ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1238/2012

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24/F din 22 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, privind autorizarea efectuării actelor de urmărire penală și judecată față de numitul L.I.M., predat autorităților germane la data de 23 noiembrie 2011, față de care Parchetul din Tubingen a emis un nou mandat european de arestare la data de 22 noiembrie 2011 în Dosarul nr. 14 Js 20684/11. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 125/F/MEA, emisă în Dosar nr. 987/64/2011, Curtea de Apel Brașov, în baza art. 103 alin. (5), (6), (10) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004, modificată și a mandatului de arestare emis de autoritățile din Republica Germania, respectiv Tribunalul din Karlsruhe, a dispus arestarea persoanei solicitate L.I.M.

pe o durată de 24 de zile, începând cu 17 noiembrie 2011 și totodată, predarea către autoritățile judiciare emitente. Totodată, a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de legea specialității. Persoana solicitată a fost predată autorităților germane la data de 23 noiembrie 2011. La data de 22 noiembrie 2011, față de aceeași persoană, Procuratura din Tubingen în Dosar nr. 14 Js 20684/11, a emis un nou mandat european de arestare, dată fiind împrejurarea că în data de 22 mai 2011, L.I.M. a pătruns în casa parohială din Rottenburg - Kiebingen, probabil cu un alt făptaș necunoscut, de unde au furat obiecte sacrale în valoare de 5000 euro, faptă ce constituie hoție în comun prin spargere de locuință împreună cu deteriorare de lucruri, prevăzută de art. 242 alin. (1), art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 303, art. 303c, art. 52, art. 25 alin. (2) C. pen.

german. Deoarece persoana solicitată nu a renunțat la aplicarea regulii specialității, Procuratura Tubingen a solicitat extinderea extrădării efectuată asupra noilor imputări și aprobarea urmăririi penale a acestora. Conform art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate, între altele, efectele regulii specialității (respectiv dreptul de a nu fi urmărită, judecată, condamnată sau deținută pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare), posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare și caracterul irevocabil al acestuia.

S-a mai reținut că potrivit art. 115 alin. (2) din acest act normativ, persoana predată autorităților române nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul de executare o consimte, iar în relația cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimțământul autorității judiciare române de executare este necesar, conform alin. (3). Față de împrejurarea că persoana solicitată L.I.M.

a fost predată autorităților germane la data de 23 noiembrie 2011 și nu a renunțat la efectele regulii specialității, respectiv nu va putea fi urmărită, judecată, condamnată sau deținută pentru alte fapte anterioare predării în baza mandatului emis de Parchetul din Karlsruhe, poziție constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, și având în vedere că dispozițiile sus menționate se referă la situațiile în care persoana a fost predată autorităților judiciare române - ceea ce nu este cazul în speță, în lipsa unor dispoziții legale în acest sens, instanța a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în cauză. S-a precizat că, deși s-a emis un nou mandat european de arestare preventivă față de numitul L.I.M.

la 22 noiembrie 2011 de Procuratura Tubingen, nu s-ar fi putut dispune arestarea preventivă și predarea acestuia către autoritățile germane, întrucât la 23 noiembrie 2011 a fost pus în executare mandatul emis de Procuratura Karlsruhe. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost respinsă sesizarea formulată în baza cererii autorităților judiciare germane referitoare la persoana solicitată L.I.M., ca inadmisibilă. În susținerea motivelor de recurs s-a învederat că prin sentința penală nr. 125/F/MAE din 15 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 987/64/2011, Curtea de Apel Brașov a dispus arestarea și predarea persoanei solicitate L.I.M.

- în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Karlsruhe. Cu ocazia judecării cererii, acesta a precizat că nu renunță la regula specialității. În baza acestei hotărâri judecătorești, L.I.M. a fost predat autorităților germane la data de 23 noiembrie 2011. La judecarea cauzei, numitul L.I.M. se afla în stare de arest pe teritoriul statului german, astfel că în mod greșit instanța de judecată a respins cererea formulată de procurorul de ședință în sensul de audiere a acestuia prin videoconferință, pentru a fi încunoștințat despre noul mandat european de arestare emis de către autoritățile din Tubingen împotriva sa și pentru a-și putea exprima punctul său de vedere cu privire la cercetarea sa și cu privire la faptele care fac obiectul acestui mandat european de arestare.

S-a solicitat audierea prin sistemul videoconferință, tocmai pentru a nu îngreuna cercetările în cauza care formează obiectul primului mandat european de arestare, neimpunându-se un eventual transfer temporar, care ar fi impus și costuri suplimentare. S-a mai învederat că persoana solicitată trebuia să cunoască de existența cauzei pendinte, fiind necesar ca aceasta să își exprime un punct de vedere. Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut această situație, ea trebuia analizată pe fond, să se dea curs unor astfel de cereri, altfel ne-am afla în situația paradoxală în care, față de o persoană care a făcut obiectul unui mandat european de arestare, să nu se mai poată da curs și celuilalt mandat european de arestare care îl vizează.

