ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 19/2012

Asupra sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești: La data de 14 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat instanței semnalarea introdusă în Sistemul Informatic S., privind pe persoana solicitată N.O.G., în prezent aflat în Arestul I.P.J. Argeș. Din informarea Biroului S. rezultă că pe numele persoanei solicitate a fost emis un mandat european de arestare, întrucât persoana solicitată a săvârșit două infracțiuni de înșelăciune, fapte comise, în datele de 09 noiembrie 2010 și 16 decembrie 2010, când s-a promis transportul prin E. a două motociclete și perioada 15 noiembrie 2010 - 27 ianuarie 2011, când s-au retras sumele de bani, virate de cumpărătorii motocicletelor mai sus arătate.

Retragerea banilor a fost făcută din două orașe din Ungaria, respectiv M. și S. din Ungaria, în contul persoanei solicitate, fiind singura persoană care a avut acces la cont și care a retras banii din cont. La data de 13 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a procedat la identificarea persoanei solicitate și la audierea acesteia, iar prin ordonanța din data de 13 decembrie 2011 a dispus reținerea pe timp de 24 de ore, începând cu data de 13 decembrie 2011, orele 18,30. Pe rolul Curții de Apel Pitești s-a format dosarul nr. 1526/46/2011, iar cu ocazia prezentării persoanei solicitate în fața instanței, aceasta nu a formulat obiecțiuni în legătură cu identitatea sa.

Prin sentința penală nr. 201/ F din 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a luat act că persoana solicitată N.O.G., nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Ungaria. În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate N.O.G. pe o durată de 29 de zile, începând cu 16 decembrie 2011 și până la 13 ianuarie 2012, inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută la data 13 decembrie 2011 pentru 24 de ore prin Ordonanța de reținere nr. 6578/11/5/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin încheierea Curții de Apel Pitești nr. 200/ F din 14 decembrie 2011 s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Municipal din Szeged și predarea persoanei solicitate potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată. S-a constatat că persoana solicitată N.O.G. nu a renunțat la regula specialității. Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus comunicarea prezentei, după traducere în limba maghiară, autorității judiciare emitente, respectiv Tribunalului Municipal din Szeged, din Ungaria, Biroului S., organelor de poliție, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Ministerului Administrațiilor și Internelor, Ministerului Justiției.

În motivarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 200/ F din 14 decembrie 2011 în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus aplicarea față de persoana solicitată N.O.G., măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu comuna Amărăști prevăzută de dispozițiile art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 5 zile, începând cu 14 decembrie 2011 până la 18 decembrie 2011, inclusiv. Totodată, s-a amânat soluționarea cauzei la data de 16 decembrie 2011 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română. S-a arătat că la data de 16 decembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat mandatul european de arestare nr. 5. Bny.

897/2001/2 emis de Tribunalul Municipal Szeged pe 02 noiembrie 2011, autoritate judiciară din Ungaria. Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că, în urma unui anunț publicat pe website-ul german www.mobile.de și a unui alt website rămas neidentificat în datele de 09 noiembrie 2010 și 16 decembrie 2010, cumpărătorilor a două motociclete li s-a promis de către vânzătorul acestora, K.K. (cetățean finlandez) transportul celor două vehicule de către N.O.G. prin intermediul E. S-a reținut de autoritățile ungare că în perioada 15 noiembrie 2010 - 27 ianuarie 2011, din contul deschis de N.O.G. în orașul Mako la data de 26 octombrie 2010 s-au retras sumele de bani virate de cumpărătorii motocicletelor mai sus arătate (2240 euro și 2250 euro).

Retragerea banilor au fost făcută în două orașe din Ungaria, respectiv M. și S. din Ungaria, N.O.G. fiind persoana care avea contul la dispoziția sa. În urma investigațiilor s-a stabilit că adresa poștală din Ungaria furnizată de persoana solicitată, când a deschis contul bancar, era fictivă. Curtea de apel a constatat că faptele reținut în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute și sancționate și de legislația penală română, în art. 215 C. pen. și Legea nr. 161/2003. S-a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, la verificarea identității persoanei solicitate. A rezultat că datele de identitate menționate în mandatul european de arestare corespund persoanei solicitate.

Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și conținutul mandatului european de arestare. Persoana solicitată a declarat că a luat cunoștință de regula specialității în ceea ce privește procedura de executare a mandatului european de arestare. A susținut totodată că nu renunță la beneficiul regulii specialității. În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a luat act de faptul că persoana solicitată N.O.G. nu a consimțit la predare către statul solicitant, care a fost consemnat într-un proces verbal existent la dosarul cauzei. Pe de altă parte s-a reținut că persoana solicitată nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs persoana solicitată criticând-o prin aceea că în mod greșit s-a dispus arestarea sa în vederea predării atâta vreme cât nu a fost de acord și nu a consimțit la predare, fiind încălcate astfel prevederile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 103 alin. (7) din aceeași lege. Totodată, nu s-au avut în vedere circumstanțele sale personale. Recursul persoanei solicitate nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, autoritatea judiciară română de executare, poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: a) Î n situația prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege; În mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite sau nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent; b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare; c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoare sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent; d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata definitiv pentru aceleași fapte intr-un alt stat terț care nu este membru al U.E., cu condiția ca, în caz de condamnare,

sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiata sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare; e) când mandatul european de arestare se refera la infracțiuni care, potrivit legii romane, sunt comise pe teritoriul României; f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise in afara teritoriului statului emitent si legea romana nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis in afara teritoriului roman; g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române; h) când autoritatea judiciară română a decis fie să nu înceapă urmărirea penală, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat față de persoana solicitată o hotărâre definitivă cu privire la aceleași fapte care împiedică viitoare proceduri.

În urma examinării materialul probator de la dosar, Înalta Curte constată că nu se identifică vreun motiv de refuz sau de condiționare a executării mandatului european de arestare. Împrejurarea că persoana solicitată nu a consimțit la predare, nu constituie un motiv de refuz a autorităților române de executare a mandatul european de arestare, ci o opțiune a persoanei solicitate. Se constată deci că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind procedura de executare a mandatului european de arestare, așa încât, recursul declarat apare, ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de persoana solicitată N.O.G. împotriva sentinței penale nr. 201/ F din 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 ianuarie 2012.