ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1453/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, S.E. a chemat în judecată pe pârâtele C.N.P.D.A.S. și Curtea de Conturi a României, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a dispozițiilor art. 8 și 11 din Convenția privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, Convenție încheiată la 19 decembrie 2008 între Curtea de Conturi a României și C.N.P.D.A.S. S-a arătat că prin această convenție s-au stabilit o serie de criterii pentru acordarea pensiei de serviciu care au fost adoptate cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008.

Prin sentința nr. 180/CA/2009 – PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, au fost admise excepțiile de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Oradea invocate de pârâta Curtea de Conturi a României și a fost dispusă declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de S.E. în contradictoriu cu C.N.P.D.A.S. și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu acțiunea introductivă a reținut că excepțiile invocate în cauză privind competența materială și teritorială sunt întemeiate, întrucât reclamanta a îndeplinit funcția de consilier de conturi în perioadele menționate, iar această categorie de consilieri nu sunt funcționari publici în sensul Legii nr. 188/1999, ci exercită o funcție de demnitate publică.

Instanța a reținut că obiectul pricinii privește o convenție între părțile litigiului, care nu poate fi calificată ca act administrativ. De asemenea, instanța a constatat că a fost sesizată pentru a cenzura modul în care este determinat dreptul la pensie, care este un drept la asigurări sociale, iar competența de soluționare a unei astfel de cauze aparține instanței specializate în conflicte de muncă și asigurări sociale și nu instanței de contencios administrativ. Instanța de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta. În motivele de recurs s-a arătat că soluționarea cererii aparține Curții de apel, întrucât actul este emis de două autorități publice centrale și are caracterul unui act administrativ.

A susținut recurenta că nu a solicitat stabilirea dreptului la pensie de serviciu, iar acțiunea nu are legătură cu drepturile salariale sau calitatea de funcționar public. S-a precizat că actul a cărui anulare a pretins-o este un act administrativ pentru că este emis în regim de putere publică de două autorități publice centrale, are ca scop executarea în concret a legii, are caracter normativ și produce efecte juridice. Referitor la competența teritorială s-au invocat prevederile art. 10 și 12 din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta are facultatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente. Pârâtele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât Convenția încheiată nu este act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin acesta nu s-au născut, modificat sau stins drepturi și obligații.

Înalta Curte examinând acțiunea, motivele de recurs și legislația aplicabilă reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. Situația de fapt Curtea de Conturi a României și C.N.P.D.A.S. au încheiat o convenție privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008. Din examinarea conținutului convenției rezultă că părțile au înțeles să reglementeze modul de stabilire a pensiei de serviciu pentru controlorii financiari/auditorii publici externi, pentru consilierii de conturi și reguli procedurale comune pentru pensia de serviciu. Așadar, convenția conține reguli, respectiv dispoziții cu caracter normativ.

Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, art. 2: alin. (1): În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; În vederea calificării naturii juridice a actului denumit Convenție, Înalta Curte va proceda la analiza acestuia din perspectiva prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004, a doctrinei și practicii judiciare în materie administrativă.

Convenția în litigiu este încheiată între două autorități publice, respectiv Curtea de Conturi a României și C.N.P.D.A.S., care au acționat în regim de putere publică. Actul are caracter normativ fiind adoptat în vederea organizării executării Legii nr. 94/1992 republicată. Caracterul normativ decurge din conținutul acestuia, respectiv stabilirea unor reguli general valabile pentru stabilirea pensiilor de serviciu ale personalului din cadrul Curții de Conturi a României. Dispozițiile acestei convenții produc efecte juridice, prin modul în care prevederile legii în baza căreia s-au adoptat sunt interpretate, ca urmare a acordului comun al celor două autorități publice. Această convenție are valoarea unui act regulă, normativ, adică a unui act prin care autoritățile statului elaborează o regulă juridică, norme de conduită obligatorii, generale și impersonale.

La stabilirea caracterului actului respectiv de act de drept civil sau de drept administrativ nu prezintă relevanță denumirea actului, convenție, norme, regulament, ramura de drept în cadrul căreia produce efecte, ci conținutul acestuia. Astfel, un act administrativ normativ poate produce efecte în diferite ramuri de drept, dar aceasta nu constituie o cauză în temeiul căreia competența materială de soluționare a acțiunii în anulare să fie determinată după obiectul litigiului ce se poate naște prin aplicarea respectivului act administrativ normativ. În sistemul nostru de drept actual cercetarea legalității unui act administrativ normativ se poate face fie direct, pe calea unei acțiuni în anulare, fie indirect, în cadrul unui alt litigiu, pe calea excepției de nelegalitate, așa cum rezultă din prevederile art. 8, 10 și art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte precizează că prin Legea nr. 554/2004 au fost introduse în sfera contenciosului obiectiv toate litigiile care au ca obiect acte administrative normative. Întrucât prin actul denumit convenție au fost instituite reguli general valabile, obligatorii pentru o anumită categorie de persoane, actul are caracter normativ, de drept public și nu de drept privat. În determinarea naturii juridice a actului nu prezintă relevanță scopul elaborării, ramura de drept în cadrul căreia se vor produce efectele, ci conținutul acestuia, care în cazul de față este evident normativ. Cu privire la competența teritorială, aceasta se stabilește în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în sensul că legiuitorul a reglementat dreptul de opțiune al reclamantului între a alege să se adreseze instanței de la domiciliul său și cea de la domiciliul pârâtului.

În speță, alegerea a fost făcută de reclamantă, prin introducerea acțiunii la Curtea de Apel Oradea, astfel că această instanță urmează să soluționeze cauza. Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.E. împotriva sentinței nr. 180/CA/2009-PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.