ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2376/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 23 noiembrie

2009, reclamanții H.C. și C.M. au solicitat modificarea Deciziei nr. 5341 din

30 iunie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în sensul de a se stabili valoarea reală a despăgubirilor

cuvenite pentru imobilul imposibil de restituit în natură, reprezentând „Moara

Țărănească Ion Cruceanu” din comuna Văcăreni, Județul Tulcea.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că, decizia reprezentând titlu de despăgubire

în cuantum de 50.800 RON a fost emisă nelegal, în baza unui raport de evaluare,

care nu a avut în vedere valoarea reală a bunului trecut abuziv în proprietatea

statului.

instanței de fond

Curtea de Apel

Galați, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința nr. 120 din 13 aprilie 2011, prin care a admis acțiunea, obligând

pârâta să modifice în cuprinsul Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 cuantumul

despăgubirilor stabilite prin expertiza tehnică judiciară la suma de 205.280

RON și să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2.543 RON.

Hotărând astfel,

instanța de fond a reținut că, o justă despăgubire a reclamanților nu se poate

realiza decât la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în

cauză, întrucât valoarea estimată în raportul de evaluare trebuie să fie

valoarea de piață.

În acest sens, a fost

avută în vedere definiția Comitetului internațional pentru standarde de

evaluare, conform căreia valoarea estimată este suma estimată pentru care o

proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător

hotărât să cumpere și un vânzător hotărât să vândă într-o tranzacție

echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acționat în

cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri.

Instanța de fond a

reținut de asemenea că, potrivit standardelor, valoarea de piață - tip de

valoare ”se determină prin orice metodă” de evaluare înscrisă în cele trei

abordări, respectiv compararea vânzărilor, capitalizarea venitului și costul,

iar expertul evaluator desemnat de comisia pârâtă nu a menționat nici unul din

aceste criterii în sinteza evaluării și nu s-a referit la obiectul evaluării

sau la modul în care a stabilit costul final.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii

formulate de reclamanți ca neîntemeiată.

În primul motiv de

recurs, s-a susținut că, în mod nelegal instanța de fond a încuviințat și a

omologat un raport de expertiză tehnică efectuat incorect de către o persoană

care nu are calitatea de membru al unei asociații profesionale și cu încălcarea

standardelor internaționale de evaluare, astfel că există posibilitatea

inducerii în eroare cu privire la valoarea despăgubirilor aferente imobilului

demolat.

În dezvoltarea

acestui prim motiv de recurs s-a arătat că, expertul desemnat de instanța de

fond nu are calitatea de evaluator, în sensul definit de art. 3 lit. d) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar în privința construcției, evaluarea nu

s-a realizat în conformitate cu punctul de vedere oficial al Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care prevede că, evaluarea trebuie

făcută luând în calcul indici de corecție corespunzători uzurii actuale a

imobilului, iar nu cei de la data demolării construcției, cum greșit s-a procedat

în cauză.

Recurenta a mai

arătat că hotărârea instanței de fond este contrară prevederilor art. 6 din

Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât nu se pot acorda măsuri reparatorii

pentru utilajele industriale care, ulterior preluării abuzive, au fost

înlocuite, casate sau distruse.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus

modificarea cuantumului despăgubirilor stabilit prin Decizia nr. 5341 din 30

iunie 2009 în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 10 alin.

(9) din Legea nr. 10/2001, art. 3 lit. d) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și

pct. 6.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Recurenta a învederat

de asemenea că intimații nu au formulat obiecțiuni la raportul de evaluare

efectuat în dosarul nr. 5145/CC și nici prin cererea de chemare în judecată nu

au indicat motivele pentru care au apreciat că suma consemnată în decizia

contestată nu corespunde realității.

În ultimul motiv de

recurs, s-a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de

judecată sau în subsidiar, să fie redus cuantumul acestora, arătându-se că

recurenta este o entitate în subordinea Ministerului Finanțelor, fără buget

propriu, iar cuantumul cheltuielilor solicitate de intimați nu este

corespunzător situației de fapt și de drept existentă în dosar.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

și de drept relevante

Prin Dispoziția nr.

