ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 67 din 29

aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești s-a dispus:

În baza disp. art. 90 alin. (5) și (6)

din Legea nr. 302/2004 modificată, a luat act că persoana solicitată P.S., a

consimțit să fie predat autorităților judiciare din Austria.

A constatat că persoana solicitată nu

renunță la drepturile conferite de regula specialității.

A dispus executarea MANDATULUI EUROPEAN

DE ARESTARE emis de Parchetul Leoben/Staatsanwaltschaft Leoben aprobată de

Tribunalul de Land Leoben în dosarul cu nr. 7 St 7/07 m și 16 HR 60/10 h,

reținându-se că persoana solicitată a săvârșit infracțiunile de furt prevăzute

de dispozițiile art. 127, art. 128, art. 129, art. 130 și art. 135 din Codul

Penal al Austriei.

În baza dispozițiilor art. 12 din

Decizia - cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul European de

arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), văzând

și dispozițiile art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția

României, în temeiul disp. art. 145 C. proc. pen. a instituit măsura obligării

de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 29 de zile, pentru

persoana solicitată P.S. Măsura se aplică începând cu data de 29 aprilie 2011

și până la data de 27 mai 2011, inclusiv.

În temeiul art. 145 alin. (1)

1

C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea persoana

solicitată a fost obligată să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de

urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este

chemată, precum și la ora și data stabilită de către organele de poliție, în

vederea predării;

- să se prezinte la organul de poliție

desemnat cu supravegherea, respectiv Inspectoratul de Poliție Județean Argeș,

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de

câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nici o categorie de arme.

A constatat că persoana solicitată a

fost reținută la data de 26 aprilie 2011 pentru 24 de ore și a fost pusă în libertate

în baza încheierii nr. 65/F din 27 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit disp. art. 94 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 modificată, prezenta sentință s-a comunicat autorității

judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare

Polițienească Internațională din cadrul Ministerului Administrațiilor și

Internelor, în termen de 24 de ore.

În acest sens s-a reținut că Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin adresa nr. 1980/II/5/2011 a sesizat

această instanță cu semnalarea internațională formulată de Biroul SIRENE din

Austria privind persoana solicitată P.S., în vederea luării măsurii arestării

și predării autorităților din Austria. Se menționează totodată că s-a emis și

Mandatul European de Arestare.

Din conținutul semnalării

internaționale rezultă că P.S. în luna mai/iunie 2007 a săvârșit pe teritoriul

Austriei un număr de 15 infracțiuni de furt calificat.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, în baza ordonanței din 26 aprilie 2011 dată în dosarul nr.

1980/II/5/2011 a dispus reținerea pe timp de 24 de ore, începând cu data de 26

aprilie 2011, ora 12,30 a persoanei solicitate.

Curtea de Apel Pitești, prin

încheierea nr. 65/F din 27 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. 547/46/2011 a

dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru

persoana solicitată, pe o durată de 5 zile, începând cu data de 27 aprilie 2011

și până la 1 mai 2011, inclusiv. în baza disp. art. 145 alin. (1)

1

C.

proc. pen., instanța a impus persoanei solicitate obligațiile prevăzute de

acest text de lege. S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei

solicitate de sub puterea ordonanței de reținere cu numărul de mai sus emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

La termenul de judecată din data de 29

aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a prezentat

instanței mandatul European de arestare și traducerea acestuia în limba română.

Din conținutul acestui document, curtea

reține următoarele:

Parchetul Leoben / Staatsanwaltschaft

Leoben în urma aprobării Tribunalului de Land Leoben a emis în dosarul nr. 7 St

7/07m mandatul European de arestare privind persoana solicitată P.S.,

domiciliul în Pitești, Județul Argeș, România.

P.S. este suspectat de a fi săvârșit

parțial, împreună cu N.G. la datele și la locurile menționate în mandat un

număr de 15 fapte materiale de furt, prin efracție a unor bunuri mobile în

valoare de peste 3000 de Euro, care însă nu depășește suma de 50.000 Euro.

Codul penal austriac încadrează aceste

fapte în dispozițiile articolelor prevăzute de art.12; art. 15; art. 127; art. 128;

art. 129; art. 130 și art. 135. Curtea a adus la cunoștință persoanei

solicitate conținutul mandatului European de arestare, precum și drepturile

care îi revin potrivit dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004,

republicată. De asemenea, P.S. a fost informat despre posibilitatea de a

consimți la predare și consecințele consimțământului astfel exprimat, cu

deosebire caracterul irevocabil al acestuia. Totodată, i s-a adus la cunoștință

conținutul regulii specialității.

În declarația pe care a dat-o în fața

instanței de judecată persoana solicitată a declarat că nu are obiecțiuni în

privința datelor de identitate menționate și înțelege să-și exprime consimțământul

la predare către autoritățile judiciare austriece.

A precizat că nu renunță la regula

specialității, dorind să beneficieze de efectele acestei reguli.

Și-a exprimat dorința de a ajunge cât

mai repede posibil în fața autorităților judiciare din Austria pentru a

clarifica situația în care se află, deoarece susține că în perioada mai-iunie

2007 nu se afla pe teritoriul acestei țări, ci, în România. Pentru a confirma

această susținere a depus la dosar acte din care rezultă că în perioada

respectivă era încadrat în muncă la o unitate economică în România și totodată

a fost internat la o unitate spitalicească.

Luând act de consimțământul persoanei

solicitate la predare, în conformitate cu disp. art. 90 alin. (5) din Legea nr.

302/2004 s-a întocmit un proces-verbal semnat de către președintele completului

de judecată, de grefier, apărător și persoana solicitată, în care se

menționează consimțământul persoanei solicitate la predare și faptul că aceasta

nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

În ceea ce privește solicitarea

parchetului de a se dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării,

curtea reține următoarele aspecte:â

În conformitate cu dispozițiile art.

12 din Decizia - cadru a Consiliului Europei din 13 iunie 2002 (2002/584/JAI),

instanța de judecată competentă de a executa mandatul European de arestare

decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenție, în conformitate cu

dreptul statului membru de executare. Aceleași dispoziții prevăd că punerea

provizorie în libertate a persoanei solicitate este posibilă în orice moment,

în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare, cu condiția

ca instanța de judecată să ia măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate.

Prin urmare, dispozițiile mai sus menționate cuprinse într-un instrument

juridic obligatoriu al Uniunii Europene instituie o marjă de apreciere pentru

instanțele judecătorești naționale de executare a mandatului European de

arestare în ceea ce privește aplicarea măsurii arestării sau a unei alte măsuri

prevăzute de dreptul intern, scopul fiind acela de a se asigura că persoana

solicitată nu se va sustrage de la executarea mandatului European de arestare.

În raport cu circumstanțele concrete

ale acestei cauze, curtea constată că P.S. a avut o atitudine cooperantă cu

autoritățile judiciare române. De asemenea, a făcut dovada că este încadrat în

muncă și are o situație familială stabilă. Nu este cunoscut cu antecedente

penale. în raport cu aceste elemente de circumstanțiere personală, curtea

apreciază că măsura arestării solicitată de către parchet în vederea executării

mandatului European de arestare preventivă este excesivă depășind ceea ce este

necesar într-o societate democratică pentru atingerea scopului respectiv

executarea mandatului European de arestare preventivă. Aplicarea unei astfel de

măsuri față de persoana solicitată, în condițiile concrete rezultate din actele

și probele administrate în cauză, ar reprezenta o restrângere nejustificată, excesivă

a libertății individuale și, totodată o încălcare a acestui drept fundamental

garantat de dispozițiile art. 21 din Constituția României, dar și de

instrumentele juridice internaționale, inclusiv de către Carta Europeană a

Drepturilor Omului, intrată în vigoare la data de 1 decembrie 2009.

Așa fiind, în funcție de aceste

considerente s-a pronunțat mai sus menționata hotărâre judecătorească.

Împotriva acesteia s-a exercitat calea

de atac a recursului de către procuror.

S-au invocat următoarele:

Prin sentința mai sus-menționată s-a

dispus executarea mandatului European de arestare emis pe numele persoanei

solicitate, P.S., s-a constatat că acesta a consimțit la predare către

autoritățile judiciare austriece și s-a dispus obligarea sa de a nu părăsi localitatea

de domiciliu, în baza art. 145 C. proc. pen., pentru 29 de zile.

Se apreciază că hotărârea este

nelegală pentru următoarele motive:

Deși dispozițiile art. 90, alin. (11)

și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 arată fără echivoc faptul că prin hotărârea

prin care se dispune predarea persoanei solicitate se dispune și arestarea sa

preventivă, în mod nelegal instanța de fond a dispus măsura obligării persoanei

solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu timp de 29 zile, în

conformitate cu prevederile art. 145 C. proc. pen.

