ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 19/2012

Asupra

sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești:

La data de 14

decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat

instanței semnalarea introdusă în Sistemul Informatic S., privind pe persoana

solicitată N.O.G., în prezent aflat în Arestul I.P.J. Argeș.

Din informarea

Biroului S. rezultă că pe numele persoanei solicitate a fost emis un mandat

european de arestare, întrucât persoana solicitată a săvârșit două infracțiuni

de înșelăciune, fapte comise, în datele de 09 noiembrie 2010 și 16 decembrie

2010, când s-a promis transportul prin E. a două motociclete și perioada 15

noiembrie 2010 - 27 ianuarie 2011, când s-au retras sumele de bani, virate de

cumpărătorii motocicletelor mai sus arătate. Retragerea banilor a fost făcută

din două orașe din Ungaria, respectiv M. și S. din Ungaria, în contul persoanei

solicitate, fiind singura persoană care a avut acces la cont și care a retras

banii din cont.

La data de 13

decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a procedat la

identificarea persoanei solicitate și la audierea acesteia, iar prin ordonanța

din data de 13 decembrie 2011 a dispus reținerea pe timp de 24 de ore, începând

cu data de 13 decembrie 2011, orele 18,30.

Pe rolul Curții

de Apel Pitești s-a format dosarul nr. 1526/46/2011, iar cu ocazia prezentării

persoanei solicitate în fața instanței, aceasta nu a formulat obiecțiuni în

legătură cu identitatea sa.

Prin sentința

penală nr. 201/ F din 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 103 alin.

(7) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a luat act că persoana solicitată

N.O.G.,

nu

consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Ungaria.

În baza art.

103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus

arestarea în vederea predării a persoanei

solicitate N.O.G. pe o

durată de 29 de zile, începând cu 16 decembrie

2011 și până la 13 ianuarie 2012, inclusiv.

S-a constatat

că persoana solicitată a fost reținută la data 13 decembrie 2011 pentru 24 de

ore prin Ordonanța de reținere nr. 6578/11/5/2011 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, iar prin încheierea Curții de Apel Pitești nr. 200/ F

din 14 decembrie 2011 s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi

localitatea de domiciliu.

S-a dispus

executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Municipal din

Szeged și predarea persoanei solicitate potrivit dispozițiilor art. 111 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a constatat

că persoana solicitată N.O.G. nu a renunțat la regula specialității.

Potrivit

dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus

comunicarea prezentei, după traducere în limba maghiară, autorității judiciare

emitente, respectiv Tribunalului Municipal din Szeged, din Ungaria, Biroului

S., organelor de poliție, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională

din cadrul Ministerului Administrațiilor și Internelor, Ministerului Justiției.

În motivarea

acestei hotărâri prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 200/ F din 14

decembrie 2011 în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată

s-a dispus aplicarea față de persoana solicitată N.O.G., măsura obligării de a

nu părăsi localitatea de domiciliu comuna Amărăști prevăzută de dispozițiile

art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 5 zile, începând cu 14 decembrie 2011

până la 18 decembrie 2011, inclusiv.

Totodată, s-a

amânat soluționarea cauzei la data de 16 decembrie 2011 pentru prezentarea de

către procuror a mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba

română.

S-a arătat că

la data de 16 decembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a

înaintat mandatul european de arestare nr. 5. Bny. 897/2001/2 emis de

Tribunalul Municipal Szeged pe 02 noiembrie 2011, autoritate judiciară din

Ungaria.

Din conținutul

mandatului european de arestare rezultă că, în urma unui anunț publicat pe

website-ul german

www.mobile.de

și

a unui alt website rămas neidentificat în datele de 09 noiembrie 2010 și 16

decembrie 2010, cumpărătorilor a două motociclete li s-a promis de către

vânzătorul acestora, K.K. (cetățean finlandez) transportul celor două vehicule

de către N.O.G. prin intermediul E. S-a reținut de autoritățile ungare că în

perioada 15 noiembrie 2010 - 27 ianuarie 2011, din contul deschis de N.O.G. în

orașul Mako la data de 26 octombrie 2010 s-au retras sumele de bani virate de

cumpărătorii motocicletelor mai sus arătate (2240 euro și 2250 euro).

Retragerea banilor au fost făcută în două orașe din Ungaria, respectiv M. și S.

din Ungaria, N.O.G. fiind persoana care avea contul la dispoziția sa. În urma

investigațiilor s-a stabilit că adresa poștală din Ungaria furnizată de

persoana solicitată, când a deschis contul bancar, era fictivă.

Curtea de apel

a constatat că faptele reținut în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute

și sancționate și de legislația penală română, în art. 215 C. pen. și Legea nr.

161/2003.

S-a procedat în

conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

republicată, la verificarea identității persoanei solicitate. A rezultat că

datele de identitate menționate în mandatul european de arestare corespund

persoanei solicitate.

Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate

drepturile prevăzute de

art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată,

precum și conținutul mandatului european de arestare.

Persoana solicitată a declarat că a luat

cunoștință de regula specialității

în ceea ce privește procedura de

executare a mandatului european de arestare. A susținut totodată că nu renunță

la beneficiul regulii specialității.

În baza art.

103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a luat act de faptul

că persoana solicitată N.O.G. nu a consimțit la predare către statul

solicitant, care a fost consemnat într-un proces verbal existent la dosarul

cauzei.

Pe de altă

parte s-a reținut că persoana solicitată nu renunță la drepturile conferite de

regula specialității.

Împotriva

sentinței instanței de fond a declarat recurs persoana solicitată criticând-o

prin aceea că în mod greșit s-a dispus arestarea sa în vederea predării atâta

vreme cât nu a fost de acord și nu a consimțit la predare, fiind încălcate

astfel prevederile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată și art.

103 alin. (7) din aceeași lege. Totodată, nu s-au avut în vedere circumstanțele

sale personale.

Recursul

persoanei solicitate nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2)

din Legea nr. 302/2004 modificată, autoritatea judiciară română de executare, poate

refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) Î

n situația prevăzută la art. 96 alin.

(2) din prezenta lege; În mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de

vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi

refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau

de impozite sau nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și

impozite, de vamă și

de schimb valutar ca legislația

statului membru emitent;

b) când

persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei

proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a

motivat

mandatul

european

de

arestare;

c) când

mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu

închisoare sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate, dacă persoana

solicitată este cetățean român și acesta declară că refuză să execute pedeapsa

ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când

persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata definitiv pentru

aceleași fapte intr-un alt stat terț care nu este membru al U.E., cu condiția

ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel

moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să

fi fost amnistiata sau pedeapsa să fi fost

grațiată

potrivit

legii

statului

de

condamnare;

e) când

mandatul european de arestare se refera la infracțiuni care, potrivit

legii

romane,

sunt comise pe teritoriul

României;

f) când

mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise in afara

teritoriului statului emitent si legea romana nu permite urmărirea acestor

fapte atunci când s-au comis in afara teritoriului roman;

g) când,

conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se

întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au

prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când

autoritatea judiciară română a decis fie să nu înceapă urmărirea penală,

scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infracțiunea pe care se

întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat față de persoana

solicitată o hotărâre definitivă cu privire la aceleași fapte care împiedică

viitoare proceduri.

În urma

examinării materialul probator de la dosar, Înalta Curte constată că nu se

identifică vreun motiv de refuz sau de condiționare a executării mandatului

european de arestare. Împrejurarea că persoana solicitată nu a consimțit la

predare, nu constituie un motiv de refuz a autorităților române de executare a

mandatul european de arestare, ci o opțiune a persoanei solicitate.

Se constată

deci că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată

cu respectarea dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată,

privind procedura de executare a mandatului european de arestare, așa încât,

recursul declarat apare, ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de persoana solicitată N.O.G. împotriva sentinței penale nr.

201/ F din 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 320 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 ianuarie

2012.