ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Sesizarea instanței de fond.

Prin

cererea adresată Tribunalul București, Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare prin care să se constate

existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

d-nul R.V.M.

În motivarea cererii se arată că acestuia i

s-a luat angajament scris privind secretul colaborării, atribuindu-se numele

conspirativ „V.”, însă, în majoritatea documentelor apare un alt nume

conspirativ - „V.”, iar prin informațiile furnizate sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata

calitatea de „colaborator al Securității”.

Prin Încheierea din 5 decembrie 2008, în baza

art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și înaintată la

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal pentru

continuarea judecății.

După înregistrarea dosarului pe rolul Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul R.V.M. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1768 din 28

aprilie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul R.V.M. și,

pe cale de consecință, a constatat calitatea pârâtului de colaborator al

Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

pârâtul a fost recrutat la data de 30 ianuarie 1981 pentru obținerea de

informații privind cadrele didactice cu ascendenți legionari, iar ulterior și

pentru furnizarea de informații cu privire la persoane care pot întreprinde

activități teroriste, care vor să treacă fraudulos frontiera, precum și cu

privire la eventuale acțiuni ostile ale persoanelor neoprotestate sau care fac

parte din secte religioase.

Instanța a mai reținut că, deși din actele

dosarului nu reiese suficiente elemente care să ducă la concluzia că pârâtul a

fost constrâns psihic să colaboreze, nicio eventuală recrutare prin șantaj nu

explică informațiile furnizate și la 8 ani după data recrutării.

Din actele reținute, Curtea de apel a

constatat că activitatea pârâtului vizând viața privată a unor persoane, a

constituit bază pentru preluarea informativă a acestora și întrunește

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâtul R.V.M., considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs este criticată soluția

instanței de fond deoarece:

- nu s-a reținut că recrutarea sa s-a făcut

de către fostele organe de securitate pe bază de șantaj, fapt care rezultă din

Raportul cu propunerea de recrutare întocmit la data de 9 ianuarie 1981, în

care se consemnează că i se vor aduce la cunoștință „repercusiunile pe care le

poate avea” dacă „nu informează la timp și sincer organele de securitate,

repercusiuni care se pot răsfrânge atât asupra lui cât și a tatălui său care

face dese călătorii în străinătate”.

S-a precizat că, în acea perioadă tatăl

recurentului îndeplinea funcția de căpitan șef al Căpităniei Portului

Moldova-Veche iar prin necooperare cu organele de securitate se putea ca tatăl

său să își piardă locul de muncă iar recurentul să fie acuzat și condamnat

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a

frontierei, infracțiune prevăzută de art. 245 C. pen.

Ulterior, recurentul a încercat să evite

întocmirea de note informative pentru că în intervalul de 9 ani a furnizat doar

9 materiale, dar care nu vizau drepturile și libertățile fundamentale ale

vreunei persoane.

Se consideră că instanța de fond a interpretat

eronat probele din dosar pentru că activitatea sa nu întrunește condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În drept, au fost invocate prevederile art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

După examinarea motivelor de recurs invocate,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”,

se cer îndeplinite următoarele condiții:

- informațiile furnizate Securității,

indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist;

- aceste informații să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Și în fața instanței de fond și în recurs,

recurentul a făcut referire la faptul că recrutarea sa s-a făcut de către

organele de securitate prin șantaj.

Anterior recrutării, organele de securitate

au aflat despre faptul că acesta cunoștea un cetățean străin (o italiancă) și a

fost și implicat într-o promisiune de trecere frauduloasă a frontierei.

Toate aceste aspecte rezultă chiar din

Raportul cu propunere de recrutare în calitate de informator, raport întocmit

la data de 09 ianuarie 1981.

În acest raport se arată că refuzul de a

colabora cu organele de securitate va avea repercusiuni asupra recurentului dar

și a tatălui său, care făcea dese călătorii în străinătate.

Toate acestea dovedesc faptul că recrutarea

recurentului s-a făcut plecând de la consecințele pe care fapte anterioare ale

acestuia le-ar putea avea, dar și profitându-se de faptul (împrejurarea) că

tatăl recurentului, datorită profesiei, pleca din țară.

De altfel, întreaga activitate desfășurată

ulterior, dovedește că această colaborare i-a fost impusă recurentului.

Astfel, în cei 9 ani au fost furnizate de

recurent 9 note informative și, cele mai multe, cu caracter general.

De exemplu, relata despre starea de spirit

necorespunzătoare din rândul cadrelor didactice de la Liceul Industrial Minier

Moldova-Nouă pentru că majoritatea profesorilor efectuează ore suplimentare la

catedra de matematică, ore care nu sunt retribuite, despre o persoană arăta că

„are un copil care merge la școală și se ocupă personal de creșterea și

educarea acestuia”, despre o alta că „are o comportare bună, nu face comentarii

la adresa politicii statului sau să comenteze știrile transmise de posturile de

radio străine” sau că „nu reiese ca aceasta să aibă o atitudine ostilă față de

orânduirea din țară sau să capteze știri de radio occidentale. În timpul liber

se ocupă de creșterea și educarea copilului, de familie ...”.

A făcut referiri la „situația

necorespunzătoare” a întreruperilor de energie în cursul după-amiezii când

„școala nu mai are posibilități să-și desfășoare activitatea cu elevii de la

cursurile serale și școala de maiștri”.

Se consideră că instanța de fond a pronunțat

o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și, de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată

sentința atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea formulată ca

neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv informațiile furnizate nu se refereau la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu vizau

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de R.V.M. împotriva Sentinței civile nr. 1768 din 28 aprilie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul R.V.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

februarie 2010.