ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2011

Asupra recursurilor de față; Prin sentința penală nr. 151 din 12 martie 2009, Tribunalul Galați, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului N.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului N.N. perioada executată în stare de reținere și arest preventiv, începând cu august 2007 până la 16 mai 2008. În conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea de ședință din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 280/R/2008 a Curții de Apel Galați. L-a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii astfel aplicate (2 luni) pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) și (5) C. pen., i-a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a dispus suspendarea executării acesteia pe durata termenului de încercare mai sus menționat. În baza dispozițiilor art. 180 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul U.S.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Conform dispozițiilor art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicate acestui inculpat prin sentința penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la 17 iunie 2006, urmând ca această pedeapsă să fie executată alăturat de pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, astfel încât inculpatul U.S.A. va executa în total 9 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului U.S.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

A constatat că partea vătămată B.G. nu a formulat pretenții civile în cauză. A respins, ca fiind nefondate, pretențiile civile în valoare de 900 lei, reprezentând daune materiale, formulate de partea civilă B.R.A. În temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpatul N.N. la plata sumei de 1.002,81 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați cu titlu de despăgubiri civile. Conform dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 11 august 2007, la propunerea martorului N.I., zis „C.”, inculpații N.N., U.S.A.

și M.M. însoțiți de martorii H.V., S.C.C., H.C., C.T. și C.V. s-au deplasat cu două taxiuri în comuna Pechea, la clubul „XXL”. Au ajuns aici în jurul orelor 24, au comandat 2 navete de bere și au început cu toții să consume. Ulterior, acestui grup i s-au adăugat partea vătămată B.R.A., martorul S.C. și mai târziu și partea vătămată B.G. zis „C.”. De menționat că ultimii îl cunoșteau atât pe martorul N.I. cât și, din vedere, pe inculpatul N.N. La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, pe hol, în fața clubului, între partea vătămată B.A.R. și inculpatul U.S.A. s-au iscat discuții contradictorii. În aceste împrejurări, inculpatul U.S.A. împreună cu inculpatul M.M., au aplicat părții vătămate cu pumnii și picioarele lovituri peste față și corp.

În momentul în care partea vătămată s-a dezmeticit, a reproșat martorului N.I. zis „C.” că a fost bătut de către unii dintre prietenii săi gălățeni. Astfel, în fața clubului „XXL” s-au adunat atât inculpații și prietenii lor, cât și părțile vătămate și alte persoane din comuna Pechea. Partea vătămată B.R.A. a indicat martorului N.I. zis „C.” pe inculpații U.S.A. și M.M. ca fiind cei care l-au lovit fără motiv. În aceste împrejurări, tinerii din comuna Pechea printre care și martorul B.M., au încercat să ajungă la cei indicați și să-i lovească, între pecheni și gălățeni interpunându-se atât martorul N.I. cât și partea vătămată B.G. Martorul B.M. a reușit să-l lovească pe inculpatul U.S., membrii celor două grupuri începând să se îmbrâncească și să se fugărească.

Părțile vătămate, inculpații precum și martorii s-au deplasat pe șosea și, de aici, în fața barului AF I., împingându-se reciproc. Aici, inculpatul U.S.A. a început să fie lovit de 2-3 tineri pecheni în timp ce martorul N.I., zis „C.”, se certa și împingea cu martorul S.C.S.. Partea vătămată B.G. a intervenit între cei 2-3 tineri și inculpatul U.S.A., moment în care inculpatul N.N. a spart o sticlă de suc de bordură și, cu ciobul rămas, s-a apropiat de partea vătămată și a lovit-o pe aceasta în partea stângă a gâtului. Partea vătămată și-a pus instinctiv mâna la gât și s-a deplasat în zona pieței, iar inculpatul N.N., inculpatul U.S. și martorul N.I. au fugit înspre pod. În zonă a venit jandarmeria și a fost anunțată și salvarea, care a transportat-o pe partea vătămată B.G.

la spital. În momentul în care au sosit jandarmii, în zona conflictului s-au reîntors și inculpatul N.N. și martorul N.I., care au fost ridicați și duși la post împreună cu martorul C.V. În continuare, inculpații și martorii S.C.C., H.V., H.C., C.T., C.V. s-au deplasat în municipiul Galați cu două autoturisme de care a făcut rost martorul N.I. A doua zi, după ce a dat declarație la Post Poliție Pechea și a luat la cunoștință că starea părții vătămate B.G. este gravă, inculpatul N.N., însoțit de martorul N.I. s-a deplasat la Spitalul Județean Galați pentru a sta de vorbă cu partea vătămată. Aici, inculpatul N.N. a solicitat părții vătămate B.G. să nu-l indice pe el ca fiind cel care l-a tăiat și a întrebat-o pe partea vătămată dacă „vrea să îl bage la pușcărie”.

De asemenea, inculpatul N.N. a precizat părții vătămate că va face tot posibilul să o despăgubească. Prima instanță a considerat că, situația faptică mai sus expusă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice (filele 5-9-18 dosar urmărire penală), declarațiile părților vătămate B.G. și B.R.A. (filele 19, 39 dosar urmărire penală), raportul de constatare medico-legală nr. 789/E din 13 august 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sf. A. Andrei” Galați (fila 37 dosar urmărire penală), concluzionând faptul că numitul B.G.

prezenta leziuni de violență ce pot data din noaptea de 11/12 august 2007 și care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător tăietor, posibil sticlă spartă, necesitând 15-16 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicații; s-a arătat totodată prin actul medico-legal menționat faptul că plăgile înțepat-tăiate de la nivelul regiunii auriculare, mastoidiene, occipitale și cervicale posterioare stângi, cu secționarea arterei auriculare posterioare și hemoragie internă importantă au pus în primejdie viața acestei părți vătămate.

Raportul de constatare medico-legală nr. 791/E din 13 august 2007 (fila 45 urmărire penală) întocmit de același Serviciul de medicină legală în privința părții vătămate B.A.R., evidențiază în persoana acestuia leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și lovire cu corp contondent cu marginea alungită, leziunile putând data din noaptea de 11/12 august 2007; acestea nu au pus în primejdie viața părții vătămate B.R.A. și au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații. De asemenea, au fost avute în vedere în mod deosebit în conturarea situației faptice deduse judecății declarațiile martorilor O.G.

(martor direct fila 46-52 dosar urmărire penală), C.S.V., S.C.S., B.S.D., B.I., B.C., I.R., dar și declarațiile martorilor C.G.A., B.D.M. Împotriva sentinței penale nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și inculpații N.N. și U.S.A. În dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului N.N.. În acest sens, s-a arătat că, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, precum și cu conduita procesuală nesinceră a inculpatului, în mod nejustificat a fost reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., care a atras coborârea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Inculpatul N.N. a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe, susținând că nu a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, pentru care a fost trimis în judecată, astfel că se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Potrivit susținerilor inculpatului N.N., cel care a lovit pe partea vătămată B.G. cu ciobul de sticlă în zona gâtului este inculpatul M.M. În subsidiar – având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, în condițiile unei altercații spontane – inculpatul N.N. a solicitat să se constate că nu a avut intenția de a ucide partea vătămată, astfel că încadrarea juridică legală a faptei este aceea de vătămare corporală gravă.

Inculpatul U.S.A., prin apărătorul ales, a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., susținând că a comis fapta dedusă judecății după împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galați, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. De asemenea, inculpatul a solicitat să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de inculpatul N.N., dar sub un alt aspect decât cel invocat, precum și apelul inculpatului U.S.A.

Analizând amplu probele administrate, instanța de apel a respins solicitarea de achitare, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. formulată de inculpatul N.N., concluzionând că este autorul faptei de violență comisă asupra părții vătămate B.G., astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu declarația părții vătămate. De asemenea, față de obiectul folosit și zona anatomică uzată, s-a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptei, reținându-se că inculpatul N.N., chiar dacă nu a urmărit uciderea părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat. Motivul de apel formulat de parchet, vizând greșita reținere a circumstanțelor atenuante, a fost apreciat ca nefondat, având în vedere că inculpatul N.N.

este tânăr, nu are antecedente penale, împrejurările faptei denotă caracterul accidental al infracțiunii, astfel că apare justificată aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. Examinând și din oficiu hotărârea apelată, instanța a considerat că prima instanță a făcut o greșită individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului N.N., circumstanțele sale personale favorabile făcând posibilă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. În privința apelului declarat de inculpatul U.S.A., s-a apreciat, de asemenea, că este fondat, constatându-se că infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, a fost săvârșită la data de 11 august 2007, deci după împlinirea termenului de încercare dintr-o pedeapsă anterioară, ceea ce a condus la o aplicare nelegală a dispozițiilor art. 83 C. pen.

și la o greșită individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate în cauză. În consecință, Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 63/A din 22 aprilie 2010, a admis apelurile declarate de inculpații N.N. și U.S.A. împotriva sentinței penale nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 6634/121/2007. A desființat în parte sentința penală nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și numai referitor la inculpații N.N. și U.S.A. și, în rejudecare: În baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului N.N., pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen.

Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.N. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d ) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului N.N. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere. S-a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului U.S.A., prin sentința penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galați.

În baza art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului U.S.A., pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului U.S.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați. Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat M.M., în sumă de 200 lei, s-a virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul N.N. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, al modalității de executare, precum și al pedepsei complementare aplicate inculpatului N.N. Se motivează că în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, că modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere nu-i poate asigura scopul educativ-preventiv, iar cu referire la pedeapsa complementară s-a susținut că în mod greșit i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile în care i s-a stabilit acestuia ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Inculpatul N.N., reiterând motivele de apel, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și, într-un ultim subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a acesteia. Înalta Curte, analizând decizia recurată, apreciază ca întemeiat în parte recursul declarat de parchet și ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat, conform următoarelor considerente: Înalta Curte reține că principala critică formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., prin care solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu el este autorul faptei, este nefondată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că autorul faptei de tentativă de omor este inculpatul N.N. Astfel, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 19-36), partea vătămată B.G. a relatat în mod detaliat împrejurările săvârșirii faptei, arătând că, în timp ce încerca să aplaneze conflictul intervenit între grupul de tineri din Galați și cei din comuna Pechea, inculpatul N.N. l-a lovit în zona gâtului cu ciobul de la o sticlă spartă. Partea vătămată a precizat că l-a văzut foarte bine pe inculpat atunci când l-a lovit și că nu poate fi vorba de vreo confuzie, deoarece îl cunoștea bine pe acesta mai dinainte.

Totodată, partea vătămată a relatat că a doua zi (în ziua de 12 august 2007), în timp ce se afla internată în spital, inculpatul N.N. a vizita-o, fiind însoțit de martorul N.I., a încercat să o convingă să-l ierte și i-a promis că-i va da o sumă de bani pentru a nu-l indica pe el drept autor al faptei. Declarațiile date de partea vătămată B.G. în cursul urmăririi penale au fost înregistrate audio-video (proces-verbal, fila 35), astfel că este exclusă ideea că anchetatorii ar fi folosit vreun mijloc de constrângere, de natura celor prevăzute de art. 68 C. proc. pen.. Tot în perioada în care era internată în spital, partea vătămată a fost vizitată de martorul B.I., tatăl său, căruia i-a relatat despre împrejurările în care a fost tăiat cu un ciob de sticlă în zona gâtului de către inculpatul N.N., cât și despre vizita pe care acesta i-a făcut-o la spital, în cercarea de a-l determina să nu-l indice ca autor al faptei (declarație – fila 54 vol.1 – fond).

În același sens sunt și declarația dată de martorul B.S.D., fratele părții vătămate, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești (fila 114 – vol.I). Așa fiind, în mod corect prima instanță a înlăturat declarația dată de partea vătămată B.G. în fața instanței de fond (vol.I, fila 52), prin care își retractează declarațiile anterioare și afirmă că cel care l-a lovit cu ciobul de sticlă a fost inculpatul M.M. Declarațiile date de partea vătămată B.G. în cursul urmăririi penale se coroborează și cu declarația dată de martorul O.G. în aceeași fază procesuală (fila 46), prin care martorul relatează că a văzut momentul când, în timpul altercației, unul dintre tinerii din Galați (pe care la acel moment nu-l cunoștea, dar căruia îi descrise înfățișarea), a lovit pe partea vătămată B.G.

cu un ciob de la o sticlă în zona gâtului. Fiindu-i prezentate planșele fotografice ale tinerilor din Galați, martorul l-a recunoscut pe inculpatul N.N. ca autor al faptei. Declarația dată de acest martor în cursul urmăririi penale a fost, de asemenea, înregistrată audio și video (proces-verbal – fila 54), astfel că este exclusă folosirea de către anchetatori a vreunui mijloc de constrângere pentru a-l determina să declare în sensul arătat. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a înlăturat ca nesinceră declarația dată de martorul O.G. în cursul judecății, prin care a afirmat că nu a văzut cine a lovit-o pe partea vătămată B.G. cu ciobul de sticlă. De altfel, fiind cercetat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, în legătură cu declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul O.G.

a recunoscut că această declarație este neadevărată, fiind dată sub imperiul fricii, deoarece atunci când a fost ascultat era prezent în sala de judecată și inculpatul N.N. (filele 88-99 din dosarul de apel). Afirmațiile inculpatului N.N. și ale unora dintre martorii care au făcut parte din același grup conflictual, în sensul că partea vătămată ar fi fost lovită cu ciobul de sticlă de către inculpatul M.M., sunt în mod evident nesincere, fapt care rezultă chiar din analiza declarațiilor succesive date de aceștia. Astfel, se reține că începând cu data de 12 august 2007 (a doua zi după săvârșirea faptei) și până la data arestării preventive (17 august 2007), inculpatul N.N. a fost audiat de mai multe ori, în prezența unui avocat ales, prilej cu care nu și-a recunoscut vinovăția, fără însă a indica o altă persoană ca autor al faptei, deși, potrivit declarațiilor sale ulterioare, a știut de la început că vinovatul este inculpatul M.M.

În mod asemănător, martorii S.C.C., H.V., C.V., H.C., fiind audiați în aceeași perioadă de timp (filele 213 – 315 dosar urmărire penală) au relatat, fiecare, aspecte privind situația de fapt pe care au perceput-o, susținând că nu știu cine a lovit pe partea vătămată B.G. cu ciobul de sticlă în zona gâtului. Din declarațiile acestor martori se conturează ideea că, atunci când grupul tinerilor din comuna Pechea au început să-l lovească pe inculpatul U.S.A. (ca ripostă la faptul că, anterior, acesta, împreună cu inculpatul M.M., loviseră pe partea vătămată B.R.A.), inculpatul N.N. a intervenit pentru a aplana conflictul, împreună cu martorul N.I. În aceste condiții, majoritatea tinerilor din Galați au fugit, rămânând doar inculpatul U.S.A., care era lovit de tinerii din Pechea și inculpatul N.N., care, împreună cu martorul N.I., încerca să-i oprească pe aceștia din urmă din acțiunea lor agresivă.

