ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2628/2009

Asupra

recursului de față ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele :

Prin încheierea din 26 iunie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția

penală,

pronunțată în dosarul nr. 6485/121/2008, în baza art. 300

2

C. proc.

pen.

și art. 160

b

C. proc. pen. s-a dispus, printre altele,

menținerea stării de arest a inculpatului D.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța

investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații D.N. și D.D. împotriva

sentinței penale nr. 157 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, a

reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri

acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul D.N., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs

invocate, cât și din

oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată

că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Prin sentința penală nr. 157/F din 18 martie

2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul 6485/121/2008, a fost condamnat

inculpatul D.N. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa

complementară a

interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II

și lit. b) C.

pen. pe

o durată de 4 ani , după executarea pedepsei

închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) și alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului D.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen.

în sarcina acestuia s-a reținut că, în

perioada aprilie 2006-septembrie 2007, împreună cu inculpata D.D., acționând în

baza aceleiași rezoluții infracționale, în

mod repetat, în diferite modalități,

a racolat, transferat, transportat,

primit și cazat în Italia pe victimele majore I.I.D., L.G., N.P., P.D.

, P.F.M., C.M., D.I. și I.G.

, în scopul

exploatării acestora prin obligarea la muncă ori prin obligarea la comiterea de

infracțiuni, acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin

constrângere fizică ori morală.

Împotriva

hotărârii primei instanțe, au declarat apel inculpații D.N.

și D.D., cauza formând obiectul dosarului nr. 6485/121/2008 al Curții

de Apel Galați, secția penală.

La termenul din 26 iunie 2009, fixat pentru

judecarea apelurilor declarate de inculpați, instanța de control judiciar a

menținut starea de arest a inculpatului D.N., pronunțând încheierea atacată cu

recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței,

Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la

libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă

excepția privării licite de libertate,

circumscrisă

cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de prevederile

art. 5

paragraful 1 lit. a) conform textului invocat, o persoană poate fi privată de

libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a

bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede

în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după

săvârșirea acesteia.

Înalta Curte constată că, în cauza supusă

analizei, au fost respectate atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât

și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit art. 160

b

alin. (1)

C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

în prezenta cauză,

așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța

de apel a

procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a

constatat corect că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de

libertate a inculpatului D.N.

Astfel, sunt îndeplinite în continuare

condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu

referire la art. 143 din același cod , avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive față de inculpat, în sensul că în sarcina acestuia s-a

reținut săvârșirea unei infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este

mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă

pericol social concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte apreciază că, față de natura

și gravitatea faptelor deduse judecății, importanța relațiilor sociale

vătămate, urmarea produsă și datele ce caracterizează persoana inculpatului,

lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, prin crearea unei sentiment de insecuritate și neîncredere al

cetățenilor în actul de justiție.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 26

iunie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 6485/121/2008.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul inculpatului D.N. împotriva

încheierii din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, s

ecția penală, pronunțată în dosarul nr. 6485/121/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009,