ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Prin sentința penală

nr. 151 din 12 martie 2009, Tribunalul Galați, în baza art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe inculpatul N.N. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani precum

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a

închisorii.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., i-a aplicat inculpatului N.N. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În conformitate cu

dispozițiile art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate

inculpatului N.N. perioada executată în stare de reținere și arest preventiv,

începând cu august 2007 până la 16 mai 2008.

În conformitate cu

dispozițiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea de ședință din 24

aprilie 2008 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 280/R/2008

a Curții de Apel Galați.

L-a condamnat pe

inculpatul M.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 luni pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit.

a), art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii astfel

aplicate (2 luni) pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni,

calculat conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (2) și (5) C. pen., i-a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. și a dispus suspendarea executării acesteia pe

durata termenului de încercare mai sus menționat.

În baza dispozițiilor

art. 180 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul U.S.A. la pedeapsa

închisorii în cuantum de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau

alte violențe.

Conform dispozițiilor

art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a

executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicate acestui inculpat prin

sentința penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la 17 iunie 2006, urmând ca această pedeapsă să fie executată

alăturat de pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință,

astfel încât inculpatul U.S.A. va executa în total 9 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului U.S.A. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

A constatat că partea

vătămată B.G. nu a formulat pretenții civile în cauză.

A respins, ca fiind

nefondate, pretențiile civile în valoare de 900 lei, reprezentând daune

materiale, formulate de partea civilă B.R.A.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpatul N.N. la

plata sumei de 1.002,81 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați cu titlu de despăgubiri civile.

Conform dispozițiilor

art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata

cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 11

august 2007, la propunerea martorului N.I., zis „C.”, inculpații N.N., U.S.A.

și M.M. însoțiți de martorii H.V., S.C.C., H.C., C.T. și C.V. s-au deplasat cu

două taxiuri în comuna Pechea, la clubul „XXL”. Au ajuns aici în jurul orelor

24, au comandat 2 navete de bere și au început cu toții să consume.

Ulterior, acestui

grup i s-au adăugat partea vătămată B.R.A., martorul S.C. și mai târziu și

partea vătămată B.G. zis „C.”.

De menționat că

ultimii îl cunoșteau atât pe martorul N.I. cât și, din vedere, pe inculpatul N.N.

La un moment dat, pe

fondul consumului de alcool, pe hol, în fața clubului, între partea vătămată B.A.R.

și inculpatul U.S.A. s-au iscat discuții contradictorii. În aceste împrejurări,

inculpatul U.S.A. împreună cu inculpatul M.M., au aplicat părții vătămate cu

pumnii și picioarele lovituri peste față și corp. În momentul în care partea

vătămată s-a dezmeticit, a reproșat martorului N.I. zis „C.” că a fost bătut de

către unii dintre prietenii săi gălățeni.

Astfel,

în fața clubului „XXL” s-au adunat atât inculpații și prietenii lor, cât și

părțile vătămate și alte persoane din comuna Pechea. Partea vătămată B.R.A. a

indicat martorului N.I. zis „C.” pe inculpații U.S.A. și M.M. ca fiind cei care

l-au lovit fără motiv. În aceste împrejurări, tinerii din comuna Pechea printre

care și martorul B.M., au încercat să ajungă la cei indicați și să-i lovească,

între pecheni și gălățeni interpunându-se atât martorul N.I. cât și partea

vătămată B.G. Martorul B.M. a reușit să-l lovească pe inculpatul U.S., membrii

celor două grupuri începând să se îmbrâncească și să se fugărească.

Părțile vătămate,

inculpații precum și martorii s-au deplasat pe șosea și, de aici, în fața

barului AF I., împingându-se reciproc. Aici, inculpatul U.S.A. a început să fie

lovit de 2-3 tineri pecheni în timp ce martorul N.I., zis „C.”, se certa și

împingea cu martorul S.C.S.. Partea vătămată B.G. a intervenit între cei 2-3

tineri și inculpatul U.S.A., moment în care inculpatul N.N. a spart o sticlă de

suc de bordură și, cu ciobul rămas, s-a apropiat de partea vătămată și a

lovit-o pe aceasta în partea stângă a gâtului. Partea vătămată și-a pus

instinctiv mâna la gât și s-a deplasat în zona pieței, iar inculpatul N.N.,

inculpatul U.S. și martorul N.I. au fugit înspre pod.

În zonă a venit

jandarmeria și a fost anunțată și salvarea, care a transportat-o pe partea vătămată

B.G. la spital. În momentul în care au sosit jandarmii, în zona conflictului

s-au reîntors și inculpatul N.N. și martorul N.I., care au fost ridicați și

duși la post împreună cu martorul C.V.

