ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2012

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 157 din 26 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i) 1 C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei M.M., pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) cu aplic. art. 10 din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei M.M., sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 50 de lei. Pentru a pronunța sentința, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr. 8524/ P/2007 din 10 februarie 2011, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatei M.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 31 august 2007 inculpata M.M. în calitate de asociat unic și administrator al SC H.I. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu a înregistrat toată marfa expusă spre vânzare și nici toate vânzările, fapta sa ducând la prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 4.395 lei, ceea ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și vinovăția inculpatei au fost reținute pe baza următoarelor mijloace de probă : proces verbal întocmit de organele de poliție; raportul de expertiză contabilă nr. 127/2009; acte contabile ale societății; adresa nr. 62183 din 23 aprilie 2008 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului; adresa nr. 1881080/2009 emisă de ANF, prin Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București; fișa de cazier judiciar a inculpatei; declarația acesteia. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, la data de 31 august 2007, în urma unui control efectuat de organele de poliție la punctul de lucru la SC H.I.

SRL București, situat în Complexul Balif de pe raza municipiului Ploiești, s-a constatat că o parte din marfa expusă la vânzare nu era înregistrată în evidențele contabile ale societății. In urma verificărilor efectuate nu a fost găsit Raportul de gestiune zilnică, iar din evidențele contabile - registrul de casă, jurnalul de vânzări și înregistrările aparatului de marcat fiscal - au rezultat neconcordanțe între stocul scriptic și faptic de marfă. S-a procedat la inventarierea stocului de marfă, potrivit procesului verbal întocmit. A fost dispusă o expertiză contabilă care să stabilească dacă au fost respectate prevederile legale referitoare la modul de înregistrare în evidențele contabile a stocului de marfă, dacă există diferențe, iar în caz afirmativ care este prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Cu privire la primul obiectiv, expertul a identificat o înregistrare eronată - ce nu constituie obiectul cercetărilor, iar la obiectivul nr. 2, în baza evidenței înregistrărilor a concluzionat că rezultă o diferență între soldul scriptic și faptic, în valoare de 21.951 lei formată din : - suma de 8.390 lei provenită din identificarea unor produse constatate la inventarierea faptică din 31 august 2007, produse ce nu se regăsesc nici în inventarierea efectuată de societate la 30 iunie 2007 și nici în notele de intrare/ieșire din perioada 01 iulie 2007-31 august 2007 și suma de 13.561 lei reprezentând diferență la vânzări.

Prin fapta inculpatei, de a nu înregistra toată marfa expusă la vânzare cât și toate vânzările efectuate, urmarea a fost prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 4.395 lei reprezentând: necolectarea de TVA în sumă de 2.165 lei; neplata TVA în suma de 1.340 lei precum și diminuarea impozitului de profit datorat, cu suma totală de 890 lei. La raportul de expertiză contabilă nr. 127 din 07 mai 2009 nu au fost formulate obiecțiuni de inculpată și nici de partea civilă D.G.F.P. București. Audiată fiind, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei iar în ședința publică din data de 29 martie 2011 a depus la dosar copii de pe chitanțele fiscale seria TS6 nr. 3664666, TS6 nr. 3680164 și TS6 nr. 3666867 emise de Trezoreria Administrației Finanțelor Publice Prahova, ce a confirmat încasarea debitului.

Împotriva sentinței Tribunalului Prahova a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile, deoarece nu s-au acordat și creanțele accesorii creanței principale, impunându-se ca inculpata să fie obligată la plata întregului prejudiciu ce include și creanțele fiscale calculate până la data efectivă a plății. Prin decizia penală nr. 119 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul părții civile. S-a reținut că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect stabilite de prima instanță și corect în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005, a încetat procesul penal împotriva inculpatei M.M.

aplicându-i sancțiunea administrativă a amenzii. Din documentele aflate la dosarul cauzei, a reieșit că inculpata a achitat integral până la termenul de judecată - 29 martie 2011- suma de 4395 lei prejudiciul adus bugetului de stat, reprezentată de necolectarea de TVA în sumă de 2165 lei, neplata TVA în sumă de 1340 lei și diminuarea impozit pe profit datorat cu suma de 890 lei; aspect recunoscut inclusiv de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova. În ceea ce privește creanțele fiscale accesorii, dobânzi și penalități de întârziere, instanța de apel a constatat analizând înscrisul de la fila 22 că referitor la taxa pe valoare adăugată, nu se datorează astfel de accesorii până la data plății, iar referitor la impozitul pe profit suma datorată și neachitată cu care apare contribuabilul la data de 29 martie 2011 este de 5864 lei și nu are nici o legătură cu aceea de 890 lei ce i se reține în actul de sesizare a instanței.

Față de cele reținute, s-a constatat că apelul părții civile este nefondat, partea nefăcând dovada pretențiilor sale, motiv pentru care, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., l-a respins. Împotriva deciziei penale nr. 119 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova susținând că se impune obligarea inculpatei și la plata accesoriilor aferente sumei de 4.395 lei achitată de inculpată. Recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cursul procesului, inculpata M.M. a achitat prejudiciul cauzat părții civile în cuantum de 4.395 lei, reprezentând necolectare de TVA, în sumă de 2.165 lei, TVA (taxă pe valoare adăugată) - 1.340 lei și diminuare impozit pe profit datorat în sumă de 890 lei. Prejudiciul cauzat bugetului de stat, urmare a faptei inculpatei M.M. - asociat unic și administrator al SC H.I. SRL București - care la data de 31 august 2007 în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale nu a înregistrat întreaga marfă expusă la vânzare și nici toate vânzările, a fost stabilit la 4.395 lei, conform expertizei contabile efectuate în cauză, cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni, partea civilă achiesând la concluziile expertizei.

Referitor la creanțele fiscale accesorii sumei aferente, constând în dobânzi și penalități de întârziere, solicitate de partea civilă a-i fi achitate, corect instanța de apel a apreciat că nu se justifică obligarea inculpatei și la plata acestora. În acest sens, se are în vedere faptul că prejudiciul a fost achitat cu chitanțele din 03 ianuarie 2011, 11 martie 2011 și 29 martie 2011, prima instanță dispunând a se comunica și cuantumul obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități) aferente sumei de 4.395 lei. Cu adresa nr. 2137503 din 21 aprilie 2011, Administrația Finanțelor Publice a transmis situația juridică a obligațiilor accesorii a societății SC H.I. SRL existentă la data de 29 martie 2011 (deci ulterior achitării debitului), iar potrivit acesteia societatea administrată de inculpată nu figura cu dobânzi și penalități de întârziere datorate până la data plății.

Prin urmare, corect instanța de apel a respins apelul părții civile și constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva deciziei penale nr. 119 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva deciziei penale nr. 119 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata inculpată M.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2012.