ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Teleorman sub nr. 1985 din 05

mai

2009, reclamantul P.

I.

a chemat în judecată pârâtele C.J.

P. Teleorman, C.N.P.A.D.A.S. și

Curtea de

Conturi a României, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea adresei nr. 5219/467 din 02 martie 2009 emisă de C.N.P.A.D.A.S.;

completarea Convenției privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la

pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992; să se dispună în sensul că,

prevederile art. 72 și 73 din Legea nr. 7/2006

modificată se interpretează în sensul că respectivul termen începe să

curgă de Ia data

intrării în vigoare a Legii nr. 221/2007; să fie

obligată pârâta C.P. Teleorman să-i primească cererea de pensionare și să emită

decizia corespunzătoare; să fie obligată pârâta Curtea de Conturi a României să

elibereze adeverința cu veniturile realizate de reclamant anterior datei de 01

ianuarie 2009 și carnetul de muncă.

De asemenea, a solicitat și

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin adresa nr. 5219 din

02 martie 2009,

C.N.P.A.D.A.S. a dat o

interpretare

eronată dispozițiilor art. 72 și 73 din Legea nr. 7/2006 cu modificările

ulterioare, în sensul că respectivul termen de 90 zile începe să curgă de la

data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008 modificată.

Ca urmare a acestei interpretări

eronate a dispozițiilor legale sus menționate, Curtea de Conturi Teleorman a

refuzat închiderea carnetului de

muncă cu

propunerea de pensionare și eliberarea unei adeverințe din care să rezulte

vechimea în muncă în vederea depunerii cererii de pensionare la C.J.

P.

Teleorman.

În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

În cauză, pârâta C.N.P.A.D.A.S. a

formulat întâmpinare la data de 15 iunie 2009 prin care a invocat excepția

necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale

pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civila nr. 1397 din 07

iulie 2009, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale si a

declinat cauza spre competenta soluționare Curții de Apel București, secția

contencios administrativ si fiscal.

Pentru a pronunța aceasta soluție,

Tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat anularea unui act emis de o

instituție publică centrală (C.N.P.A.D.A.S.), obligarea pârâtei Curtea de

Conturi a României să elibereze adeverința cu veniturile realizate anterior

perioadei 01 ianuarie 2009 și a carnetului de muncă în vederea înscrierii la

pensie și obligarea pârâtei C.J.P. Teleorman să emită decizia de pensionare.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este

definită ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ

teritoriale care

acționează în regim de putere publică, pentru

satisfacerea unui interes public.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Statutul C.N.P.A.D.A.S., aceasta este o instituție publică centrală.

În acest sens,

dată fiind calitatea pârâtei C.N.P.A.

D.A.S., de autoritate publică centrală, competența de

soluționare a cauzei, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10

din Legea nr. 554/2004, este a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Cauza a fost înregistrata pe rolul

Curții de Apel București, iar la data de

13

aprilie 2010, instanța a pus in discuția contradictorie a părților disjungerea

capătului

de cerere având ca obiect obligarea paratei C.J.P.

Teleorman la primirea cererii reclamantului de pensionare, precum și la

emiterea

deciziei de pensionare. La același termen, instanța a invocat

și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea

cererii disjunse.

Prin sentința civilă nr. 2262 din 11

mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare privind pe reclamantul P.I. în

contradictoriu cu C.J.P. Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman.

Pentru a pronunța această hotărâre,

a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale:

(1) Jurisdicția asigurărilor sociale

se realizează prin tribunale și curți de apel.

(2) La data intrării în vigoare a

prezentei legi se organizează secții de asigurări sociale sau, după caz,

complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor și

curților de apel, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească

, republicată, cu modificările ulterioare”

- iar conform art. 155 lit. e) din

Legea nr. 19/2000:

„Tribunalele soluționează în primă

instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri

privind drepturile de asigurări sociale.”

În cauză, cum reclamantul a investit

instanța cu soluționarea refuzului paratei C.J.P. Teleorman privind primirea

cererii acestuia de pensionare, precum si obligarea la emiterea deciziei de

pensionare, instanța competentă să soluționeze litigiul este tribunalul

(completul specializat pentru asigurări sociale).

Constatând intervenit conflict

negativ de competență, conform art. 20 – art. 22 C. proc. civ., dosarul a fost

înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,

constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este

Tribunalul Teleorman, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pentru

următoarele considerente:

Capătul de cerere cu care

reclamantul a investit instanța, disjuns de Curtea de Apel București, secția a

VIII a contencios administrativ și fiscal, are ca obiect soluționarea refuzului

pârâtei C.J.P. Teleorman privind primirea cererii de pensionare, precum și

obligarea la emiterea deciziei de pensionare.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale:

(1) Jurisdicția asigurărilor sociale

se realizează prin tribunale și curți de apel.

(2) La data intrării în vigoare a

prezentei legi se organizează secții de asigurări sociale sau, după caz,

complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor și

curților de apel, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească

, republicată, cu modificările ulterioare”

iar conform art. 155 lit. e) din

Legea nr. 19/2000:

„Tribunalele soluționează în primă

instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri

privind drepturile de asigurări sociale;”

Având în vedere obiectul cererii

reclamantului precum și prevederile legale mai sus enunțate, Înalta Curte

constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este

Tribunalul Teleorman, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe P.I. și C.J.P. Teleorman în favoarea Tribunalului

Teleorman, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.