rădăuți prin Primar.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel recurentul

susține că nu a avut cunoștință de faptul că a existat un antecontract de

vânzare-cumpărare legalizat cu nr. 9247 din 10 martie 2003 la Biroul Notarului Public B.C. și ca atare se susține că în toată această perioadă s-au aflat

într-o eroare.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Hotărârea instanței

de fond a fost atacată doar de reclamant, pârâtul neexercitându-și dreptul de

apel.

Instanța de apel a

luat act de renunțarea reclamantului la judecarea căii de atac exercitate.

Această hotărâre a

fost atacată de pârât pe calea extraordinară a recursului, în condițiile în

care nu a uzat de calea de atac a apelului.

Exercitarea căilor de

atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de

instanțele superioare și este guvernată de principiul legalității căilor de

atac potrivit art. 129 din Constituție, care se referă la elementele ce vizează

obiectul litigiului, căile de atac, și termenele de exercitare și ordinea în

care acestea se exercită.

Cauza recursului

constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să

se circumscrie în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Recursul poate fi

exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței inferioare, și care

implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul

cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a

fost menținută în apel.

Aceasta este una din

aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că

efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce s-a apelat, în recurs

pot fi invocate doar critici ce au fost aduse și în apel.

Numai în acest fel se

respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară

s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie

analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară de

atac.

Conform art. 299

alin. (1) C. proc. civ. obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunțată

în etapa procesuală a apelului, fiind o cale subsecventă în sensul că nu poate

fi exercitat

omisso medio

.

Astfel din

perspectiva celor expuse, și a faptului că pârâtul nu a exercitat calea de atac

a apelului, de faptul că hotărârea instanței de apel vizează renunțarea

reclamantului la judecarea căii de atac a apelului, recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de recurentul Municipiul Rădăuți prin Primar împotriva

deciziei nr. 20 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 mai 2011.