355 din 30 septembrie 2004 emisă de Primăria comunei Văcăreni, Județul Tulcea

s-a propus să li se acorde intimaților-reclamanți măsuri reparatorii în valoare

de 1.997.066.586 RON pentru imobilul care a avut destinația de „Moara

Țărănească Ion Cruceanu” și dosarul aferent acestei dispoziții a fost

înregistrat sub nr. 5145/CC la Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi soluționat în procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cadrul acestei

proceduri, a fost întocmit raportul de evaluare, prin care s-a stabilit

valoarea activului imobiliar „Moara Țărănească Ion Cruceanu”, compus din

construcție corp moară în suprafață de 150 mp, construcție cameră motoare în

suprafață de 15 mp, construcție bazin răcire motor în suprafață de 4 mp, teren

intravilan în suprafață de 500 mp și instalații aferente, la suma de 50.800

RON.

În baza raportului de

evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.

5341 din 30 iunie 2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 50.800

RON.

Instanța de fond a

dispus în mod nelegal modificarea parțială a acestei decizii cu privire la

cuantumul despăgubirilor, stabilite în afara cadrului legal prin raportul de

expertiză tehnică efectuat în procedura judiciară de contestare a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel, instanța de

fond a considerat eronat că se impune administrarea acestei probe, deși prin

raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 5145/CC, aferent Dispoziției nr.

355 din 30 septembrie 2004, valoarea estimată este valoarea de piață, astfel

cum este definită de Comitetul internațional pentru standarde de evaluare și

Grupul european al asociațiilor de evaluatori, în sensul că, reprezintă suma

estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării,

între un cumpărător hotărât să cumpere și un vânzător hotărât să vândă într-o

tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a

acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri.

Instanța de fond nu a

expus considerentele de fapt și de drept pentru care valoarea estimată, în sensul

definit anterior, nu a fost corect stabilită prin raportul de evaluare întocmit

în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a

omologat raportul de expertiză judiciară efectuat cu încălcarea prevederilor

cuprinse în legea specială cu privire la persoana care are calitatea de

evaluator și la metoda de evaluare.

Hotărârea astfel

pronunțată de prima instanță se dovedește a fi nelegală și aceasta cu atât mai

mult cu cât, cererea de chemare în judecată nu cuprinde motivele de fapt și de

drept pentru care se contestă decizia emisă de comisia recurentă sub aspectul

cuantumului despăgubirilor și a fost argumentată în mod exclusiv prin

nemulțumirea intimaților-reclamanți față de valoarea despăgubirilor stabilită

în cadrul procedurii administrative.

Hotărârea instanței

de fond este nelegală și față de încălcarea dispozițiilor pct. 16.13 din

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, care prevăd posibilitatea persoanei îndreptățită

la despăgubiri ca, pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, să

fie asistată de un evaluator ales și remunerat, precum și posibilitatea de a

formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .

Intimații-reclamanți

nu au exercitat aceste drepturi, semnând fără obiecțiuni Procesul-verbal de

predare-primire nr. 2117 din 25 martie 2009 întocmit la predarea unui exemplar

al raportului de evaluare.

Față de cuprinsul

acestui proces-verbal, în care s-a consemnat expres declarația

intimaților-reclamanți că sunt de acord cu valoarea obținută și față de

caracterul formal al contestației lor adresate instanței, care nu indică

motivele de nelegalitate ale deciziei contestate sub aspectul cuantumului

despăgubirilor acordate, se constată că acțiunea în anulare este lipsită de

temei legal și a fost greșit admisă prin hotărârea pronunțată în cauză.

De altfel, instanța

de fond nici nu a motivat în drept soluția sa de admitere a acțiunii, nu a

indicat dispozițiile legale care ar fi fost încălcate de către comisia

recurentă la emiterea Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 și a întemeiat

hotărârea numai pe concluziile unui raport de expertiză judiciară încuviințat

și efectuat în cauză, cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 lit. d) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 și art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001,

republicată, referitoare la persoana care are calitatea de evaluator și la

metoda de evaluare a despăgubirilor la valoarea de piață de la data

soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de

evaluare, în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.

Curți asupra recursului și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că prin decizia contestată nu a fost vătămat un

drept recunoscut de lege intimaților-reclamanți, în sensul dispozițiilor art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va menține ca fiind legală această decizie

reprezentând titlul de despăgubire.

În consecință, în

baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea

instanței de fond, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de

intimații-reclamanți H.C. și C.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 120 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții H.C. și C.M.,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2012.