Interpretarea primei instanțe, în

sensul că se poate aplica, prin hotărârea de admitere a cererii de executare a

unui mandat European de arestare, pronunțată în temeiul art. 90 din lege și de

predare către statul emitent al mandatului, a persoanei solicitate măsura

prevăzută de art. 145 C. proc. pen. este o adăugire la lege, pe de-o parte

deoarece dispozițiile alin. (11) și (13) ale art. 90, la care am făcut referire

mai sus sunt clare și imperative și pe de altă parte din interpretarea

sistematică a art. 94, alin. (1), care prevede ca un criteriu ce trebuie avut

în vedere la pronunțarea hotărârii și necesitatea executării mandatului European

de arestare, precum și a art. 96, alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care prevăd

că predarea persoanei care face obiectul mandatului European de arestare se

face ... cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de

detenție rezultă, astfel indubitabil faptul că predarea persoanei solicitate nu

se poate realiza decât cu aceasta în stare de arest preventiv. Dispozițiile

art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, pe care instanța și-a întemeiat

soluția de luare a măsurii prevăzute de art. 145 C. proc. pen. nu se aplică în

situația pronunțării asupra executării mandatului European de arestare și

asupra predării, adică la finalul procedurii prev. de art. 90 din Legea nr. 302/2004,

ci atunci când, în vederea luării unei hotărâri cu privire la predare instanța

amână cauza și acordă un termen, în situațiile prev de alin. (5) și (7) ale

art. 90 din lege, iar ulterior, după lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei

privind executarea mandatului European de arestare, instanța, dacă dispune

executarea mandatului, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei

solicitate în vederea predării, conform alin. (11) al art. 90 din Legea nr. 302/2004.

O a doua critică se referă la

constarea instanței că persoana solicitată a consimțit la predare. Această

împrejurare nu poate produce consecințele legale, reținute de instanța de fond,

în sensul că hotărârea pronunțată este definitivă [art. 94

1

alin.

(2)] , întrucât persoana solicitată nu a fost, în fapt, de acord cu predarea

sa, care presupune arestarea sa preventivă, ci a arătat în ședință publică

faptul că va merge ea însăși la autoritățile austriece pentru lămurirea cauzei

respective sub toate aspectele, nefiind de acord să fie predat și, evident

arestat, în acord cu dispozițiile legale. în această situație prima instanță

trebuia să constate că nu s-a exprimat un consimțământ neechivoc la predare și

că, nefiind incidente motive de refuz al executării mandatului, prevăzute de

art. 88 din lege și neinvocându-se obiecții cu privire la identitatea persoanei

solicitate se impune executarea mandatului European de arestare, predarea

persoanei solicitate și arestarea sa preventivă, pentru considerentele de

legalitate arătate mai sus.

Dacă s-ar considera că interpretarea

primei instanțe e corectă atunci s-ar ajunge la situația în care o hotărâre

nelegală pe fond, cum este cea în speță să nu mai poată fi îndreptată, din

lipsa căii de atac prevăzute de lege și să pericliteze executarea mandatelor Europene

de arestare, ajutând și la sustragerea persoanelor solicitate de la cercetări

sau executarea pedepselor.

Instanța de recurs, într-o primă

etapă, va trata problema admisibilității/inadmisibilității exercitării unei

astfel de căi de atac.

Apreciem nefondate susținerile

procurorului axate pe ideea că „prima instanță trebuia să constate că nu s-a

exprimat un consimțământ neechivoc la predare", argumentele fiind aduse

atât în sprijinul admisibilității unei căi de atac împotriva hotărârii cât și

în cel de fond al arestării - „nefiind incidente motive de refuz al executării

mandatului, prevăzute de art. 88 din lege și neinvocându-se obiecții cu privire

la identitatea persoanei solicitate se impune executarea mandatului European de

arestare, predarea persoanei solicitate și arestarea sa preventivă". Sau,

susținerea admisibilității unei căi de atac pe simplul argument că o hotărâre

judecătorească în atare condiții, apreciate nelegale, ar rămâne în picioare.

Instanța de recurs reține că un astfel de aspect pălește în fața unei politici

penale în acest sens - al inadmisibilității instituite legal - , dacă este

cazul. Cert este că persoana solicitată a arătat expres că consimte voluntar la

predarea sa către Statul austriac și nu renunță la drepturile conferite de

regula specialității, poziție consemnată în proces verbal ce a fost atașat la

dosarul instanței Curții de Apel Pitești.

Apreciem, referitor la admisibilitatea

acestui recurs, că interpretarea dispozițiilor art. 94

1

alin. (2)

configurează teza că recursul este admisibil.