Aceasta ar însemna ca faptele care fac obiectul celui de-al doilea mandat european de arestare (sau altor eventuale mandate europene de arestare), să nu poată fi cercetate decât după epuizarea cercetărilor vizând primul mandat european de arestare, situație față de care s-ar putea ajunge la împlinirea termenului de prescripție, ceea ce ar fi inechitabil, întrucât autoritățile emitente ale celui de-al doilea mandat european de arestare nu ar mai avea posibilitatea de a cerceta persoana solicitată. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Recursul este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de Parchet dar și a dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. pentru următoarele considerente: La data de 07 februarie 2012, la Parchetul Curții de Apel Brașov s-a înregistrat cererea emisă de B.W.S. Tubingen, prin care autoritățile germane au învederat faptul că la data de 22 noiembrie 2011 au emis un mandat european de arestare față de numitul L.I.M.

De asemenea, s-a precizat că față de aceeași persoană a fost emis un mandat european de arestare și de către Tribunalul din Karlsruhe, mandat care a fost înaintat autorităților competente din România, care, prin sentința penală nr. 125/F/MEA din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 987/64/2011 au dispus arestarea și predarea acestei persoane, predarea efectivă având loc la data de 23 noiembrie 2011. Față de această împrejurare autoritățile din Tubingen au solicitat extinderea extrădării cu privire la faptele care fac obiectul noului mandat european de arestare. Autoritățile din Tubingen au înaintat mandatul european de arestare emis la data de 22 noiembrie 2011, din care rezultă că persoana solicitată L.I.M.

este cercetată pentru comiterea infracțiunii de hoție deosebit de gravă prev. de art. 242 alin. (1), art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 303, art. 303c, art. 52 și art. 25 alin. (2) C. pen. german, constând în aceea că în data de 22 mai 2011, între orele 20 45 și 20 22 a pătruns în casa parohială din Rottenburg - Kiebingen, probabil împreună cu un alt făptaș necunoscut, de unde au sustras obiecte sacrale, în valoare de 5000 euro. Prin referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 14 februarie 2012 s-a solicitat instanței de judecată analizarea cererii formulate de autoritățile judiciare germane și în consecință autorizarea efectuării actelor de urmărire penală și judecată față de persoana solicitată L.I.M.

și pentru faptele care formează obiectul noului mandat european de arestare, emis la data de 22 noiembrie 2011 de către Parchetul din Tubingen. Prin sentința penală nr. 24/F din 22 februarie 2012, pronunțată în dosarul penal nr. 82/64/2012, Curtea de Apel Brașov a respins ca indamisibilă sesizarea formulată. Este de observat că prin rezoluția judecătorului din 15 februarie 2012 (Dosar nr. 82/64/2012), în raport de obiectul cauzei, s-a preschimbat termenul de judecată pentru data de 22 februarie 2012, fără a se dispune citarea persoanei solicitate L.I.M.

La termenul astfel stabilit, procurorul a învederat instanței necesitatea audierii persoanei solicitate prin videoconferință, motivat de faptul că față de aceasta s-a emis, la data de 22 noiembrie 2012, un al doilea mandat european de arestare de către Parchetul din Tubingen, că persoana solicitată se află pe teritoriul statului german, în stare de arest, urmare a arestării și predării acesteia în baza sentinței penale nr. 125 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, împrejurare față de care se impune respectarea garanțiilor procesuale ale persoanei solicitate, în sensul încunoștințării sale despre procesul pendinte și audierii acestuia în condițiile susarătate. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc.

pen., hotărârea este supusă casării și atunci când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate. Încălcarea oricărei dispoziții legale referitoare la desfășurarea procesului penal, care nu este prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se află sub sancțiunea nulității relative. În principiu, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. privind judecata în primă instanță fără citarea legală a unei părți, poate fi invocat de partea care nu a fost legal citată, însă nu pot fi excluse situațiile în care se constată că aceasta nu și-a putut face apărările în cauza pendinte, apărări care ar fi putut influența soluția dată.

Pentru a invoca citarea nelegală a unei alte părți decât cea recurentă, este necesar să se dovedească un interes procesual pentru invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. În cauză, persoana solicitată nu a fost citată, deși în raport de conținutul cererii deduse judecății, se impunea a fi încunoștințată despre existența procesului pendinte și ascultată prin videoconferință, pentru a-i asigura toate garanțiile procesuale, respectarea dreptului la apărare și a unui proces echitabil. Așadar, în contextul arătat, persoana solicitată trebuia să cunoască faptul că în legătură cu ea se află în curs de judecată un proces pendinte, în raport de care să-și exercite toate prerogativele legale.

Mai mult, instanța de fond, înștiințată cu privire la faptul că persoana solicitată se află pe teritoriul german, în stare de arest, urmare a arestării și predării în baza sentinței penale nr. 125 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, nu a efectuat verificări în cauză, deși justa soluționare a cauzei impunea acest demers judiciar, cu precădere față de împrejurarea că a fost ridicată din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, excepție care nu a fost soluționată în condițiile respectării principiului contradictorialității în procesul penal. Față de considerentele arătate, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 24/F din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pe care o casează, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel Brașov.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va dispune citarea persoanei solicitate L.I.M., în condițiile dispozițiilor art. 177 și urm. C. proc. pen., ascultarea acesteia prin sistemul videoconferință și garantarea dreptului la apărare al acesteia în sensul că toate excepțiile, cererile, eventualele explicații formulate în cauză să fie formulate și judecate cu respectarea principiilor care guvernează faza judecății în primă instanță. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 24/F din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată L.I.M. Casează sentința penală și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei persoane solicitate, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.