ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3303/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3244 din 13 octombrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul D.H.G., având ca obiect constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, obligând totodată reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, către pârât, în cuantum de 3570 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâtul, deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, a fost supus verificărilor sub aspectul colaborării cu organele fostei Securității, constatându-se cu această ocazie, că a fost recrutat la data 16 noiembrie 1979 pentru „a fi dirijat cu sarcini concrete pe lângă /…/ un urmărit”, semnând și un angajament olograf și i-a fost atribuit numele conspirativ „H.”. În raport și de această situație de fapt, instanța a apreciat că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă întrunirea cumulativă a cerințelor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care, nu se face de plano, ca urmare a constatării semnării unui angajament sau furnizării de informații, ci prin verificarea întrunirii, cumulativ, a condiției legale privind îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest sens s-a mai reținut că nota informativă întocmită de către pârât la data de 15 mai 1980, în care menționează că persoana urmărită „nu și-a manifestat niciodată intenția de a pleca din țară” și „nu l-a auzit niciodată făcând comentarii politice în laborator”, având „întotdeauna cumpătare morală” precum și concluzia lucrătorului Securității, menționată în raportul de aprobare a încetării legăturii cu pârâtul, potrivit căruia acesta „nu a semnalat nimic despre grupurile care au reușit să ajungă în Occident sau altele care fac pregătiri în acest sens” și „există suspiciunea că H. nu colaborează sincer cu organele de contrainformații”.

De asemenea, s-a apreciat că nici informațiile furnizate în anul 1983, „la biroul CI, referitoare la repararea într-un service a autoturismului unui cetățean străin, precum și cele privind vizita unei persoane la domiciliul lui P.G., nu sunt de natură a duce la concluzia că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, mai ales că, în al 2-lea caz, aspectul era cunoscut, iar autoritățile emiseseră pașaport acelei persoane și au somat-o să părăsească țara. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În motivarea recursului formulat, recurentul – reclamant a susținut în esență că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză în sensul că acțiunea formulată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G.

nr. 24/2008 iar din probele administrate, a rezultat calitatea de colaborator al securității în ceea ce îl privește pe pârât, întrucât, în perioada colaborării a furnizat informații despre viața privată și opiniile unui coleg de serviciu, urmărit de organele de securitate pentru intenții de evaziune și comentarii dușmănoase. Consideră recurentul că argumentele reținute de către instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate nu pot fi reținute având în vedere definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității, relevantă fiind exclusiv atitudinea psihologică a denunțătorului, care trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale delațiuni sale, care viza încălcarea unor drepturi și libertăți.

Totodată recurentul-reclamant a susținut că în lipsa unei prevederi legale care să impună existența unei pluralități de acte de colaborare în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este suficient și un singur astfel de act pentru a se reține calitatea de colaborator l Securității în ceea ce îl privește pe intimat. În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 1 C. proc. civ., art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Intimatul a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că susținerile din recurs sunt bazate pe o interpretare bazată pe prezumția textelor legale aplicabile.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceste dispoziții legale se interpretează în sensul că denunțurile vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, astfel că nu orice informație respectiv denunț se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) ci numai cele expres menționate.

Din analiza materialelor informative prezentate de recurent, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securității întrucât îi lipsește elementul esențial prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința criticată din materialul probator administrat în cauză rezultă că informațiile furnizate vizau activități obișnuite ale persoanelor cu privire la care era chestionat, informații care nu erau de natură a îngrădi drepturile și libertățile cetățenești ale persoanelor respective. Dimpotrivă, astfel cum rezultă și din raportul întocmit de lucrătorul de securitate, cu propunerea de aprobare a încetării legăturii cu intimatul, rezultă ineficiența activității desfășurate de acesta cât și suspiciunea faptului că acesta „nu colaborează sincer cu organele de contrainformații”.

Nici informațiile furnizate de către intimat după încetarea raportului cu organele de securitate, nu pot fi reținute ca îndeplinind cerințele legii, deoarece lipsește elementul esențial prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În consecință, având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, împotriva sentinței civile nr. 3244 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate, respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 3244 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Cu opinie separată a doamnei judecător în sensul admiterii recursului, modificării sentinței atacate și constatării calității de colaborator al securității în ceea-l privește pe pârâtul D.H.G. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010. Urmează opinia separată a doamnei judecător

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez pentru următoarele considerente, că recursul declarat de recurentul – pârât este fondat fiind îndeplinite față de sentința recurată condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În raport de probele administrate – astfel cum au fost menționate în nota de constatare nr. S/DI/I/1981 din 15 august 2008 și de situația de fapt rezultă că față de pârâtul-intimat sunt îndeplinite condițiile legale pentru a i se constata calitatea de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Fapt de necontestat pârâtul-intimat a fost recrutat la data de 16 noiembrie 1979 de colaborator, sub numele conspirativ „H.” pentru a fi dirijat cu sarcini concrete pe lângă T.G.

