ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 octombrie 2011

Tribunalul Bacău în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat această

instanță cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordinul M.E.F.

nr. 1364 din 25 septembrie 2007, cauza fiind înregistrată sub nr. 753/32/2011.

Motivând excepția

reclamanta a arătat că dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 1364/2007 contravin

prevederilor art. 43 și 141 C. proc. fisc., cod care are valoare de lege

organică și care nu poate fi modificat printr-un act cu valoare inferioară.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că legalitatea art. 1 din Ordinul

nr. 1364/2007 în raport de dispozițiile art. 43 și art. 141 C. proc. fisc.

instanța a reținut că excepția invocată este nefondată. Astfel, art. 1 din

actul administrativ normativ în discuție enumeră (la pct. 1 - 8), actele

administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de

colectare a creanțelor fiscale, care sunt valabile fără semnătura și ștampila

organului emitent.

Art. 43 - din O.G.

nr. 92/2003, în forma în vigoare la data emiterii Ordinului 1364/2007 prevedea

la alin. (1) faptul că actul administrativ fiscal se emite în forma scrisă și

cuprinde elementele prevăzute la alin. (2) (printre care și numele, semnătura,

ștampila organului emitent - lit. g)) și h) însă alin. (3) reglementa și

posibilitatea emiterii prin intermediul mijloacelor informatice.

Dispozițiile alin.

(1) potrivit cărora actul se emite în formă scrisă nu pot fi interpretate și aplicate

decât coroborat cu ale alin. (2) care reglementează elementele actului

administrativ fiscal și cu cele ale alin. (3) care reprezintă o excepție

referitoare la valabilitatea fără semnătură și ștampilă a actelor emise prin

intermediul mijloacelor informatice.

Totodată, a reținut

instanța de fond că la alin. (4) s-a stipulat că prin ordin al ministrului

economiei și finanțelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se

emit în condițiile alin. (3).

Art. 141 alin. (4)

din O.G. nr. 92/2003 prevede că titlul executoriu va conține pe lângă

elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) și alte elemente, aceasta neînsemnând

însă că derogarea referitoare la semnături și ștampilă ar fi inoperantă.

Faptul că la alin.

(1) din art. 43 s-a prevăzut că actul se emite în formă scrisă nu este de

natură a duce la imposibilitatea emiterii prin intermediul mijloacelor

informatice în condițiile alin. (3), (4) din O.G. nr. 92/2004 și art. 1 din

Ordinul nr. 1364/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. T. CT SA Onești.

În motivele de recurs

reclamanta a susținut că prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1364 din 25

septembrie 2007 sunt nelegale în raport de dispozițiile art. 43 alin. (3) și

(4) și art. 141, 145 C. proc. fisc.

S-a precizat că

potrivit art. 141 și 145 C. proc. fisc., somația și titlul executoriu trebuia

în mod obligatoriu să fie semnate de către organul emitent, situație în care

textul criticat excede prevederilor legii în a cărei executare a fost emis.

Înalta Curte, din

examinarea motivelor de recurs, a prevederilor legale criticate, constată că

recursul este nefondat, așa cum se va explica în continuare.

Obiectul excepției de

nelegalitate l-a constituit conținutul normativ al dispozițiilor art. 1 din

Ordinul nr. 1364/2007 și H.G. nr. 250/2007 privind emiterea prin intermediul

mijloacelor informatice a unor acte administrative.

În vederea examinării

legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe, dar și a legalității

actului administrativ, respectiv Ordinul nr. 1364/2007, Înalta Curte va proceda

în continuare la analizarea prevederilor legale în materie și aplicabilitatea

acestora în cauză.

Instanța de

contencios administrativ a fost sesizată cu cercetarea excepției de

nelegalitate a Ordinului nr. 1364/2007, motiv pentru care se vor expune

prevederile care reglementează excepția de nelegalitate.

Art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 R, prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral

cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale

de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Prevederile art. 4

din Legea nr. 554/2004 R au instituit mijlocul procesual prin care partea

interesată poate contesta pe calea excepției legalitatea unui act administrativ

unilateral, pentru a-și demonstra pretențiile sau pentru a valorifica un drept

recunoscut de lege.

Ca natură juridică,

excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare utilizat în cursul unei

proceduri judiciare, atunci când autoritatea invocă, împotriva unui particular,

existența unui act administrativ, iar acesta din urmă contestă legalitatea

actului respectiv.

Excepția de

nelegalitate reprezintă o cale de control judiciar al legalității unui act

administrativ.

Prin legalitatea

actului administrativ se înțelege conformitatea acestuia cu reglementările

legale cu forță juridică superioară, în baza și în executarea cărora a fost

emis.

Prin Ordinul nr.

1364/2007, Ministerul Finanțelor Publice a reglementat modul de emitere a unor

categorii de acte fiscale prin intermediul mijloacelor electronice, între

acestea fiind și somația de plată și titlul executoriu.

Reclamanta a criticat

textul art. 1 din ordin, în sensul că ar fi modificat concepția legiuitorului

cuprinsă în art. 141 și 145 din C. fisc.

Din analiza textului criticat

rezultă că ordinul nu a modificat prevederile art. 141 și art. 145 C. proc.

fisc., pentru motivele ce se vor releva în continuare.

Potrivit art. 43

alin. (3) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se poate emite și prin

intermediul unui centru de imprimare masivă, situație în care acesta este

valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale

organului fiscal și ștampila organului emitent, iar competența de a stabili

categoriile de acte administrativ fiscale care se emit în aceste condiții

revine, în baza art. 43 alin. (4), ministrului finanțelor publice.

În executarea acestor

atribuții stabilite printr-un act normativ cu forță juridică superioară,

Ministerul Finanțelor a emis reglementarea criticată.

Trebuie precizat că

însăși legea a prevăzut excepția de la regula generală, în sensul că în alin.

(3) din art. 43 s-a reglementat valabilitatea actelor fiscale emise printr-un

centru de imprimare în masă, fără semnătura persoanei împuternicite și ștampila

emitentului, precum și dreptul ministrului finanțelor publice de a stabili

categoriile de acte administrativ fiscale ce se emit în această modalitate.

Așadar, ordinul

respectă întocmai prevederile legii în baza căruia a fost emis, situație în

care sentința primei instanțe este legală și temeinică, criticile aduse fiind

nefondate.

Astfel fiind, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.C. T. CT SA Onești împotriva Sentinței nr. 41 din 24 februarie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA