ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2628/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6485/121/2008, în baza art. 300 2 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen. s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului D.N. Pentru a hotărî astfel, instanța investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații D.N. și D.D. împotriva sentinței penale nr. 157 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri acestuia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.N., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare: Prin sentința penală nr. 157/F din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul 6485/121/2008, a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani , după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului D.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. în sarcina acestuia s-a reținut că, în perioada aprilie 2006-septembrie 2007, împreună cu inculpata D.D., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, în diferite modalități, a racolat, transferat, transportat, primit și cazat în Italia pe victimele majore I.I.D., L.G., N.P., P.D. , P.F.M., C.M., D.I. și I.G. , în scopul exploatării acestora prin obligarea la muncă ori prin obligarea la comiterea de infracțiuni, acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângere fizică ori morală.

Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel inculpații D.N. și D.D., cauza formând obiectul dosarului nr. 6485/121/2008 al Curții de Apel Galați, secția penală. La termenul din 26 iunie 2009, fixat pentru judecarea apelurilor declarate de inculpați, instanța de control judiciar a menținut starea de arest a inculpatului D.N., pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. în prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat corect că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului D.N.

Astfel, sunt îndeplinite în continuare condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din același cod , avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, în sensul că în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Înalta Curte apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor deduse judecății, importanța relațiilor sociale vătămate, urmarea produsă și datele ce caracterizează persoana inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unei sentiment de insecuritate și neîncredere al cetățenilor în actul de justiție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6485/121/2008. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul inculpatului D.N. împotriva încheierii din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, s ecția penală, pronunțată în dosarul nr. 6485/121/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009,