ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2012

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 157 din 26

aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. b), rap. la art. 10 alin. (1) lit. i)

1

C. proc. pen. s-a

încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei M.M., pentru infracțiunea

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) cu

aplic. art. 10 din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a

aplicat inculpatei M.M., sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 50

de lei.

Pentru a pronunța sentința, Tribunalul

a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești

nr. 8524/ P/2007 din 10 februarie 2011, s-a dispus trimiterea in judecata a

inculpatei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005.

În actul de sesizare s-a reținut că,

la data de 31 august 2007 inculpata M.M. în calitate de asociat unic și

administrator al SC H.I. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale, nu a înregistrat toată marfa expusă spre vânzare și nici

toate vânzările, fapta sa ducând la prejudicierea bugetului consolidat al

statului cu suma de 4.395 lei, ceea ce realizează elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și vinovăția

inculpatei au fost reținute pe baza următoarelor mijloace de probă : proces

verbal întocmit de organele de poliție; raportul de expertiză contabilă nr.

127/2009; acte contabile ale societății; adresa nr. 62183 din 23 aprilie 2008

emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului; adresa nr. 1881080/2009

emisă de ANF, prin Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București; fișa de

cazier judiciar a inculpatei; declarația acesteia.

Analizând actele și lucrările

dosarului, tribunalul a reținut că, la data de 31 august 2007, în urma unui

control efectuat de organele de poliție la punctul de lucru la SC H.I. SRL

București, situat în Complexul Balif de pe raza municipiului Ploiești, s-a

constatat că o parte din marfa expusă la vânzare nu era înregistrată în

evidențele contabile ale societății. In urma verificărilor efectuate nu a fost

găsit Raportul de gestiune zilnică, iar din evidențele contabile - registrul de

casă, jurnalul de vânzări și înregistrările aparatului de marcat fiscal - au

rezultat neconcordanțe între stocul scriptic și faptic de marfă. S-a procedat

la inventarierea stocului de marfă, potrivit procesului verbal întocmit. A fost

dispusă o expertiză contabilă care să stabilească dacă au fost respectate

prevederile legale referitoare la modul de înregistrare în evidențele contabile

a stocului de marfă, dacă există diferențe, iar în caz afirmativ care este

prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Cu privire la primul obiectiv,

expertul a identificat o înregistrare eronată - ce nu constituie obiectul

cercetărilor, iar la obiectivul nr. 2, în baza evidenței înregistrărilor a

concluzionat că rezultă o diferență între soldul scriptic și faptic, în valoare

de 21.951 lei formată din : - suma de 8.390 lei provenită din identificarea

unor produse constatate la inventarierea faptică din 31 august 2007, produse ce

nu se regăsesc nici în inventarierea efectuată de societate la 30 iunie 2007 și

nici în notele de intrare/ieșire din perioada 01 iulie 2007-31 august 2007 și

suma de 13.561 lei reprezentând diferență la vânzări.

Prin fapta inculpatei, de a nu

înregistra toată marfa expusă la vânzare cât și toate vânzările efectuate,

urmarea a fost prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 4.395

lei reprezentând: necolectarea de TVA în sumă de 2.165 lei; neplata TVA în suma

de 1.340 lei precum și diminuarea impozitului de profit datorat, cu suma totală

de 890 lei.

La raportul de expertiză contabilă nr.

127 din 07 mai 2009 nu au fost formulate obiecțiuni de inculpată și nici de

partea civilă D.G.F.P. București.

Audiată fiind, inculpata a recunoscut

săvârșirea faptei iar în ședința publică din data de 29 martie 2011 a depus la

dosar copii de pe chitanțele fiscale seria TS6 nr. 3664666, TS6 nr. 3680164 și

TS6 nr. 3666867 emise de Trezoreria Administrației Finanțelor Publice Prahova,

ce a confirmat încasarea debitului.