urmărit în D.V.I.T. pentru intenții de evaziune manifestări negative cu privire la realizările sociale și politice din țara noastră. La aceeași dată completează angajamentul tipizat, pe care-l semnează cu numele real – fila 59 dosar fond. Perioada colaborării cu Securitatea a fost 1979-1982, pârâtul având numele conspirativ „H.”. În această calitate pârâtul a fost introdus la data de 12 iunie 1980 în casa de întâlniri C. fila 62 dosar fond, s-a stabilit un anumit mod de lucru și de contact cu acesta de către ofițerii de secretariate o anumită tematică privind culegerea de informații de către colaboratorul „H.” filele 63-65 dosar fond colaborator, care pentru informațiile furnizate Securității a fost recompensat cu suma de 300 (trei sute lei) la data de 22 noiembrie 1980, sumă primită efectiv de pârât la data de 27 noiembrie 1980 – filele 66 și 69 dosar fond.

Deși nu au fost identificate documente care să conțină informații transmise către Securitate în dosarul personal al pârâtului, ci au fost identificate în dosarul de urmărire informativă al „prietenului denunțat”, acest fapt nu infirmă fapta de a furniza informații Securității, indiferent sub ce formă, iar aceste informații să se refere la activitate sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Obiectivul „T.” era urmărit de Securitate pentru intenții de evaziune și comentarii dușmănoase, iar relațiile de prietenie ale pârâtului cu acesta au fost motivul principal al recrutării pârâtului de către organele de Securitate. În virtutea relației de prietenie pârâtul a relatat Securității faptul că deși au făcut excursii cu barca pe apele de graniță nu și-a manifestat intenția de a părăsi țara făcând „de mai multe ori afirmația că va pleca” deoarece „ se descurcă în toată lumea cu meseria pe care o are”.

În mod eronat instanța de fond a înlăturat această informație pe care a apreciat-o ca nefiind o atitudine potrivnică regimului comunist. Aceasta deoarece în contextul în care a fost dată cu referire la ocupația urmăritului „T.” – tehnician dentar, care dacă ar lucra în Occident s-ar umple de bani, nu se poate susține că „fiecare” s-ar referi la părăsirea locului de muncă, iar nu a țării. Pârâtul a conștientizat urmările informațiilor sale, în condițiile în care aceste informații, privind posibila încercare sau intenție a unei persoane de a părăsi România – regimul comunist, aveau un caracter social politic.

Aceasta deoarece priveau regimul strict comunist și regulile sale rigide și care puteau expune persoana, care își exprima aspirația spre o viață mai bună evident în altă parte și nu în România comunistă, consecințelor negative ale urmăririi de către Securitate și al efectelor directe, traumatizante asupra vieții personale și profesionale ale persoanei urmărite de către pârât în calitate de colaborator și anume obiectivul „T.”. Faptul că a fost menționat în cuprinsul raportului cu propunere de a se aproba incitarea legăturii cu pârâtul….

Conspirativ „H.” – raport din 8 noiembrie 1982 – filele 73-74 dosar, că „deși a fost instituit și dirijat în scopul de a se stabili dacă fostul obiectiv „T.” intenționează să plece legal din țară nu a semnat nimic despre grupurile care au reușit să ajungă în Occident existând suspiciunea că „nu colaborează sincer” cu Securitatea, aceste constatări nu infirmă calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Pârâtul a furnizat voluntar și conștient informații Securității, care chiar și în condițiile în care nu s-au dovedit a fi „sincere” și „utile” nu infirmă calitatea pârâtului de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor legale.

Pârâtul a conștientizat pe deplin posibilele consecințe ale demersurilor sale în sensul că acestea vizau drepturi și libertăți ale persoanei urmărite în condițiile în care urmărirea obiectivului „T.” suspect de evaziune a reprezentat motivul principal al recrutării în anul 1979 și pentru informațiile furnizate pârâtul a fost recompensat cu suma de 300 lei semnând cu numele conspirativ „H.” primirea sumei conform chitanței din 27 noiembrie 1980 – fila 70 dosar fond. În cauză este îndeplinită și a doua condiție în sensul că informațiile furnizate să vizeze îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului.

Iar în cauză pârâtul a furnizat informații Securității care deși nu au fost utilizate și au fost apreciate „necesare” erau de natură, dacă se confirmau a expune persoana urmărită obiectul „T.” – care a reprezentat motivul recrutării pârâtului, unor urmări grave fiind de notorietate atitudinea organelor de securitate față de cei care își manifestau intenția din diferite motive să părăsească România. Iar drepturile încălcate erau dreptul la libera circulație și dreptul la viață privată prevăzute de art. 12 și art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Față de considerentele de mai sus apreciază recursul ca fondat și sentința atacată ca legală și temeinică, fiind îndeplinite pe fond condițiile constatării calității de colaborator al securității în ceea ce-l privește pe pârâtul D.H.G.

în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.