ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2376/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 23 noiembrie 2009, reclamanții H.C. și C.M. au solicitat modificarea Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul de a se stabili valoarea reală a despăgubirilor cuvenite pentru imobilul imposibil de restituit în natură, reprezentând „Moara Țărănească Ion Cruceanu” din comuna Văcăreni, Județul Tulcea. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, decizia reprezentând titlu de despăgubire în cuantum de 50.800 RON a fost emisă nelegal, în baza unui raport de evaluare, care nu a avut în vedere valoarea reală a bunului trecut abuziv în proprietatea statului.

2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Galați, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința nr. 120 din 13 aprilie 2011, prin care a admis acțiunea, obligând pârâta să modifice în cuprinsul Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 cuantumul despăgubirilor stabilite prin expertiza tehnică judiciară la suma de 205.280 RON și să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2.543 RON. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că, o justă despăgubire a reclamanților nu se poate realiza decât la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât valoarea estimată în raportul de evaluare trebuie să fie valoarea de piață.

În acest sens, a fost avută în vedere definiția Comitetului internațional pentru standarde de evaluare, conform căreia valoarea estimată este suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere și un vânzător hotărât să vândă într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri. Instanța de fond a reținut de asemenea că, potrivit standardelor, valoarea de piață - tip de valoare ”se determină prin orice metodă” de evaluare înscrisă în cele trei abordări, respectiv compararea vânzărilor, capitalizarea venitului și costul, iar expertul evaluator desemnat de comisia pârâtă nu a menționat nici unul din aceste criterii în sinteza evaluării și nu s-a referit la obiectul evaluării sau la modul în care a stabilit costul final.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată. În primul motiv de recurs, s-a susținut că, în mod nelegal instanța de fond a încuviințat și a omologat un raport de expertiză tehnică efectuat incorect de către o persoană care nu are calitatea de membru al unei asociații profesionale și cu încălcarea standardelor internaționale de evaluare, astfel că există posibilitatea inducerii în eroare cu privire la valoarea despăgubirilor aferente imobilului demolat.

În dezvoltarea acestui prim motiv de recurs s-a arătat că, expertul desemnat de instanța de fond nu are calitatea de evaluator, în sensul definit de art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar în privința construcției, evaluarea nu s-a realizat în conformitate cu punctul de vedere oficial al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care prevede că, evaluarea trebuie făcută luând în calcul indici de corecție corespunzători uzurii actuale a imobilului, iar nu cei de la data demolării construcției, cum greșit s-a procedat în cauză. Recurenta a mai arătat că hotărârea instanței de fond este contrară prevederilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât nu se pot acorda măsuri reparatorii pentru utilajele industriale care, ulterior preluării abuzive, au fost înlocuite, casate sau distruse.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus modificarea cuantumului despăgubirilor stabilit prin Decizia nr. 5341 din 30 iunie 2009 în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, art. 3 lit. d) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și pct. 6.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003. Recurenta a învederat de asemenea că intimații nu au formulat obiecțiuni la raportul de evaluare efectuat în dosarul nr. 5145/CC și nici prin cererea de chemare în judecată nu au indicat motivele pentru care au apreciat că suma consemnată în decizia contestată nu corespunde realității.

În ultimul motiv de recurs, s-a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată sau în subsidiar, să fie redus cuantumul acestora, arătându-se că recurenta este o entitate în subordinea Ministerului Finanțelor, fără buget propriu, iar cuantumul cheltuielilor solicitate de intimați nu este corespunzător situației de fapt și de drept existentă în dosar. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Dispoziția nr. 355 din 30 septembrie 2004 emisă de Primăria comunei Văcăreni, Județul Tulcea s-a propus să li se acorde intimaților-reclamanți măsuri reparatorii în valoare de 1.997.066.586 RON pentru imobilul care a avut destinația de „Moara Țărănească Ion Cruceanu” și dosarul aferent acestei dispoziții a fost înregistrat sub nr. 5145/CC la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi soluționat în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cadrul acestei proceduri, a fost întocmit raportul de evaluare, prin care s-a stabilit valoarea activului imobiliar „Moara Țărănească Ion Cruceanu”, compus din construcție corp moară în suprafață de 150 mp, construcție cameră motoare în suprafață de 15 mp, construcție bazin răcire motor în suprafață de 4 mp, teren intravilan în suprafață de 500 mp și instalații aferente, la suma de 50.800 RON. În baza raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 5341 din 30 iunie 2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 50.800 RON. Instanța de fond a dispus în mod nelegal modificarea parțială a acestei decizii cu privire la cuantumul despăgubirilor, stabilite în afara cadrului legal prin raportul de expertiză tehnică efectuat în procedura judiciară de contestare a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel, instanța de fond a considerat eronat că se impune administrarea acestei probe, deși prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 5145/CC, aferent Dispoziției nr. 355 din 30 septembrie 2004, valoarea estimată este valoarea de piață, astfel cum este definită de Comitetul internațional pentru standarde de evaluare și Grupul european al asociațiilor de evaluatori, în sensul că, reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere și un vânzător hotărât să vândă într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri.

Instanța de fond nu a expus considerentele de fapt și de drept pentru care valoarea estimată, în sensul definit anterior, nu a fost corect stabilită prin raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a omologat raportul de expertiză judiciară efectuat cu încălcarea prevederilor cuprinse în legea specială cu privire la persoana care are calitatea de evaluator și la metoda de evaluare. Hotărârea astfel pronunțată de prima instanță se dovedește a fi nelegală și aceasta cu atât mai mult cu cât, cererea de chemare în judecată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care se contestă decizia emisă de comisia recurentă sub aspectul cuantumului despăgubirilor și a fost argumentată în mod exclusiv prin nemulțumirea intimaților-reclamanți față de valoarea despăgubirilor stabilită în cadrul procedurii administrative.

Hotărârea instanței de fond este nelegală și față de încălcarea dispozițiilor pct. 16.13 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, care prevăd posibilitatea persoanei îndreptățită la despăgubiri ca, pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, să fie asistată de un evaluator ales și remunerat, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor . Intimații-reclamanți nu au exercitat aceste drepturi, semnând fără obiecțiuni Procesul-verbal de predare-primire nr. 2117 din 25 martie 2009 întocmit la predarea unui exemplar al raportului de evaluare.

Față de cuprinsul acestui proces-verbal, în care s-a consemnat expres declarația intimaților-reclamanți că sunt de acord cu valoarea obținută și față de caracterul formal al contestației lor adresate instanței, care nu indică motivele de nelegalitate ale deciziei contestate sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, se constată că acțiunea în anulare este lipsită de temei legal și a fost greșit admisă prin hotărârea pronunțată în cauză.

De altfel, instanța de fond nici nu a motivat în drept soluția sa de admitere a acțiunii, nu a indicat dispozițiile legale care ar fi fost încălcate de către comisia recurentă la emiterea Deciziei nr. 5341 din 30 iunie 2009 și a întemeiat hotărârea numai pe concluziile unui raport de expertiză judiciară încuviințat și efectuat în cauză, cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, republicată, referitoare la persoana care are calitatea de evaluator și la metoda de evaluare a despăgubirilor la valoarea de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.

2. Soluția Înaltei Curți asupra recursului și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că prin decizia contestată nu a fost vătămat un drept recunoscut de lege intimaților-reclamanți, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va menține ca fiind legală această decizie reprezentând titlul de despăgubire. În consecință, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de intimații-reclamanți H.C. și C.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 120 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții H.C. și C.M., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2012.