Împotriva sentinței Tribunalului

Prahova a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile, deoarece nu

s-au acordat și creanțele accesorii creanței principale, impunându-se ca

inculpata să fie obligată la plata întregului prejudiciu ce include și

creanțele fiscale calculate până la data efectivă a plății.

Prin decizia penală nr. 119 din 7

septembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul părții

civile.

S-a reținut că situația de fapt,

împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect

stabilite de prima instanță și corect în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a

din Legea nr. 241/2005, a încetat procesul penal împotriva inculpatei M.M.

aplicându-i sancțiunea administrativă a amenzii.

Din documentele aflate la dosarul

cauzei, a reieșit că inculpata a achitat integral până la termenul de judecată

- 29 martie 2011- suma de 4395 lei prejudiciul adus bugetului de stat,

reprezentată de necolectarea de TVA în sumă de 2165 lei, neplata TVA în sumă de

1340 lei și diminuarea impozit pe profit datorat cu suma de 890 lei; aspect

recunoscut inclusiv de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova.

În ceea ce privește creanțele fiscale

accesorii, dobânzi și penalități de întârziere, instanța de apel a constatat

analizând înscrisul de la fila 22 că referitor la taxa pe valoare adăugată, nu

se datorează astfel de accesorii până la data plății, iar referitor la

impozitul pe profit suma datorată și neachitată cu care apare contribuabilul la

data de 29 martie 2011 este de 5864 lei și nu are nici o legătură cu aceea de

890 lei ce i se reține în actul de sesizare a instanței. Față de cele reținute,

s-a constatat că apelul părții civile este nefondat, partea nefăcând dovada

pretențiilor sale, motiv pentru care, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., l-a respins.

Împotriva deciziei penale nr. 119 din

7 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Prahova susținând că se impune obligarea inculpatei și la plata

accesoriilor aferente sumei de 4.395 lei achitată de inculpată.

Recursul părții civile Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

În cursul procesului, inculpata M.M. a

achitat prejudiciul cauzat părții civile în cuantum de 4.395 lei, reprezentând

necolectare de TVA, în sumă de 2.165 lei, TVA (taxă pe valoare adăugată) -

1.340 lei și diminuare impozit pe profit datorat în sumă de 890 lei.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat,

urmare a faptei inculpatei M.M. - asociat unic și administrator al SC H.I. SRL

București - care la data de 31 august 2007 în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale nu a înregistrat întreaga marfă expusă la

vânzare și nici toate vânzările, a fost stabilit la 4.395 lei, conform

expertizei contabile efectuate în cauză, cu privire la care părțile nu au

formulat obiecțiuni, partea civilă achiesând la concluziile expertizei.

Referitor la creanțele fiscale

accesorii sumei aferente, constând în dobânzi și penalități de întârziere,

solicitate de partea civilă a-i fi achitate, corect instanța de apel a apreciat

că nu se justifică obligarea inculpatei și la plata acestora.

În acest sens, se are în vedere faptul

că prejudiciul a fost achitat cu chitanțele din 03 ianuarie 2011, 11 martie

2011 și 29 martie 2011, prima instanță dispunând a se comunica și cuantumul

obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități) aferente sumei de 4.395

lei.

Cu adresa nr. 2137503 din 21 aprilie

2011, Administrația Finanțelor Publice a transmis situația juridică a

obligațiilor accesorii a societății SC H.I. SRL existentă la data de 29 martie

2011 (deci ulterior achitării debitului), iar potrivit acesteia societatea

administrată de inculpată nu figura cu dobânzi și penalități de întârziere

datorate până la data plății.

Prin urmare, corect instanța de apel a

respins apelul părții civile și constatând că decizia atacată este legală și

temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul părții

civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Prahova împotriva deciziei penale nr. 119 din 7 septembrie

2011 a Curții de Apel Ploiești, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva deciziei penale nr.

119 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata

inculpată M.M. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

februarie 2012.