Legiuitorul a specificat că hotărârea

prevăzută la art. 94 alin. (1) este definitivă în situația în care persoana

solicitată consimte la predare, plecând de la premisa că prin această hotărâre

se dispune și arestarea persoanei solicitate, motiv pentru care cele două

noțiuni, consimțământul și arestarea sunt preluate ca un calup lingvistic. în

condițiile în care instanța dispune executarea mandatului de arestare fără a

dispune și arestarea persoanei solicitate, hotărârea este supusă căii de atac a

recursului.

Concret:

Alin. (5) art. 90 - „în cazul în care

persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul

acesteia se întocmește un proces verbal"

Alin. (6) - „în cazul prevăzut la

alin. (5), dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării,

judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 94, deopotrivă

asupra arestării și predării persoanei solicitate".

Sau, într-o coroborare cu alin. (11) -

„în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune

față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea. în acest caz, în

situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului European,

prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în

vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Ori aceste texte fac trimitere la art.

94, cu caracter general, în sensul că „în toate cazurile instanța se pronunță

asupra executării mandatului European de arestare prin sentință", pentru

ca art. 94

1

alin. (2) să fie tot general, pentru situația în care

instanța dispune executarea mandatului de arestare fără a dispune și arestarea

persoanei solicitate, respectiv „hotărârea prevăzută la art. 94 alin. (1) poate

fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare".

Abordarea de o asemenea natură a

textului legal incident în speță, vizând procedura românească a arestării în vederea

predării unei persoane solicitate către autorități judiciare ce țin de state

ale Uniunii Europene, rezolvă și problema de substanță, de fond, a cauzei,

respectiv necesitatea pronunțării concomitente a unei hotărâri prin care se ia

act că persoana solicitată P.S., a consimțit să fie predat autorităților

judiciare din Austria, se dispune executarea MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE

emis de Parchetul Leoben / Staatsanwaltschaft Leoben aprobată de Tribunalul de

Land Leoben în dosarul cu nr. 7 St 7/07 m și 16 HR 60/10 h, și în același timp

se dispune și arestarea persoanei tocmai în vederea predării.

Apreciem aplecarea de care a dat

dovadă judecătorul instanței de fond în legătură cu „dreptul aplicabil măsurii

arestării pentru persoana solicitată", supus analizei prin prisma unor

norme juridice Europene, însă este de decelat și asupra măsurii incidenței

acestora (de analizat și situația premisă din art. 12 la Decizia - cadru a

Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul European de arestare și

procedurile de predare între statele membre), - atât în ceea ce privește cadrul

unei proceduri finale și nu intermediare vizând executarea unui mandat European

de arestare; cât și conotația eficacității acestei proceduri finale abordată

într-o altă manieră de interpretare decât cea propusă prin normele juridice

interne.

Potrivit dispozițiilor art. 90 din

Legea nr. 302/2004 modificată, în situația în care instanța dispune executarea

mandatului European de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și

arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară

emitentă.

Se pare că acest act normativ exclude

marja de apreciere a instanței de executare privind aplicarea unei măsuri

reglementate de legea internă pentru a se asigura că persoana solicitată nu se

va sustrage de la executarea mandatului și impune arestarea acesteia o dată cu

încuviințarea executării mandatului European.

În raport cu aceste considerente, în

baza disp. art. 90 din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța de recurs, în

urma casării hotărârii, recursul fiind de privit ca fondat, pentru argumentele

aduse, în rejudecare va dispune executarea mandatului European de arestare emis

de autoritățile judiciare austriece în forma arestării persoanei solicitate pe

o durată de 29 de zile, începând cu data încarcerării pentru predarea sa către

autoritățile austriece.

Evident că, dat fiind acest nou

context, se va înlătura măsura prevăzută de art. 145 alin. (1)

1

C.

proc. pen.

În funcție de aceleași argumente de

mai sus, întrucât peste anumite etape procesuale instanța fondului a pășit cu

deplină legalitate, restul dispozițiilor din sentință vor fi de menținut.

Se va emite un mandat de arestare în

vederea predării corespunzător prezentei hotărâri.

În baza disp. art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar

onorariul de avocat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 67 din 29

aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Casează în parte sentința penală

atacată și, rejudecând, dispune arestarea persoanei solicitate P.S. pe o perioadă

de 29 de zile, cu începere de la data încarcerării, în vederea predării

acestuia către autoritățile judiciare austriece.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.

145 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Dispune emiterea mandatului de

arestare în vederea predării.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru persoana solicitată P.S., în sumă de 320 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

mai 2011.