În continuare,

inculpații și martorii S.C.C., H.V., H.C., C.T., C.V. s-au deplasat în

municipiul Galați cu două autoturisme de care a făcut rost martorul N.I.

A doua zi, după ce a

dat declarație la Post Poliție Pechea și a luat la cunoștință că starea părții

vătămate B.G. este gravă, inculpatul N.N., însoțit de martorul N.I. s-a

deplasat la Spitalul Județean Galați pentru a sta de vorbă cu partea vătămată.

Aici, inculpatul N.N. a solicitat părții vătămate B.G. să nu-l indice pe el ca

fiind cel care l-a tăiat și a întrebat-o pe partea vătămată dacă „vrea să îl

bage la pușcărie”. De asemenea, inculpatul N.N. a precizat părții vătămate că

va face tot posibilul să o despăgubească.

Prima instanță a

considerat că, situația faptică mai sus expusă este dovedită în cauză cu

următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului,

însoțit de planșe fotografice (filele 5-9-18 dosar urmărire penală),

declarațiile părților vătămate B.G. și B.R.A. (filele 19, 39 dosar urmărire

penală), raportul de constatare medico-legală nr. 789/E din 13 august 2007

întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean

de Urgență „Sf. A. Andrei” Galați (fila 37 dosar urmărire penală),

concluzionând faptul că numitul B.G. prezenta leziuni de violență ce pot data

din noaptea de 11/12 august 2007 și care au putut fi produse prin lovire cu

corp înțepător tăietor, posibil sticlă spartă, necesitând 15-16 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicații;

s-a arătat totodată prin actul medico-legal menționat faptul că plăgile

înțepat-tăiate de la nivelul regiunii auriculare, mastoidiene, occipitale și

cervicale posterioare stângi, cu secționarea arterei auriculare posterioare și

hemoragie internă importantă au pus în primejdie viața acestei părți vătămate.

Raportul de constatare

medico-legală nr. 791/E din 13 august 2007 (fila 45 urmărire penală) întocmit

de același Serviciul de medicină legală în privința părții vătămate B.A.R.,

evidențiază în persoana acestuia leziuni de violență ce au putut fi produse

prin lovire cu și de corp dur și lovire cu corp contondent cu marginea

alungită, leziunile putând data din noaptea de 11/12 august 2007; acestea nu au

pus în primejdie viața părții vătămate B.R.A. și au necesitat pentru vindecare

un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin

complicații.

De asemenea, au fost

avute în vedere în mod deosebit în conturarea situației faptice deduse

judecății declarațiile martorilor O.G. (martor direct fila 46-52 dosar urmărire

penală), C.S.V., S.C.S., B.S.D., B.I., B.C., I.R., dar și declarațiile

martorilor C.G.A., B.D.M.

Împotriva sentinței

penale nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galați au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și inculpații N.N. și U.S.A.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca

netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului N.N..

În acest sens, s-a arătat că, în raport cu gradul ridicat de pericol social al

faptei, precum și cu conduita procesuală nesinceră a inculpatului, în mod

nejustificat a fost reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă

judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., care a atras

coborârea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Inculpatul N.N. a

invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe, susținând că nu a săvârșit

infracțiunea de tentativă de omor, pentru care a fost trimis în judecată,

astfel că se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire

la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Potrivit susținerilor

inculpatului N.N., cel care a lovit pe partea vătămată B.G. cu ciobul de sticlă

în zona gâtului este inculpatul M.M.

În subsidiar – având

în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, în condițiile unei

altercații spontane – inculpatul N.N. a solicitat să se constate că nu a avut

intenția de a ucide partea vătămată, astfel că încadrarea juridică legală a

faptei este aceea de vătămare corporală gravă.

Inculpatul U.S.A.,

prin apărătorul ales, a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală în

ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., susținând că a comis

fapta dedusă judecății după împlinirea termenului de încercare stabilit prin

sentința penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galați, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

De asemenea,

inculpatul a solicitat să se dispună suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 3 luni închisoare, considerând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 81 C. pen.

Instanța de apel a

apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de inculpatul N.N., dar sub un alt

aspect decât cel invocat, precum și apelul inculpatului U.S.A.

Analizând amplu

probele administrate, instanța de apel a respins solicitarea de achitare, în

baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. formulată de inculpatul N.N., concluzionând

că este autorul faptei de violență comisă asupra părții vătămate B.G., astfel

cum reiese din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu declarația părții

vătămate.

De asemenea, față de

obiectul folosit și zona anatomică uzată, s-a apreciat ca fiind corectă

încadrarea juridică a faptei, reținându-se că inculpatul N.N., chiar dacă nu a

urmărit uciderea părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui

rezultat.

Motivul de apel

formulat de parchet, vizând greșita reținere a circumstanțelor atenuante, a

fost apreciat ca nefondat, având în vedere că inculpatul N.N. este tânăr, nu

are antecedente penale, împrejurările faptei denotă caracterul accidental al

infracțiunii, astfel că apare justificată aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

Examinând și din

oficiu hotărârea apelată, instanța a considerat că prima instanță a făcut o

greșită individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate

inculpatului N.N., circumstanțele sale personale favorabile făcând posibilă

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86

1

C.

pen.

În privința apelului

declarat de inculpatul U.S.A., s-a apreciat, de asemenea, că este fondat, constatându-se

că infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care

inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, a fost săvârșită la data de 11

august 2007, deci după împlinirea termenului de încercare dintr-o pedeapsă

anterioară, ceea ce a condus la o aplicare nelegală a dispozițiilor art. 83 C.

pen. și la o greșită individualizare a modalității de executare a pedepsei

aplicate în cauză.

În consecință, Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr. 63/A din 22 aprilie 2010, a admis apelurile declarate de inculpații N.N. și U.S.A. împotriva sentinței penale nr. 151 din

12 martie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 6634/121/2007.

A desființat în parte

sentința penală nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și numai referitor la inculpații N.N. și U.S.A.

și, în rejudecare:

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 4 ani închisoare și a pedepsei accesorii, aplicate

inculpatului N.N., pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform

art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.N. trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

b)

să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d

)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului N.N. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.

S-a înlăturat din

sentința penală apelată dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului U.S.A., prin

sentința penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galați.

În baza art. 81 și

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 3 luni închisoare și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului U.S.A.,

pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit conform art. 82 C.

pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului U.S.A. asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins, ca

nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Onorariul

apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat M.M., în sumă de 200

lei, s-a virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpatul N.N.

Parchetul a invocat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

criticând decizia sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate

inculpatului, al modalității de executare, precum și al pedepsei complementare

aplicate inculpatului N.N.

Se motivează că în

mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, că modalitatea de executare a

pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere nu-i poate asigura scopul

educativ-preventiv, iar cu referire la pedeapsa complementară s-a susținut că

în mod greșit i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., în condițiile în care i s-a stabilit acestuia ca pedeapsă accesorie

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Inculpatul N.N.,

reiterând motivele de apel, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza

art. 10 lit. c) C. proc. pen., în subsidiar schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen. și, într-un ultim subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea art. 81

C. pen., privind suspendarea condiționată a acesteia.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată, apreciază ca întemeiat în parte recursul declarat

de parchet și ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat, conform

următoarelor considerente:

Înalta Curte reține

că principala critică formulată de inculpat în cadrul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care solicită

achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu el este

autorul faptei, este nefondată, fiind contrazisă de probele administrate în

cauză, din care rezultă cu certitudine că autorul faptei de tentativă de omor

este inculpatul N.N.

Astfel, prin

declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 19-36), partea vătămată B.G.

a relatat în mod detaliat împrejurările săvârșirii faptei, arătând că, în timp

ce încerca să aplaneze conflictul intervenit între grupul de tineri din Galați

și cei din comuna Pechea, inculpatul N.N. l-a lovit în zona gâtului cu ciobul

de la o sticlă spartă.

Partea vătămată a precizat că l-a

văzut foarte bine pe inculpat atunci când l-a lovit și că nu poate fi vorba de

vreo confuzie, deoarece îl cunoștea bine pe acesta mai dinainte.

Totodată, partea vătămată a

relatat că a doua zi (în ziua de 12 august 2007), în timp ce se afla internată

în spital, inculpatul N.N. a vizita-o, fiind însoțit de martorul N.I., a

încercat să o convingă să-l ierte și i-a promis că-i va da o sumă de bani

pentru a nu-l indica pe el drept autor al faptei.

Declarațiile date de partea

vătămată B.G. în cursul urmăririi penale au fost înregistrate audio-video

(proces-verbal, fila 35), astfel că este exclusă ideea că anchetatorii ar fi

folosit vreun mijloc de constrângere, de natura celor prevăzute de art. 68 C.

proc. pen..

Tot în perioada în care era

internată în spital, partea vătămată a fost vizitată de martorul B.I., tatăl

său, căruia  i-a relatat despre împrejurările în care a fost tăiat cu un ciob

de sticlă în zona gâtului de către inculpatul N.N., cât și despre vizita pe

care acesta i-a făcut-o la spital, în cercarea de  a-l determina să nu-l indice

ca autor al faptei (declarație – fila 54 vol.1 – fond).

În același sens sunt și

declarația dată de martorul B.S.D., fratele părții vătămate, în cursul urmăririi

penale și în faza cercetării judecătorești (fila 114 – vol.I).

Așa fiind, în mod corect prima

instanță a înlăturat declarația dată de partea vătămată B.G. în fața instanței

de fond (vol.I, fila 52), prin care își retractează declarațiile anterioare și

afirmă că cel care l-a lovit cu ciobul de sticlă a fost inculpatul M.M.

Declarațiile date de partea

vătămată B.G. în cursul urmăririi penale se coroborează și cu declarația dată

de martorul O.G. în aceeași fază procesuală (fila 46), prin care martorul

relatează că a văzut momentul când, în timpul altercației, unul dintre tinerii

din Galați (pe care la acel moment nu-l cunoștea, dar căruia îi descrise

înfățișarea), a lovit pe partea vătămată B.G. cu un ciob de la o sticlă în zona

gâtului. Fiindu-i prezentate planșele fotografice ale tinerilor din Galați,

martorul  l-a recunoscut pe inculpatul N.N. ca autor al faptei.

Declarația dată de acest martor

în cursul urmăririi penale a fost, de asemenea, înregistrată audio și video

(proces-verbal – fila 54), astfel că este exclusă folosirea de către

anchetatori a vreunui mijloc de constrângere pentru a-l determina să declare în

sensul arătat.

Așa fiind, în mod corect instanța

de fond a înlăturat ca nesinceră declarația dată de martorul O.G. în cursul

judecății, prin care a afirmat că nu a văzut cine a lovit-o pe partea vătămată B.G.

cu ciobul de sticlă.

De altfel, fiind cercetat pentru

infracțiunea de mărturie mincinoasă, în legătură cu declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, martorul O.G. a recunoscut că această declarație este

neadevărată, fiind dată sub imperiul fricii, deoarece atunci când a fost

ascultat era prezent în sala de judecată și inculpatul N.N. (filele 88-99 din

dosarul de apel).

Afirmațiile inculpatului N.N. și

ale unora dintre martorii care au făcut parte din același grup conflictual, în

sensul că partea vătămată ar fi fost lovită cu ciobul de sticlă de către

inculpatul M.M., sunt în mod evident nesincere, fapt care rezultă chiar din

analiza declarațiilor succesive date de aceștia.

Astfel, se reține că începând cu

data de 12 august 2007 (a doua zi după săvârșirea faptei) și până la data

arestării preventive (17 august 2007), inculpatul N.N. a fost audiat de mai

multe ori, în prezența unui avocat ales, prilej cu care nu și-a recunoscut

vinovăția, fără însă a indica o altă persoană ca autor al faptei, deși,

potrivit declarațiilor sale ulterioare, a știut de la început că vinovatul este

inculpatul M.M.

În mod asemănător, martorii S.C.C.,

H.V., C.V., H.C., fiind audiați în aceeași perioadă de timp (filele 213 – 315

dosar urmărire penală) au relatat, fiecare, aspecte privind situația de fapt pe

care au perceput-o, susținând că nu știu cine a lovit pe partea vătămată B.G.

cu ciobul de sticlă în zona gâtului.

Din declarațiile acestor martori

se conturează ideea că, atunci când grupul tinerilor din comuna Pechea au

început să-l lovească pe inculpatul U.S.A. (ca ripostă la faptul că, anterior,

acesta, împreună cu inculpatul M.M., loviseră pe partea vătămată B.R.A.),

inculpatul N.N. a intervenit pentru a aplana conflictul, împreună cu martorul N.I.

În aceste condiții, majoritatea

tinerilor din Galați au fugit, rămânând doar inculpatul U.S.A., care era lovit

de tinerii din Pechea și inculpatul N.N., care, împreună cu martorul N.I.,

încerca să-i oprească pe aceștia din urmă din acțiunea lor agresivă.

Nici unul dintre martori nu a

remarcat, prin declarațiile date în această fază procesuală, implicarea

inculpatului M.M. în altercație. În consecință este perfect credibilă

declarația dată de acest inculpat în cursul urmăririi penale (fila 352), în

sensul că, imediat după ce a coborât din discotecă, a fost luat la bătaie de

tinerii din comuna Pechea, motiv pentru care a fugit, revenind abia după

terminarea conflictului.

Martorii mai sus menționați au

relatat că, a doua zi după incidentul petrecut în comuna Pechea (respectiv în

seara zilei de 12 august 2007) s-au întâlnit în municipiul Galați cu inculpatul

N.N., care le-a spus că în aceeași zi a fost chemat la Postul de Poliție al comunei Pechea, unde a dat o declarație, fiind învinuit că el este cel

care „l-a tăiat” pe B.G. De asemenea, inculpatul le-a spus că, împreună cu

martorul N.I., au fost la spital și au discutat cu partea vătămată B.G., care

le-a spus că știe bine cine a lovit-o cu ciobul de sticlă, fără însă a-l indica

pe el ca autor.

Nici prin declarația dată în

instanță la data arestării preventive, când a fost asistat de doi apărători

aleși (fila 386- dosar urmărire penală), inculpatul N.N. nu a făcut nicio

referire în sensul că adevăratul autor al faptei ar fi inculpatul M.M., ci s-a

limitat doar să afirme că nu el este vinovatul.

Afirmația că fapta ar

fi fost comisă de M.M. intervine ulterior și ea a fost în mod corect înlăturată

de instanțe, fără a fi lipsită de relevanță și împrejurarea că, la examinarea

„poligraf” a inculpatului N. s-au evidențiat modificări psihofiziologice care

conduc la concluzia detecției comportamentului simulat.

Nici motivul de

recurs ce vizează schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de

vătămare corporală gravă nu este fondat (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.).

În mod corect s-a

stabilit intenția indirectă a inculpatului de a ucide, având în vedere obiectul

folosit, zona vizată și intensitatea loviturii.

Inculpatul a lovit

victima cu putere, cu un ciob rezultat din spargerea unei sticle de bere, în

zona gâtului, producându-i leziuni grave, ce i-au pus în pericol viața, ceea ce

conduce la concluzia că acesta, chiar dacă nu a urmărit uciderea părții

vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui rezultat letal.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., acesta

a fost invocat atât de parchet, cât și de inculpat, cu motivări și solicitări

diferite.

O primă critică a

parchetului vizează cuantumul pedepsei, în sensul greșitei rețineri a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Sub acest aspect,

Înalta Curte apreciază critica nefondată, întrucât s-au avut corect în vedere

datele ce caracterizează conduita infractorului anterior comiterii faptei,

respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a acestuia, coroborat cu aprecierea

corectă că, în raport de împrejurările în care au avut loc faptele, conduita

infracțională a inculpatului a îmbrăcat un caracter accidental.

Pe de altă parte,

critica parchetului privind modalitatea de executare a pedepsei este

întemeiată.

Pericolul social al

faptei este unul deosebit, întrucât inculpatul a adus atingere dreptului la

viață al părții vătămate. De asemenea, modalitatea concretă de săvârșire a

faptei, prin lovirea puternică a părții vătămate, cu un ciob de sticlă, în zona

gâtului, relevă o periculozitate sporită, iar urmarea produsă prin fapta sa a fost

punerea în pericol a vieții părții vătămate.

Aceste elemente,

alăturate încercării inculpatului de a plasa vinovăția asupra altei persoane,

conduc la aprecierea că scopul preventiv și mai ales educativ al pedepsei nu poate

fi atins decât prin privarea de libertate, urmând a fi înlăturate dispozițiile

art. 86

1

C. pen. aplicate de instanța de apel.

Corectă este și

critica parchetului privind conținutul pedepsei complementare, neimpunându-se,

în raport de datele dosarului, aplicarea pedepsei interzicerii dreptului

prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., cu atât mai mult cu cât acest text

de lege nu i-a fost aplicat în cadrul pedepsei accesorii.

Solicitările

inculpatului, formulate în cadrul aceluiași caz de casare de reducere a

pedepsei și aplicare a art. 81 C. pen. nu pot fi privite pentru argumentele

dezvoltate mai sus și care nu se mai impune a fi relevate.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de parchet și va casa în parte ambele

hotărâri.

Rejudecând, se va

înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86

1

-art. 86

4

C.

pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul N.N.

Se va interzice

inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.N.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare

statului, onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, acordat până la

prezentarea avocatului ales urmând a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 63 A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul N.N.

Casează,

în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galați, secția penală, și rejudecând:

Înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

- 86

4

C. pen. și art. 71

alin. (5) C. pen., privind pe inculpatul N.N..

Interzice

inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după

executarea pedepsei principale.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

N.N. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.