ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 196/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 59 din 18 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 7604/2/2008, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.; s-a dispus ridicarea sechestrului instituit de pârâtă asupra unui număr de 1.934.933 acțiuni deținute de reclamantă la SC C. SA Craiova, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 40853/2006 al A.V.A.S. și s-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind radierea ipotecilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C. SA Dolj, în termenul legal.

Verificând regularitatea sesizării instanței, din perspectiva prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, ... semnătura” și constatând că, în speță, cererea de recurs de față a fost semnată și ștampilată de avocat D.G., fără împuternicire avocațială la dosar, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2010, citarea recurentei-reclamante cu mențiunea de a semna și ștampila recursul sau de a-și însuși recursul formulat, sub sancțiunea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., pentru termenul de judecată din 19 ianuarie 2011 (fila 22 dosar recurs), dispoziție neîndeplinită până la termenul acordat în acest scop.

Constatând că la termenul acordat recurenta-reclamantă SC C. SA Dolj nu s-a prezentat și nici nu a depus la dosar o declarație de însușire a recursului promovat de avocat, fără împuternicire avocațială, reținând, așadar, neconformarea recurentei în sensul mai sus arătat, ca atare, în speță, au devenit incidente dispozițiile art. 133 C. proc. civ. (aplicabile în baza art. 298, coroborate cu art. 316 C. proc. civ.), potrivit cărora „

Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă

”.

Pe de altă parte, nu se constată nici existența unui mandat special, prin care avocatul să fi fost împuternicit să declare și să semneze cererea de recurs, astfel că, în lipsa unei asemenea dovezi, persoana care a semnat cererea de recurs nu a probat calitatea sa de reprezentant al societății recurente. Or, semnarea cererii de recurs de către avocat, în lipsa unei împuterniciri, nu îndeplinește cerințele legale.

Constatând că cererea de recurs de față nu a fost legal semnată, că recurenta nu s-a conformat obligației de complinire a neregularității semnării acesteia, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 19 ianuarie 2011, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 133 C. proc. civ. și să constate nulitatea cererii de recurs, pentru lipsa semnăturii.

De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, care, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 316 C. proc. civ., se interpretează în sensul că: „Cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părții”. (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, Decizia nr. XXXIX/2006, pronunțată în ședința publică din 7 mai 2007).

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs, formulată de reclamanta SC C. SA Dolj împotriva sentinței comerciale nr. 59 din 18 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2011.