ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 1985 din 05 mai 2009, reclamantul P. I. a chemat în judecată pârâtele C.J. P. Teleorman, C.N.P.A.D.A.S. și Curtea de Conturi a României, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 5219/467 din 02 martie 2009 emisă de C.N.P.A.D.A.S.; completarea Convenției privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992; să se dispună în sensul că, prevederile art. 72 și 73 din Legea nr. 7/2006 modificată se interpretează în sensul că respectivul termen începe să curgă de Ia data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2007; să fie obligată pârâta C.P.

Teleorman să-i primească cererea de pensionare și să emită decizia corespunzătoare; să fie obligată pârâta Curtea de Conturi a României să elibereze adeverința cu veniturile realizate de reclamant anterior datei de 01 ianuarie 2009 și carnetul de muncă. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin adresa nr. 5219 din 02 martie 2009, C.N.P.A.D.A.S. a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 72 și 73 din Legea nr. 7/2006 cu modificările ulterioare, în sensul că respectivul termen de 90 zile începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008 modificată. Ca urmare a acestei interpretări eronate a dispozițiilor legale sus menționate, Curtea de Conturi Teleorman a refuzat închiderea carnetului de muncă cu propunerea de pensionare și eliberarea unei adeverințe din care să rezulte vechimea în muncă în vederea depunerii cererii de pensionare la C.J.

P. Teleorman. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În cauză, pârâta C.N.P.A.D.A.S. a formulat întâmpinare la data de 15 iunie 2009 prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii. Prin sentința civila nr. 1397 din 07 iulie 2009, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale si a declinat cauza spre competenta soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ si fiscal. Pentru a pronunța aceasta soluție, Tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat anularea unui act emis de o instituție publică centrală (C.N.P.A.D.A.S.), obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României să elibereze adeverința cu veniturile realizate anterior perioadei 01 ianuarie 2009 și a carnetului de muncă în vederea înscrierii la pensie și obligarea pârâtei C.J.P.

Teleorman să emită decizia de pensionare. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Statutul C.N.P.A.D.A.S., aceasta este o instituție publică centrală. În acest sens, dată fiind calitatea pârâtei C.N.P.A. D.A.S., de autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, este a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Cauza a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București, iar la data de 13 aprilie 2010, instanța a pus in discuția contradictorie a părților disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea paratei C.J.P.

Teleorman la primirea cererii reclamantului de pensionare, precum și la emiterea deciziei de pensionare. La același termen, instanța a invocat și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea cererii disjunse. Prin sentința civilă nr. 2262 din 11 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare privind pe reclamantul P.I. în contradictoriu cu C.J.P. Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman. Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut următoarele considerente: Potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale: (1) Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se organizează secții de asigurări sociale sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor și curților de apel, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească , republicată, cu modificările ulterioare” - iar conform art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000: „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.” În cauză, cum reclamantul a investit instanța cu soluționarea refuzului paratei C.J.P. Teleorman privind primirea cererii acestuia de pensionare, precum si obligarea la emiterea deciziei de pensionare, instanța competentă să soluționeze litigiul este tribunalul (completul specializat pentru asigurări sociale).

Constatând intervenit conflict negativ de competență, conform art. 20 – art. 22 C. proc. civ., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Teleorman, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente: Capătul de cerere cu care reclamantul a investit instanța, disjuns de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, are ca obiect soluționarea refuzului pârâtei C.J.P.

Teleorman privind primirea cererii de pensionare, precum și obligarea la emiterea deciziei de pensionare. Potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale: (1) Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se organizează secții de asigurări sociale sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor și curților de apel, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească , republicată, cu modificările ulterioare” iar conform art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000: „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;” Având în vedere obiectul cererii reclamantului precum și prevederile legale mai sus enunțate, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Teleorman, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe P.I. și C.J.P. Teleorman în favoarea Tribunalului Teleorman, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.