ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță Prin încheierea din 18 octombrie 2011 Tribunalul Bacău în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat această instanță cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordinul M.E.F. nr. 1364 din 25 septembrie 2007, cauza fiind înregistrată sub nr. 753/32/2011. Motivând excepția reclamanta a arătat că dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 1364/2007 contravin prevederilor art. 43 și 141 C. proc. fisc., cod care are valoare de lege organică și care nu poate fi modificat printr-un act cu valoare inferioară. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că legalitatea art. 1 din Ordinul nr. 1364/2007 în raport de dispozițiile art. 43 și art. 141 C. proc.

fisc. instanța a reținut că excepția invocată este nefondată. Astfel, art. 1 din actul administrativ normativ în discuție enumeră (la pct. 1 - 8), actele administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de colectare a creanțelor fiscale, care sunt valabile fără semnătura și ștampila organului emitent. Art. 43 - din O.G. nr. 92/2003, în forma în vigoare la data emiterii Ordinului 1364/2007 prevedea la alin. (1) faptul că actul administrativ fiscal se emite în forma scrisă și cuprinde elementele prevăzute la alin. (2) (printre care și numele, semnătura, ștampila organului emitent - lit. g)) și h) însă alin. (3) reglementa și posibilitatea emiterii prin intermediul mijloacelor informatice.

Dispozițiile alin. (1) potrivit cărora actul se emite în formă scrisă nu pot fi interpretate și aplicate decât coroborat cu ale alin. (2) care reglementează elementele actului administrativ fiscal și cu cele ale alin. (3) care reprezintă o excepție referitoare la valabilitatea fără semnătură și ștampilă a actelor emise prin intermediul mijloacelor informatice. Totodată, a reținut instanța de fond că la alin. (4) s-a stipulat că prin ordin al ministrului economiei și finanțelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condițiile alin. (3). Art. 141 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 prevede că titlul executoriu va conține pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) și alte elemente, aceasta neînsemnând însă că derogarea referitoare la semnături și ștampilă ar fi inoperantă.

Faptul că la alin. (1) din art. 43 s-a prevăzut că actul se emite în formă scrisă nu este de natură a duce la imposibilitatea emiterii prin intermediul mijloacelor informatice în condițiile alin. (3), (4) din O.G. nr. 92/2004 și art. 1 din Ordinul nr. 1364/2004. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. T. CT SA Onești. În motivele de recurs reclamanta a susținut că prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1364 din 25 septembrie 2007 sunt nelegale în raport de dispozițiile art. 43 alin. (3) și (4) și art. 141, 145 C. proc. fisc. S-a precizat că potrivit art. 141 și 145 C. proc. fisc., somația și titlul executoriu trebuia în mod obligatoriu să fie semnate de către organul emitent, situație în care textul criticat excede prevederilor legii în a cărei executare a fost emis.

Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs, a prevederilor legale criticate, constată că recursul este nefondat, așa cum se va explica în continuare. Obiectul excepției de nelegalitate l-a constituit conținutul normativ al dispozițiilor art. 1 din Ordinul nr. 1364/2007 și H.G. nr. 250/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative. În vederea examinării legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe, dar și a legalității actului administrativ, respectiv Ordinul nr. 1364/2007, Înalta Curte va proceda în continuare la analizarea prevederilor legale în materie și aplicabilitatea acestora în cauză. Instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cercetarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1364/2007, motiv pentru care se vor expune prevederile care reglementează excepția de nelegalitate.

Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 R, prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 R au instituit mijlocul procesual prin care partea interesată poate contesta pe calea excepției legalitatea unui act administrativ unilateral, pentru a-și demonstra pretențiile sau pentru a valorifica un drept recunoscut de lege. Ca natură juridică, excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare utilizat în cursul unei proceduri judiciare, atunci când autoritatea invocă, împotriva unui particular, existența unui act administrativ, iar acesta din urmă contestă legalitatea actului respectiv.

Excepția de nelegalitate reprezintă o cale de control judiciar al legalității unui act administrativ. Prin legalitatea actului administrativ se înțelege conformitatea acestuia cu reglementările legale cu forță juridică superioară, în baza și în executarea cărora a fost emis. Prin Ordinul nr. 1364/2007, Ministerul Finanțelor Publice a reglementat modul de emitere a unor categorii de acte fiscale prin intermediul mijloacelor electronice, între acestea fiind și somația de plată și titlul executoriu. Reclamanta a criticat textul art. 1 din ordin, în sensul că ar fi modificat concepția legiuitorului cuprinsă în art. 141 și 145 din C. fisc. Din analiza textului criticat rezultă că ordinul nu a modificat prevederile art. 141 și art. 145 C. proc.

fisc., pentru motivele ce se vor releva în continuare. Potrivit art. 43 alin. (3) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se poate emite și prin intermediul unui centru de imprimare masivă, situație în care acesta este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal și ștampila organului emitent, iar competența de a stabili categoriile de acte administrativ fiscale care se emit în aceste condiții revine, în baza art. 43 alin. (4), ministrului finanțelor publice. În executarea acestor atribuții stabilite printr-un act normativ cu forță juridică superioară, Ministerul Finanțelor a emis reglementarea criticată.

Trebuie precizat că însăși legea a prevăzut excepția de la regula generală, în sensul că în alin. (3) din art. 43 s-a reglementat valabilitatea actelor fiscale emise printr-un centru de imprimare în masă, fără semnătura persoanei împuternicite și ștampila emitentului, precum și dreptul ministrului finanțelor publice de a stabili categoriile de acte administrativ fiscale ce se emit în această modalitate. Așadar, ordinul respectă întocmai prevederile legii în baza căruia a fost emis, situație în care sentința primei instanțe este legală și temeinică, criticile aduse fiind nefondate. Astfel fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. T. CT SA Onești împotriva Sentinței nr. 41 din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA