ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5273/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31 iulie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.G., constatarea existenței calității pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007 adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în ceea ce îl privește pe pârâtul M.G., în prezent deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, sub aspectul existenței calității de colaborator al Securității.

În nota de constatare din 25 septembrie 2008, întocmită de direcția de specialitate, s-a reținut că pârâtul M.G. a fost recrutat inițial la data de 18 aprilie 1977 sub numele conspirativ G.M., pentru asigurarea supravegherii informative în cadrul Institutului de Cercetări și Proiectări de Echipamente Termoenergetice, când pârâtul a scris și semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Reclamantul a mai arătat că perioada 1988-1990 este cea de-a doua perioadă de colaborare a pârâtului cu Securitatea, și a avut ca scop încadrarea informativă a unei persoane „semnalată cu rude în străinătate în postură de fugari” și „cu intenții de evaziune”, colaborarea fiind confirmată de existența unui angajament scris și semnat de pârât.

A susținut că din actele depuse de pârât la dosar rezultă că informațiile furnizate prin cele 247 note informative se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și, totodată, furnizarea acestor informații a fost făcută conștient, pârâtul a avut reprezentarea clară a faptului că relatările de natura celor prezentate în informări nu rămâneau fără urmări. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susținut că nu a fost colaborator al Securității, dar recunoaște că a dat note informative pe care le încadrează în categoria „compromisuri în urma presiunilor” și cu privire la care a susținut că „nu au avut niciun efect incriminator”, iar persoanele despre care a scris „nu au avut nimic de suferit în urma declarațiilor” sale.

2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 743 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității pârâtului M.G. de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul, în calitate de colaborator/informator, a semnat note de informare în perioadele 1977-1985 și 1988-1990 cu numele conspirativ G.M., iar în perioada 1985-1987, cu numele conspirativ I. Din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât cu organele de Securitate și notele informative depuse la dosar, Curtea de apel a constatat că prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul a furnizat, în mod detaliat, informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, informații care au avut efectiv urmări. Totodată, în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a reținut că prin informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viața privată a persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului.

Concluzionând, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din angajamentul pârâtului, colaborarea acestuia s-a făcut „în mod secret, organizat și activ cu organele de Securitate”, iar persoanele menționate în notele pârâtului nu aveau de unde să știe că problemele pe care le-au avut cu Securitatea au fost cauzate și de M.G., care a fost o verigă în sistemul de urmărire. Nu a fost reținută susținerea pârâtului în sensul că a furnizat informații Securității sub presiune și amenințare, Curtea de apel constatând că aceste aspecte nu rezultă din înscrisurile de colaborare, dimpotrivă, pârâtul solicita sprijin Securității în procurarea unor cărți și obținea astfel de beneficii. 3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul M.G., considerând-o nelegală și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În motivele de recurs se arată că atitudinea acestuia de acceptare a colaborării, activitățile desfășurate de recurent sunt reprobabile și în neconcordanță cu dreptul la o viață privată și intimă ale persoanelor despre care a oferit informații. Însă, declarațiile și informațiile pe care le-a furnizat Securității au fost date sub presiunea și amenințarea organelor de Securitate de a nu putea să-și desfășoare activitatea sportivă și de a participa la competiții sportive din afara țării, mai ales că artele marțiale erau un sport neagreat și chiar interzis din 1982. Dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 impun nu numai semnarea unui angajament, ci este nevoie ca informațiile furnizate să fi dus la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Se arată că întregul material probator a relevat faptul că informațiile furnizate nu au avut caracter defăimător, nu au fost tendențioase și nu au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituția în vigoare la acea dată. Referitor la concluzia primei instanțe cu privire la informarea referitoare la cei doi frați C. care au fost prinși de autoritățile iugoslave, dar acest fapt s-a întâmplat înainte de informarea sa, iar după ce au fost aduși în țară, nu au fost condamnați și nu au suferit nicio încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale.

S-a precizat și faptul că în toate notele informative, deși numeroase, se regăsesc doar informații legate de activitatea zilnică de la locul de muncă, caracterizări pozitive și care nu au încălcat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor implicate. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securității este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: - informațiile să se refere la denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist; - ele să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Recurentul a cunoscut faptul că a semnat angajamente și a întocmit numeroase note informative către organele Securității însă acestea nu au dus la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale pentru că nu s-au făcut arestări, nu au fost incriminați de lege sau dați afară colegii de serviciu. Însă, din probele aflate la dosar rezultă că informațiile date de recurent au vizat drepturile și libertățile fundamentale ale omului și ele se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Chiar dacă marea parte a informațiilor erau cu caracter general, au existat și informații care au dus la urmărirea persoanelor vizate de acestea. În această categorie se înscriu informațiile despre soții L.M. și L., despre Ș.Z., C.E. În ceea ce privește motivele de recurs legate de notele informative privind pe frații C., într-adevăr notele au fost date după ce aceștia au fost returnați de autoritățile iugoslave după trecerea frauduloasă a frontierei, dar aceasta nu înseamnă că nu se încadrează în categoria celor vizate de art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Referitor la susținerile recurentului privind furnizarea de informații sub presiunea și amenințarea organelor de Securitate, se constată că acestea sunt nefondate deoarece nu s-a făcut dovada existenței unor presiuni și amenințări.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței nr. 743 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.