ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3303/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3244 din 13

octombrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul D.H.G.,

având ca obiect constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității,

obligând totodată reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, către pârât,

în cuantum de 3570 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că

pârâtul, deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din

Decembrie 1989, a fost supus verificărilor sub aspectul colaborării cu organele

fostei Securității, constatându-se cu această ocazie, că a fost recrutat la

data 16 noiembrie 1979 pentru „a fi dirijat cu sarcini concrete pe lângă /…/ un

urmărit”, semnând și un angajament olograf și i-a fost atribuit numele

conspirativ „H.”.

În raport și de această situație de fapt,

instanța a apreciat că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă întrunirea

cumulativă a cerințelor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în

care, nu se face de plano, ca urmare a constatării semnării unui angajament sau

furnizării de informații, ci prin verificarea întrunirii, cumulativ, a condiției

legale privind îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest sens s-a mai reținut că nota

informativă întocmită de către pârât la data de 15 mai 1980, în care

menționează că persoana urmărită „nu și-a manifestat niciodată intenția de a

pleca din țară” și „nu l-a auzit niciodată făcând comentarii politice în

laborator”, având „întotdeauna cumpătare morală” precum și concluzia

lucrătorului Securității, menționată în raportul de aprobare a încetării

legăturii cu pârâtul, potrivit căruia acesta „nu a semnalat nimic despre

grupurile care au reușit să ajungă în Occident sau altele care fac pregătiri în

acest sens” și „există suspiciunea că H. nu colaborează sincer cu organele de

contrainformații”.

De asemenea, s-a apreciat că nici informațiile

furnizate în anul 1983, „la biroul CI, referitoare la repararea într-un service

a autoturismului unui cetățean străin, precum și cele privind vizita unei

persoane la domiciliul lui P.G., nu sunt de natură a duce la concluzia că ar fi

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, mai ales că, în al

2-lea caz, aspectul era cunoscut, iar autoritățile emiseseră pașaport acelei

persoane și au somat-o să părăsească țara.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

În motivarea recursului formulat,

recurentul – reclamant a susținut în esență că instanța de fond a făcut o

apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză în sensul că acțiunea

formulată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008 iar din probele administrate, a rezultat calitatea de colaborator

al securității în ceea ce îl privește pe pârât, întrucât, în perioada

colaborării a furnizat informații despre viața privată și opiniile unui coleg

de serviciu, urmărit de organele de securitate pentru intenții de evaziune și

comentarii dușmănoase.

Consideră recurentul că argumentele

reținute de către instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate nu pot fi

reținute având în vedere definiția legală a noțiunii de colaborator al

Securității, relevantă fiind exclusiv atitudinea psihologică a denunțătorului,

care trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale delațiuni sale, care viza

încălcarea unor drepturi și libertăți.

Totodată recurentul-reclamant a susținut că în

lipsa unei prevederi legale care să impună existența unei pluralități de acte

de colaborare în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este suficient și

un singur astfel de act pentru a se reține calitatea de colaborator l

Securității în ceea ce îl privește pe intimat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 299

și art. 304

1

C. proc. civ., art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr.

24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Intimatul a formulat concluzii scrise,

solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că susținerile din

recurs sunt bazate pe o interpretare bazată pe prezumția textelor legale

aplicabile.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins

în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații

sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale se interpretează în

sensul că denunțurile vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, astfel că nu orice informație respectiv denunț se încadrează în

prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) ci numai cele expres menționate.

Din analiza materialelor informative prezentate

de recurent, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind

aceea de colaborator al securității întrucât îi lipsește elementul esențial

prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, respectiv îngrădirea

drepturilor fundamentale ale omului.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța

de fond prin sentința criticată din materialul probator administrat în cauză

rezultă că informațiile furnizate vizau activități obișnuite ale persoanelor cu

privire la care era chestionat, informații care nu erau de natură a îngrădi

drepturile și libertățile cetățenești ale persoanelor respective.

Dimpotrivă, astfel cum rezultă și din raportul

întocmit de lucrătorul de securitate, cu propunerea de aprobare a încetării

legăturii cu intimatul, rezultă ineficiența activității desfășurate de acesta

cât și suspiciunea faptului că acesta „nu colaborează sincer cu organele de

contrainformații”.

Nici informațiile furnizate de către intimat

după încetarea raportului cu organele de securitate, nu pot fi reținute ca

îndeplinind cerințele legii, deoarece lipsește elementul esențial prevăzut de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În consecință, având în vedere considerentele

arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, împotriva sentinței civile nr. 3244 din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu

majoritate, respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 3244 din 13 octombrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Cu opinie separată a doamnei judecător în sensul

admiterii recursului, modificării sentinței atacate și constatării calității de

colaborator al securității în ceea-l privește pe pârâtul D.H.G.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie

2010.

Urmează opinia separată a doamnei

judecător

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez pentru următoarele

considerente, că recursul declarat de recurentul – pârât este fondat fiind

îndeplinite față de sentința recurată condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

În raport de probele administrate – astfel cum

au fost menționate în nota de constatare nr. S/DI/I/1981 din 15 august 2008 și

de situația de fapt rezultă că față de pârâtul-intimat sunt îndeplinite

condițiile legale pentru a i se constata calitatea de colaborator al

Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Fapt de necontestat pârâtul-intimat

a fost recrutat la data de 16 noiembrie 1979 de colaborator, sub numele

conspirativ „H.” pentru a fi dirijat cu sarcini concrete pe lângă T.G. urmărit

în D.V.I.T. pentru intenții de evaziune manifestări negative cu privire la

realizările sociale și politice din țara noastră. La aceeași dată completează

angajamentul tipizat, pe care-l semnează cu numele real – fila 59 dosar fond.

Perioada colaborării cu Securitatea

a fost 1979-1982, pârâtul având numele conspirativ „H.”. În această calitate

pârâtul a fost introdus la data de 12 iunie 1980 în casa de întâlniri C. fila

62 dosar fond, s-a stabilit un anumit mod de lucru și de contact cu acesta de

către ofițerii de secretariate o anumită tematică privind culegerea de

informații de către colaboratorul „H.” filele 63-65 dosar fond colaborator,

care pentru informațiile furnizate Securității a fost recompensat cu suma de

300 (trei sute lei) la data de 22 noiembrie 1980, sumă primită efectiv de pârât

la data de 27 noiembrie 1980 – filele 66 și 69 dosar fond.

Deși nu au fost identificate

documente care să conțină informații transmise către Securitate în dosarul

personal al pârâtului, ci au fost identificate în dosarul de urmărire

informativă al „prietenului denunțat”, acest fapt nu infirmă fapta de a furniza

informații Securității, indiferent sub ce formă, iar aceste informații să se

refere la activitate sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Obiectivul „T.” era urmărit de Securitate pentru intenții de evaziune și

comentarii dușmănoase, iar relațiile de prietenie ale pârâtului cu acesta au

fost motivul principal al recrutării pârâtului de către organele de Securitate.

În virtutea relației de prietenie pârâtul a relatat Securității faptul că deși

au făcut excursii cu barca pe apele de graniță nu și-a manifestat intenția de a

părăsi țara făcând „de mai multe ori afirmația că va pleca” deoarece „ se

descurcă în toată lumea cu meseria pe care o are”. În mod eronat instanța de

fond a înlăturat această informație pe care a apreciat-o ca nefiind o atitudine

potrivnică regimului comunist. Aceasta deoarece în contextul în care a fost

dată cu referire la ocupația urmăritului „T.” – tehnician dentar, care dacă ar

lucra în Occident s-ar umple de bani, nu se poate susține că „fiecare” s-ar

referi la părăsirea locului de muncă, iar nu a țării.

Pârâtul a conștientizat urmările

informațiilor sale, în condițiile în care aceste informații, privind posibila

încercare sau intenție a unei persoane de a părăsi România – regimul comunist,

aveau un caracter social politic. Aceasta deoarece priveau regimul strict

comunist și regulile sale rigide și care puteau expune persoana, care își

exprima aspirația spre o viață mai bună evident în altă parte și nu în România

comunistă, consecințelor negative ale urmăririi de către Securitate și al

efectelor directe, traumatizante asupra vieții personale și profesionale ale

persoanei urmărite de către pârât în calitate de colaborator și anume

obiectivul „T.”.

Faptul că a fost menționat în cuprinsul

raportului cu propunere de a se aproba incitarea legăturii cu pârâtul….

Conspirativ „H.” – raport din 8 noiembrie 1982 – filele 73-74 dosar, că „deși a

fost instituit și dirijat în scopul de a se stabili dacă fostul obiectiv „T.”

intenționează să plece legal din țară nu a semnat nimic despre grupurile care

au reușit să ajungă în Occident existând suspiciunea că „nu colaborează sincer”

cu Securitatea, aceste constatări nu infirmă calitatea de colaborator al

Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în cauză fiind îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pârâtul a furnizat voluntar și conștient

informații Securității, care chiar și în condițiile în care nu s-au dovedit a

fi „sincere” și „utile” nu infirmă calitatea pârâtului de colaborator al

Securității în sensul dispozițiilor legale. Pârâtul a conștientizat pe deplin

posibilele consecințe ale demersurilor sale în sensul că acestea vizau drepturi

și libertăți ale persoanei urmărite în condițiile în care urmărirea

obiectivului „T.” suspect de evaziune a reprezentat motivul principal al

recrutării în anul 1979 și pentru informațiile furnizate pârâtul a fost

recompensat cu suma de 300 lei semnând cu numele conspirativ „H.” primirea

sumei conform chitanței din 27 noiembrie 1980 – fila 70 dosar fond.

În cauză este îndeplinită și a doua condiție în

sensul că informațiile furnizate să vizeze îngrădirea unor drepturi

fundamentale ale omului. Iar în cauză pârâtul a furnizat informații Securității

care deși nu au fost utilizate și au fost apreciate „necesare” erau de natură,

dacă se confirmau a expune persoana urmărită obiectul „T.” – care a reprezentat

motivul recrutării pârâtului, unor urmări grave fiind de notorietate atitudinea

organelor de securitate față de cei care își manifestau intenția din diferite

motive să părăsească România. Iar drepturile încălcate erau dreptul la libera

circulație și dreptul la viață privată prevăzute de art. 12 și art. 17 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Față de considerentele de mai sus apreciază

recursul ca fondat și sentința atacată ca legală și temeinică, fiind

îndeplinite pe fond condițiile constatării calității de colaborator al

securității în ceea ce-l privește pe pârâtul D.H.G. în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.