ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2098/2011

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259/F din 31 martie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. b) C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu referire la art.998 C. civ. a obligat pe inculpat la despăgubiri civile: 3000 lei către partea civilă C.R. și 639 lei către Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni și cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii la completa achitare a debitului.

A respins ca nefondată cererea privind prestația periodică față de partea civilă C.R.

A constatat că inculpatul a fost reținut/arestat preventiv în prezenta cauză de la 07 octombrie 2008 la 07 octombrie 2009, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, în contul IBAN- RO62TREZ7045032XXX003561; Cod fiscal 4340633 deschis la Trezoreria Sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 31 iulie 2008, inculpatul B.A.A. se afla în prezența martorilor N.M. și I.C. zis R. într-o parcare, toți trei consumând alcool. La un moment dat, în jurul orelor 23,30, inculpatul, însoțit de cei doi martori au plecat către restaurantul fast-food Dynos, situat pe Calea Văcărești, pentru a mânca. În timpul deplasării, potrivit declarațiilor martorilor inculpatul mergea în spatele acestora. Victima G.C., în vârstă de 57 de ani, era o persoană fără adăpost, fiind plecat din locuința de domiciliu-orașul Hunedoara. În seara de 31 iulie 2008 acesta a consumat singur bere la terasa SC C. SRL, cunoscută sub numele „La Timișoreana”.

După ce a părăsit terasa, victima s-a deplasat pe Calea Văcărești și în apropierea stației RATB Abator, s-a așezat pe o bancă, loc în care s-a intersectat cu inculpatul și martorii N.M. și I.C.C.

În momentul în care inculpatul a ajuns în dreptul victimei, acesta din urmă l-a rugat pe inculpat să-i dea o țigară fapt ce l-a înfuriat, devenind agresiv verbal. În acest context victima s-a ridicat de pe bancă și în încercarea de a se îndepărta de inculpat, s-a angajat în traversarea străzii, deplasându-se printre două autoturisme parcate în scuarul stației RATB Abator.

În acest moment, inculpatul a ocolit unul din aceste autoturisme, ieșind astfel în fața victimei. Văzând acest lucru, victima s-a întors cu spatele către inculpat, încercând astfel în continuare să se îndepărteze de acesta, în fața atitudinii vădit agresive a inculpatului.

Când victima s-a întors cu spatele către el, inculpatul B.A.A. i-a aplicat o lovitură cu genunchiul piciorului drept în zona toracică posterioară, lovitură în urma căreia victima a fost practic proiectată cu partea superioară a corpului peste plafonul unuia dintre autoturismele parcate.

Apoi victima a căzut pe carosabil, în urma căderii suferind un traumatism cerebral grav (hematom subdural cu dilacerare cerebrală), traumatism care a dus la decesul victimei (survenit la data de 01 august 2008, ora 1930, la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni București).

Urmare intervenției martorului N.M. inculpatul s-a reîntors spre victimă, care a reușit să se ridice singură de pe caldarâm, continuându-și deplasarea pe Calea Văcărești, oprindu-se la un magazin non – stop, numit „După Colț” victima relatând martorilor T.D., P.S.C., D.A.A., prezenți în incinta magazinului, că a fost agresată, detaliind în mod concret situația de fapt.

În acest context, martorul T.D.V. a apelat numărul de urgență 112, reclamând agresiunea victimei și solicitând ajutor medical.

La scurt timp, la sediul magazinului „După Colt” s-a deplasat un echipaj de poliție din cadrul Secției 14 și o ambulanță care a și acordat victimei primele îngrijiri , context în care victima a relatat din nou situațiunea de fapt.

În drum spre spital, echipajul de poliție a oprit în dreptul terasei „La Timișoreana” verificând dacă printre consumatori se afla autorul agresiunii.

Din concluziile raportului medico-legal nr. A3/1237/2008

al

Institutului Național de

Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" (filele 7-10) rezultă că „moartea a fost violentă, aceasta datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural strâng și dilacerare cerebrală operată. Leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au putut produce la data de 31 iulie/01august 2008, cel mai probabil prin lovire de corp dur; între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată; la autopsie s-au mai constatat leziuni traumatice faciale, la nivelul membrelor, pectoral și mamar stânga (echimoze, excoriații, plagă buză superioară) ce s-au putut produce la data de 31iulie/01 august 2008, prin lovire cu și de corp dur”.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu raportul de expertiză medico – legală, privind cadavrul victimei, planșa foto, proces - verbal de conducere în teren însoțit de planșa foto și harta locului comiterii infracțiunii, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut fapta, negând că ar fi avut vreun conflict cu victima.

Aceeași poziție de negare a faptei a adoptat-o inculpatul și cu ocazia audierii de către instanța de fond.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

B.A.A.

Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că în mod netemeinic instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cât și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, în condițiile în care instanța de fond nu a dispus citarea în cauză a celor doi copii majori ai victimei.

Ca atare parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate și în ceea ce privește pedeapsa complimentară, a solicitat și interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, iar ca pedeapsă accesorie să se interzică doar dreptul de a fi ales și celelalte drepturi prev. de art. 64 C. pen.

În apelul inculpatului a fost criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost condamnat, cât timp nu rezultă vinovăția sa din probele administrate în cauză, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 199/A din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A desființat în parte sentința penală nr. 259 din 31 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și, în fond, rejudecând:

În baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămări cauzatoare de moarte.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.A.A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Ministerului Public au rămas în sarcina statului.

