ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov a dispus, prin încheierea din 05 iunie 2009, sesizarea secției de contencios administrativ din cadrul aceleiași instanțe, pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă SC  A. SRL Brașov, în contradictoriu cu pârâții G.R., D.G.F.P. Brașov, D.C.F. Brașov si intervenientul Ministerul Finanțelor Publice Brașov, cu privire la prevederile art. 6 din H.G. nr. 831/1997.

Motivându-și excepția de nelegalitate, intimata-reclamantă a arătat că prevederile art. 6 din H.G. nr. 831/1997pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, în special acelea care înlătură caracterul de documente justificative ale înscrisurilor înregistrate în contabilitatea societăților comerciale și prin care se atestă acte de comerț, introduc pentru comercianți obligația de a verifica proveniența facturilor, chitanțelor sau avizelor primite de la partenerii de afaceri.

Intimata-reclamantă apreciază că textul criticat prin excepția de nelegalitate creează pentru comercianți obligația de a verifica dacă operatorii economici care le pun la dispoziție documente tipizate și le-au procurat de la unitățile tipografice arătate în hotărârea de Guvern menționată. Totodată, intimata-reclamantă a mai arătat că o asemenea interpretare, dată de organele fiscale pârâte, este scoasă din contextul normativ inițial al hotărârii menționate.

Prin sentința nr. HO/ F din 14 august 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 6 din H.G. nr. 831/1997

pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, invocată de reclamanta SC A. SRL Brașov, în contradictoriu cu pârâții G.R., D.G.F.P. Brașov, D.C.F. Brașov și intervenientul Ministerul Finanțelor Publice, dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță .

A fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului G.R., formulată de Ministerul Finanțelor Publice .

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța sesizată cu excepția de nelegalitate a constatat că prevederea apreciată caftind nelegală se regăsește în art. 6 din H.G. nr. 831/1997, abrogată prin Legea nr. 343/2006, începând cu 01 ianuarie 2006.

Curtea de Apel Brașov a reținut că dispozițiile legale criticate, emise anterior abrogării, nu contravin prevederilor cuprinse în Legea contabilității nr. 82/1991 și nici dispozițiilor Codului fiscal în ceea ce privește utilizarea formularelor tipizate cu regim special.

Instanța fondului a mai reținut că interpretarea rigidă pe care o pot da organele de control fiscal și cele de jurisdicție administrativă prevederilor respective nu conduc în mod automat la concluzia că reglementările respective au un caracter ilegal, iar această interpretare asupra modului de aplicare a reglementărilor vizate excede controlului judecătoresc efectuat prin excepția de nelegalitate.

S-a concluzionat că, pentru perioada cât a fost în vigoare, textul art. 6 din H.G. nr. 831/1997 nu contravine niciunei prevederi legale incidente.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Brașov.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că argumentele prezentate instanței de fond nu au fost luate în considerare în mod eronat.

Arată recurentul că reglementarea cuprinsă în teza a II-a a art. 6 din H.G. nr. 831/1997, prin neprevederea unei diferențe de tratament juridic între cel care pune în circulație documente justificative obținute din alte surse decât cele autorizate și cel care în cadrul relațiilor comerciale privește aceste documente de la un furnizor de bunuri sau servicii, este de natură să provoace grave prejudicii patrimoniale acestora din urmă obligându-i totodată la o veritabilă activitate de cercetare a autenticității sau falsității unui document primit.

În mod eronat, instanța de fond a apreciat că „în esență motivarea excepției de nelegalitate privește modul de interpretare și aplicare a acestei norme juridice”.

A arătat recurentul că de fapt critica acesteia vizează o normă legală ce a produs efecte juridice timp de 12 ani și care nu face diferența între cel ce pune în circulație documente justificative obținute din alte surse decât cele legale, de cel care dobândește aceste documente, de bună credință fiind.

Această deficiență normativă este de natură a-i transforma pe agenții economici în veritabili investigatori ai provenienței unor documente justificative, această activitate revenind exclusiv organelor special abilitate în acest sens.

Intimata D.G.F.P. – Brașov - pentru D.C.F. Brașov, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a normelor incidente în cauză, constată următoarele:

Excepția de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă privește art. 6 din H.G. nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor anume privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.

H.G. nr. 831/1997 a fost abrogată prin Legea nr. 343/2006 însă actele administrativ-fiscale contestate de recurenta-reclamantă au fost emise anterior abrogării H.G. nr. 831/1997.

Se reține că art. 6 din H.G. nr. 831/1997 stabilește anumite limite pentru utilizarea formularelor tipizate cu regim special de înscriere și consecința nerespectării acestei dispoziții legale care constă în prezumarea operațiunilor comerciale efectuate cu documente neconforme ca fiind operațiuni și tranzacții fără documente legale de proveniență.

Nu este întemeiată critica recurentei în sensul că agenții economici se transformă în veritabili investigatori ai provenienței  unor documente justificative, întrucât tocmai principiul bunei credințe în raporturile dintre agenții economici ce desfășoară activități comerciale, impune o minimă diligență în aplicarea prevederilor legale în domeniul lor de activitate.

Răspunderea fiecărui agent economic pentru înregistrările pe care le face în contabilitate presupune și cunoașterea regimului documentelor justificative financiare și contabile.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că art. 6 din H.G. nr. 831/1997 nu contravine nici Legii contabilității nr. 82/1991 și nici Codului Fiscal și a pronunțat o sentință legală și temeinică.

În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Brașov împotriva sentinței nr. 110/ F din 14 august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.