ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3914/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 80/ F din

14 aprilie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 1 pct. 3 din O.M.F.P.

nr. 1364/2007 și a anexelor nr. 2 și 3 din același ordin, invocată de SC S.U. SA

Brașov în legătură cu somația de plată nr. 8/35/1/2009/2734/ din 20 iunie 2009

și titlu executoriu nr. 3032 din 29 iunie 2009, emise de pârâta A.F.P.C.M.

Brașov din cadrul D.G.F.P. Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că art. 1 din ordinul atacat prevede că actele

administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de

colectare a creanțelor fiscale, sunt valabile pentru semnătură și ștampila

organului emitent, îndeplinind cerințele legale aplicabile actelor administrative.

În același articol se enumeră, la pct.

2 titlul executoriu precum și somația.

Instanța de fond a mai reținut că în

C. proc. fisc., art. 43 alin. (3) și (4) este prevăzut faptul că actele

administrative fiscale emise în format informatic sunt valabile și fără

semnătura și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc cerințele legale în materie.

Coroborând cele două categorii de norme juridice menționate rezultă că ordinul

atacat nr. 1364/2007 a fost emis în aplicarea acestor dispoziții legale

cuprinse O.G. nr. 92/2003.

Concluzionând, instanța de fond

reține că atât titlul executoriu, cât și somația, urmează regimul juridic al

actelor fiscale pe baza cărora sunt emise, deci inclusiv regimul privind

modalitățile de comunicare în vederea colectării creanțelor fiscale prevăzute

de O.M.F. nr. 1364/2007, atacat pe cale de excepție de nelegalitate în cauza de

față.

Prin încheierea din camera de

consiliu de la 1 februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare a domnului judecător S.G.B.,

SC S.U. SA în dosarul de față, pe considerentul că în speță nu sunt îndeplinite

dispozițiile art. 27 pct. 7 C. proc. civ., deoarece domnul judecător investit

cu soluționarea cauzei, nu și-a spus părerea cu privire la pricina ce se

judecă.

Împotriva sentinței nr. 80/ F din 14

aprilie 2010 ca și a încheierii din 1 februarie 2010 ale Curții de Apel Brașov

a formulat recurs SC S.U. SA, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., invocându-se greșita

aplicare a legii atât în ceea ce privește solicită respingerea cererii de

recuzare pronunțată la data de 1 februarie 2010 cât și împotriva soluției de

respingere a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 2 și 3 din O.M.F.P.

nr. 1364/2007 și anexelor 2 și 3 din acest act normativ și interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește încheierea din 1

februarie 2010 se arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare,

în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 pct. 7 C. proc.

civ., în condițiile în care judecătorul investit și-a spus părerea cu privire

la excepția de nelegalitate într-un alt dosar respectiv dosarul nr. 1271/64/2008

al Curții de Apel Brașov.

În ceea ce privește sentința atacată

se arată că în principal este lovită de nulitate fiind pronunțată de un

judecător incompatibil fiind îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., iar în ceea ce privește soluția pe fond privind respingerea excepției de

nelegalitate se arată că este nelegală și netemeinică.

Aceasta deoarece dispozițiile contestate

pe calea excepției de nelegalitate sunt nelegale deoarece adaugă la lege,

somația și titlul executoriu nefiind acte administrative în înțelesul Codului

de procedură fiscală nefiind prevăzute expres în cuprinsul art. 85 – art. 88

din O.G. nr. 92/2003.

Se arată că somația și titlul

executoriu sunt forme de executare și au un regim juridic diferit ele putând fi

contestate numai pe calea contestației la executare, la judecătorie, în timp ce

actul administrativ fiscal poate fi atacat atât pe cale administrativă conform art.

205 C. proc. fisc., cât și în baza Legii nr. 554/2004.

La dosar intimata A.F.P.C.M. Brașov

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta - reclamantă a depus note

ședință având caracter de concluzii scrise la dosar.

Analizând recursul declarat în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., atât

în ceea ce privește încheierea din 1 februarie 2010 cât și în ceea ce privește

soluția de respingere a excepției de nelegalitate invocată.

Încheierea din 1 februarie 2010 prin

care s-a respins cererea recurentei de recuperare a judecătorului care a

soluționat excepția de nelegalitate invocată este legală nefiind îndeplinite

condițiile motivului de recuzare prevăzut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ. Față

de judecătorul, într-o altă cauză a respins excepția de nelegalitate invocată

în prezenta cauză nu reprezintă o antepronunțare în condițiile în care motivele

de nelegalitate se verifică distinct pe fiecare dosar în parte în raport de

probele administrate și de situația de fapt.

În ceea ce privește motivele de

recurs invocate privind soluția de respingere a excepției de nelegalitate

acestea nu sunt întemeiate.

În cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a încălcat vreo

formă de procedură prevăzută de sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., de natură a produce recurentei o vătămare, care nu pot fi

înlăturate decât prin casarea hotărârii recurate.

Instanța de fond nu a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății. Prin sentința atacată instanța de fond a

respins excepția de nelegalitate invocată, reținând că dispozițiile ordinului

atacat sunt în concordanță cu prevederile Codului de procedură fiscală.

În ceea ce privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată este legală

în mod corect a apreciat somația și titlul executoriu ca acte fiscale emise pe

baza unor acte administrativ fiscale, prin care s-au stabilit, în prealabil

obligațiile fiscale ale debitorului față de bugetul public. Iar aceste titluri

executorii nu sunt simple acte de executare ci se confundă cu actul a cărui

executare o impune, astfel încât atât titlul executoriu cât și somația urmează

regimul juridic al actelor fiscale în baza cărora sunt emise, inclusiv regimul

privind modalitățile de comunicare în vederea colectării creanțelor fiscale prevăzute

de O.M.F.P. nr. 1364/2007, act emis având în vedere prevederile art. 43 alin.

(3) și (4) din O.G. nr. 92/2003, prevederi care nu sunt încălcate.

Prin O.M.F.P. nr. 1364/2007,

„privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte

administrative” a fost reglementată situația emiterii anumitor acte

administrative prin intermediul mijloacelor informației în cadrul raporturilor

de drept fiscal, pe care organele fiscale le au cu contribuabilii persoanele

fizice și persoane juridice.

Acest ordin este emis în raport cu

prevederile art. 43 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 92/2003, republicată, care

reglementează natura juridică a actului administrativ:

(3) „

Actul

administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor

informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor

împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului

emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie;

(4)

Prin ordin al ministrului economiei și

finanțelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în

condițiile alin. (3).

Așa fiind, în mod corect, instanța

de fond a constatat că dispozițiile ordinului atacat nu contravin și nu încalcă

sub nicio, formă prevederile art. 43 din O.G. nr. 92/2003.

Practic titlul executoriu și

somația, sunt formulare tipizate care corespund cerințelor legale, ele fiind

aprobate prin ordin al ministrului finanțelor.

Susținerea recurentei potrivit

căreia aceste acte sunt forme de executare și nu acte administrative este

eronată, întrucât sunt emise de o autoritate publică, dar pentru că sunt emise

în cadrul procedurii de executare silită, îmbracă această formă.

Față de cele expuse mai sus, Curtea,

în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat,

menținând ca legale și temeinice hotărârile pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC S.U. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 80/ F din

14 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal precum și împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a aceleiași instanțe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.