ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1453/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Oradea, S.E. a chemat în judecată pe pârâtele C.N.P.D.A.S. și

Curtea de Conturi a României, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate

nulitatea absolută parțială a dispozițiilor art. 8 și 11 din Convenția privind aplicarea

unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992

republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, Convenție

încheiată la 19 decembrie 2008 între Curtea de Conturi a României și C.N.P.D.A.S.

S-a arătat că prin această

convenție s-au stabilit o serie de criterii pentru acordarea pensiei de serviciu

care au fost adoptate cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 94/1992 modificată prin

Legea nr. 217/2008.

Prin sentința nr. 180/CA/2009

– PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, au fost admise excepțiile de necompetență materială și

teritorială a Curții de Apel Oradea invocate de pârâta Curtea de Conturi a României

și a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de

S.E. în contradictoriu cu C.N.P.D.A.S. și Curtea de Conturi a României în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța învestită cu acțiunea introductivă a reținut că excepțiile invocate

în cauză privind competența materială și teritorială sunt întemeiate, întrucât reclamanta

a îndeplinit funcția de consilier de conturi în perioadele menționate, iar această

categorie de consilieri nu sunt funcționari publici în sensul Legii nr. 188/1999,

ci exercită o funcție de demnitate publică.

Instanța a reținut că

obiectul pricinii privește o convenție între părțile litigiului, care nu poate fi

calificată ca act administrativ.

De asemenea, instanța

a constatat că a fost sesizată pentru a cenzura modul în care este determinat dreptul

la pensie, care este un drept la asigurări sociale, iar competența de soluționare

a unei astfel de cauze aparține instanței specializate în conflicte de muncă și

asigurări sociale și nu instanței de contencios administrativ.

Instanța de recurs

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta.

În motivele de recurs

s-a arătat că soluționarea cererii aparține Curții de apel, întrucât actul este

emis de două autorități publice centrale și are caracterul unui act administrativ.

A susținut recurenta că

nu a solicitat stabilirea dreptului la pensie de serviciu, iar acțiunea nu are legătură

cu drepturile salariale sau calitatea de funcționar public.

S-a precizat că actul

a cărui anulare a pretins-o este un act administrativ pentru că este emis în regim

de putere publică de două autorități publice centrale, are ca scop executarea în

concret a legii, are caracter normativ și produce efecte juridice.

Referitor la competența

teritorială s-au invocat prevederile art. 10 și 12 din Legea nr. 554/2004, în sensul

că reclamanta are facultatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Pârâtele au formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului întrucât Convenția încheiată nu este act administrativ

în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin acesta nu s-au născut, modificat

sau stins drepturi și obligații.

Înalta Curte examinând

acțiunea, motivele de recurs și legislația aplicabilă reține că recursul este fondat,

potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Situația de fapt

Curtea de Conturi a României

și C.N.P.D.A.S. au încheiat o convenție privind aplicarea unitară a prevederilor

referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992 modificată prin Legea

nr. 217/2008.

Din examinarea conținutului

convenției rezultă că părțile au înțeles să reglementeze modul de stabilire a pensiei

de serviciu pentru controlorii financiari/auditorii publici externi, pentru consilierii

de conturi și reguli procedurale comune pentru pensia de serviciu.

Așadar, convenția conține

reguli, respectiv dispoziții cu caracter normativ.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004,

art. 2: alin. (1):

În înțelesul prezentei legi,

termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații

b)

autoritate

publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează,

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public;

c)

act administrativ - actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,

în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;

În vederea

calificării naturii juridice a actului denumit Convenție, Înalta Curte va proceda

la analiza acestuia din perspectiva prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) și c)

din Legea nr. 554/2004, a doctrinei și practicii judiciare în materie administrativă.

Convenția

în litigiu este încheiată între două autorități publice, respectiv Curtea de Conturi

a României și C.N.P.D.A.S., care au acționat în regim de putere publică.

Actul are

caracter normativ fiind adoptat în vederea organizării executării Legii nr. 94/1992

republicată.

Caracterul

normativ decurge din conținutul acestuia, respectiv stabilirea unor reguli general

valabile pentru stabilirea pensiilor de serviciu ale personalului din cadrul Curții

de Conturi a României.

Dispozițiile

acestei convenții produc efecte juridice, prin modul în care prevederile legii în

baza căreia s-au adoptat sunt interpretate, ca urmare a acordului comun al celor

două autorități publice.

Această convenție

are valoarea unui act regulă, normativ, adică a unui act prin care autoritățile

statului elaborează o regulă juridică, norme de conduită obligatorii, generale și

impersonale.

La stabilirea

caracterului actului respectiv de act de drept civil sau de drept administrativ

nu prezintă relevanță denumirea actului, convenție, norme, regulament, ramura de

drept în cadrul căreia produce efecte, ci conținutul acestuia.

Astfel, un

act administrativ normativ poate produce efecte în diferite ramuri de drept, dar

aceasta nu constituie o cauză în temeiul căreia competența materială de soluționare

a acțiunii în anulare să fie determinată după obiectul litigiului ce se poate naște

prin aplicarea respectivului act administrativ normativ.

În sistemul

nostru de drept actual cercetarea legalității unui act administrativ normativ se

poate face fie direct, pe calea unei acțiuni în anulare, fie indirect, în cadrul

unui alt litigiu, pe calea excepției de nelegalitate, așa cum rezultă din prevederile

art. 8, 10 și art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte

precizează că prin Legea nr. 554/2004 au fost introduse în sfera contenciosului

obiectiv toate litigiile care au ca obiect acte administrative normative.

Întrucât prin

actul denumit convenție au fost instituite reguli general valabile, obligatorii

pentru o anumită categorie de persoane, actul are caracter normativ, de drept public

și nu de drept privat.

În determinarea

naturii juridice a actului nu prezintă relevanță scopul elaborării, ramura de drept

în cadrul căreia se vor produce efectele, ci conținutul acestuia, care în cazul

de față este evident normativ.

Cu privire

la competența teritorială, aceasta se stabilește în raport de prevederile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în sensul că legiuitorul a reglementat dreptul

de opțiune al reclamantului între a alege să se adreseze instanței de la domiciliul

său și cea de la domiciliul pârâtului.

În speță,

alegerea a fost făcută de reclamantă, prin introducerea acțiunii la Curtea de Apel

Oradea, astfel că această instanță urmează să soluționeze cauza.

Având în vedere

considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite,

se va casa

sentința

atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de S.E. împotriva sentinței nr. 180/CA/2009-PI din 12 octombrie 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2010.