A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie a reținut instanța de prim control judiciar că doar apelul parchetului este întemeiat.

Astfel, apreciază instanța de apel că față de gravitatea deosebită a faptei, lipsa de sinceritate a inculpatului, se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat.

Cu privire la apelul inculpatului, reține instanța de prim control judiciar că este nefondat, probele administrate în cauză înlăturând orice incertitudine cu privire la vinovăția inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.A.A., solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. - arătând că nu el este autorul faptei.

În subsidiar, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prev. de disp. art. 86

1

C. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpat, nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect apreciind instanța de fond că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, rezultând că în noaptea de 31 iulie 2008/1 august 2008, pe Calea Văcărești sector 3, în scuarul stației R.A.T.B. „ABATOR”, inculpatul B.A.A. i-a aplicat o lovitură cu piciorul victimei G.C. în vârstă de 57 de ani, lovitură în urma căruia acesta a căzut suferind leziuni grave, urmare cărora a decedat la data de 1 august 2008 la Spitalul Clinic de Urgență

Bagdasar - Arseni București.

Relevante în susținerea vinovăției inculpatului sunt declarațiile martorilor N.M. și I.C.C., care l-au însoțit în seara incidentului pe inculpat.

Astfel cei doi martori au declarat în mod constant pe parcursul procesului penal că se deplasau în Calea Văcărești, iar inculpatul a rămas mai în urmă și când au întors capul, l-au văzut pe acesta discutând cu o persoană, iar la un moment dat acel bărbat a vrut să traverseze strada moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură de picior în spate în urma căreia a căzut peste o mașină parcată, după care a căzut jos.

Cei doi martori oculari au descris în amănunțime atât momentul, locul săvârșirii infracțiunii cât și atitudinea agresivă a inculpatului exercitată asupra victimei.

Este adevărat că între declarațiile celorlalți martori audiați în cauză există unele contradicții referitoare la vârsta agresorului sau la obiectele vestimentare ale victimei sau la locul unde a fost agresată victima, însă aceste aspecte nu pot determina înlăturarea declarațiilor martorilor oculari, declarații care de altfel au fost constante, așa cum au menționat pe parcursul procesului penal.

Relevantă în dovedirea vinovăției inculpatului este și declarația martorului A.M.C., vânzător la terasa C., care a arătat că i-a văzut în seara respectivă pe cei trei, respectiv pe inculpat și pe martorii I. și N. și în momentul în care alerga spre ei a văzut pe jos un bărbat căzut și întrebându-i pe cei trei ce s-a întâmplat i s-a spus că inculpatul l-a lovit pe acel bărbat. La circa 20 de minute de la acel incident ducându-se la terasa C. unde lucrează, arată martorul că victima a venit acolo pentru a identifica agresorul.

Arată martorul că persoana văzută de el căzută la pământ este una și aceeași cu persoana care a venit la bar să identifice agresorul.

Poziția manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal nu reprezintă altceva decât o încercare a acestuia de a fi absolvit de răspundere penală. Astfel, deși în faza de urmărire penală a arătat că victima s-a dezechilibrat și a căzut datorită stării de ebrietate în care se afla, în faza de cercetare judecătorească a negat chiar și prezența martorului I.C., spunând în continuarea declarației că nu își menține declarațiile din cursul urmăririi penale, întrucât a fost lovit de procuror, iar cu privire la declarația martorului

N.M.

în sensul că el ar fi avut o altercație cu victima arată că este posibil ca și martorul să fi fost forțat sau influențat.

Chiar dacă, în abstract, ar fi să admitem această apărare a inculpatului este curios faptul că martorul N.M. niciodată nu a menționat că a fost forțat de anchetatori să declare într-un anume mod și chiar mai mult el și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, declarând în amănunțime modalitatea de comitere a faptei.

Toate argumentele prezentate conduc la concluzia indubitabilă că inculpatul este autorul infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., astfel încât apărările inculpatului în sensul achitării sale ori în baza disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., ori în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. neputând determina adoptarea unei soluții contrare celei dispusă de instanța de fond.

Nici cealaltă critică a inculpatului nu este întemeiată.

Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criticilor reglementate de disp. art. 72 C. pen., în mod corect instanța de apel aplicând inculpatului o pedeapsă într-un cuantum majorat față de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 5 și 15 ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv atitudinea agresivă de care a dat dovadă inculpatul care a lovit victima, aparent, fără niciun motiv producându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.

Nu poate fi omisă poziția oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, el încercând să prezinte diferite variante cu privire la fapta reținută în sarcina sa, ca în cele din urmă să nege orice incident cu victima.

Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală a fost avut în vedere de instanța de apel care a orientat pedeapsa spre limita minimă prevăzută de lege, ori această împrejurare nu poate fi determinată în aplicarea unei pedepse cât timp lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate pentru orice individ.

Ca atare, pedeapsa aplicată de instanța de apel este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, neexistând alte elemente care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Și modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată, scopul educativ și coercitiv al pedepsei putând fi atins doar prin privare de libertate.

Natura infracțiunii comise, modalitatea de comitere, rezultatul infracțiunii constând în decesul victimei sunt împrejurări ce impun un regim sancționator sever.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.A. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2011.