Nici unul dintre martori nu a remarcat, prin declarațiile date în această fază procesuală, implicarea inculpatului M.M. în altercație. În consecință este perfect credibilă declarația dată de acest inculpat în cursul urmăririi penale (fila 352), în sensul că, imediat după ce a coborât din discotecă, a fost luat la bătaie de tinerii din comuna Pechea, motiv pentru care a fugit, revenind abia după terminarea conflictului. Martorii mai sus menționați au relatat că, a doua zi după incidentul petrecut în comuna Pechea (respectiv în seara zilei de 12 august 2007) s-au întâlnit în municipiul Galați cu inculpatul N.N., care le-a spus că în aceeași zi a fost chemat la Postul de Poliție al comunei Pechea, unde a dat o declarație, fiind învinuit că el este cel care „l-a tăiat” pe B.G.

De asemenea, inculpatul le-a spus că, împreună cu martorul N.I., au fost la spital și au discutat cu partea vătămată B.G., care le-a spus că știe bine cine a lovit-o cu ciobul de sticlă, fără însă a-l indica pe el ca autor. Nici prin declarația dată în instanță la data arestării preventive, când a fost asistat de doi apărători aleși (fila 386- dosar urmărire penală), inculpatul N.N. nu a făcut nicio referire în sensul că adevăratul autor al faptei ar fi inculpatul M.M., ci s-a limitat doar să afirme că nu el este vinovatul. Afirmația că fapta ar fi fost comisă de M.M. intervine ulterior și ea a fost în mod corect înlăturată de instanțe, fără a fi lipsită de relevanță și împrejurarea că, la examinarea „poligraf” a inculpatului N. s-au evidențiat modificări psihofiziologice care conduc la concluzia detecției comportamentului simulat.

Nici motivul de recurs ce vizează schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă nu este fondat (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.). În mod corect s-a stabilit intenția indirectă a inculpatului de a ucide, având în vedere obiectul folosit, zona vizată și intensitatea loviturii. Inculpatul a lovit victima cu putere, cu un ciob rezultat din spargerea unei sticle de bere, în zona gâtului, producându-i leziuni grave, ce i-au pus în pericol viața, ceea ce conduce la concluzia că acesta, chiar dacă nu a urmărit uciderea părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui rezultat letal. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., acesta a fost invocat atât de parchet, cât și de inculpat, cu motivări și solicitări diferite. O primă critică a parchetului vizează cuantumul pedepsei, în sensul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază critica nefondată, întrucât s-au avut corect în vedere datele ce caracterizează conduita infractorului anterior comiterii faptei, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a acestuia, coroborat cu aprecierea corectă că, în raport de împrejurările în care au avut loc faptele, conduita infracțională a inculpatului a îmbrăcat un caracter accidental. Pe de altă parte, critica parchetului privind modalitatea de executare a pedepsei este întemeiată.

Pericolul social al faptei este unul deosebit, întrucât inculpatul a adus atingere dreptului la viață al părții vătămate. De asemenea, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, prin lovirea puternică a părții vătămate, cu un ciob de sticlă, în zona gâtului, relevă o periculozitate sporită, iar urmarea produsă prin fapta sa a fost punerea în pericol a vieții părții vătămate. Aceste elemente, alăturate încercării inculpatului de a plasa vinovăția asupra altei persoane, conduc la aprecierea că scopul preventiv și mai ales educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate, urmând a fi înlăturate dispozițiile art. 86 1 C. pen. aplicate de instanța de apel.

Corectă este și critica parchetului privind conținutul pedepsei complementare, neimpunându-se, în raport de datele dosarului, aplicarea pedepsei interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., cu atât mai mult cu cât acest text de lege nu i-a fost aplicat în cadrul pedepsei accesorii. Solicitările inculpatului, formulate în cadrul aceluiași caz de casare de reducere a pedepsei și aplicare a art. 81 C. pen. nu pot fi privite pentru argumentele dezvoltate mai sus și care nu se mai impune a fi relevate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet și va casa în parte ambele hotărâri. Rejudecând, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 1 -art.

86 4 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul N.N. Se va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului, onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, acordat până la prezentarea avocatului ales urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 63 A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul N.N. Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galați, secția penală, și rejudecând: Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 - 86 4 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., privind pe inculpatul N.N.. Interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.