ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3479/2012

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 119 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1277/36/2012, în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate S.L.  pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 25 octombrie 2012 până la data de 29 octombrie 2012, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a respins, ca nefondată, cererea persoanei solicitate S.L. privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 24 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 99 art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, a sesizat Curtea de Apel Constanța, cu propunerea de arestare a persoanei solicitate S.L., în vederea punerii în executare a semnalării privind mandatul european de arestare emis la data de 4 septembrie 2012 de Parchetul Konstanz - Germania în Dosarul nr. 7 CS 258/12.

S-a reținut că persoana solicitată S.L. este acuzată că, în perioada 4 august 2012 - 24 august 2012, împreună cu alte persoane (autori și complici), au pătruns prin efracție în incintele companiilor situate în localitățile Villingen - Schenningen, Monchweller, Horhberg -Niederwasser, St Georgen, Deisslingen din Germania (9 fapte), de unde au sustras metale neferoase în valoare de 100.00 euro, în scopul valorificării. Pentru a pătrunde în incinta companiilor menționate, autorii și complicii au tăiat gardul împrejmuitor cu un clește și au forțat ferestrele clădirilor. Ulterior, metalul neferos sustras a fost transportat și valorificat în Olanda.

Faptele constituie, potrivit legislației germane, infracțiunea de complicitate la infracțiunea de jaf în bandă cu agravantă, prev. de art. 244 A C. pen. german și pedepsită cu până la 10 ani închisoare.

Instanța a arătat că faptele sunt incriminate și de legea penală română, respectiv infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) și alin. (4) C. pen., infracțiune prevăzută și pedepsită cu închisoarea cuprinsă între 10 și 20 ani.

Curtea a constatat că măsura reținerii a fost luată de urgență, pe baza semnalării transmise de I., în lipsa unui mandat european de arestare, tradus în limba română, franceză sau engleză, înaintat de autoritatea judiciară solicitantă către procuror, care a fost sesizat prin intermediul semnalării de urmărire internațională emisă de B.N.I.

Instanța a precizat că această sesizare nu echivalează cu mandatul european de arestare, urmând ca procurorul să depună mandatul european de arestare în două exemplare, tradus în limba română, moment până la care față de persoana solicitată trebuie luată o măsură procesuală privativă sau restrictivă de libertate pe o perioadă de 5 zile, în condițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este de natură a răspunde exigențelor impuse de procedura executării de către autoritățile române a unui mandat european de arestare, dat fiind urgența acestei proceduri și necesitatea asigurării prezenței persoanei solicitate în fața instanței, în vederea soluționării cererii de predare către autoritățile germane. Deși persoana solicitată are domiciliul în loc. M, jud. C. și nu rezultă a mai fi fost implicat în dosare penale, termenele scurte prevăzute pentru soluționarea cererii impun ca persoana solicitată să fie constant la dispoziția organelor judiciare, astfel că, în opinia Curții, o măsura neprivativă de libertate nu ar fi în măsură să asigure atingerea scopului prezentei proceduri.

Împotriva încheierii a declarat recurs persoana solicitată S.L. care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât la dosarul cauzei nu există mandatul european de arestare și se va prezenta la organul judiciar ori de câte ori va fi chemat.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată a fost reținută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (I.), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Prin urmare, dispoziția legală enunțată permite și impune luarea uneia dintre cele două măsuri preventive (arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea) pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (I.), pe un termen de 5 zile, până la primirea mandatului european de arestare, astfel că nu poate fi primită susținerea recurentului că nu ar fi fost posibil să se dispună arestarea sa doar în baza semnalării.

Cât privește opțiunea instanței de fond pentru măsura arestării persoanei solicitate în detrimental obligării de a nu părăsi localitatea, instanța de recurs o apreciază ca fiind întemeiată în raport de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și prezența persoanei solicitate în fața instanței, precum și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare, dar și de natura și gravitatea acuzației adusă persoanei solicitate și posibila implicare a mai multor persoane în activitatea infracțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 109 din Legea 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată S.L. împotriva Încheierii nr. 119/P din 25 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul 1277/36/2012.

Va fi obligată recurenta persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată S.L. împotriva Încheierii nr. 119/P din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1277/36/2012.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA