ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6246/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2240 din 6

octombrie 2003, Judecătoria Călărași a admis acțiunea formulată de reclamantul U.T.,

în contradictoriu cu pârâtele U.Ș., U.M. și A.C., a luat act că s-a renunțat la

cererea completatoare privitoare la scoaterea din masa de împărțit a

îmbunătățirilor în valoare de 4.250.000 lei și partajarea pasivului succesoral

în sumă de 5.979.134 lei și s-a constatat că de pe urma lui U.S., decedat la

data de 17 februarie 1991, a rămas ca masă succesorală imobilul situat în Călărași,

compus din suprafața de 443 mp teren și casa de locuit în valoare de

125.328.976 lei, iar ca moștenitori părțile, care au fiecare câte ¼ din

moștenire.

S-a dispus ieșirea din indiviziune

și s-a atribuit pârâtei U.M. lotul nr.1, în valoare totală de 59.123.966 lei,

iar reclamantului U.T. lotul nr. 2, în valoare de 66.204.830 lei.

S-a stabilit că loturile vor fi

delimitate, conform planșei anexă la raportul de expertiză, care face parte

integrantă din hotărâre.

Reclamantul U.T. a fost obligat să-i

plătească pârâtei A.C. suma de 31.332.199 lei, iar pârâtei U.Ș. suma de

3.540.432 lei. Pârâta U.M. a fost obligată să-i plătească pârâtei U.Ș. suma de

27.791.767 lei, iar pârâtele au fost obligate la plata sumei de 1.167.750 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că la decesul autorului părților, U.S., a rămas ca

moștenire cota de ½ din imobilul indicat în acțiune, pentru că ½ din

bun, care include și spațiile comerciale, a fost înstrăinată în cote egale reclamantului

și pârâtei U.M., prin actul autentificat sub nr. 773/1991. Contractul de

vânzare-cumpărare este valabil, deoarece acțiunea în anularea actului, care a

făcut obiectul dosarului nr. 1618/1998 a Judecătoriei Călărași, formulată de A.M.,

a fost respinsă.

Valoarea bunului a fost stabilită de

expert, iar cele două loturi se delimitează conform liniei de culoare roșie din

planșa care este parte componentă a raportului de expertiză.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 499 din 12 martie 2004, a anulat ca insuficient timbrat

apelul declarat de pârâta A.C. și a admis apelul declarat de pârâta U.M. A fost

schimbată în parte sentința, în sensul că s-a atribuit pârâtei apelante U.M. construcția

compusă din casă în valoare de 72.969.492 lei, bucătărie în valoare de

13.375.304 lei și terenul în suprafață de 443 mp, în valoare de 125.328.796

lei.

Pârâta U.M. a fost obligată să

plătească reclamantului și pârâtelor U.Ș. și A.C. câte 31.332.199 lei sulte în

compensare.

Instanța de apel a reținut că,

raportat la criticile formulate de apelanta A.C., s-a stabilit obligația

acesteia de a plăti suma de 692.336 lei taxă judiciară de timbru, în plus față

de suma de 85.000 lei taxă judiciară de timbru plătită inițial, și i s-a pus în

vedere că trebuie să-și execute obligația până la termenul din data de 5 martie

ca insuficient timbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Referitor la apelul declarat de

pârâta U.M., instanța reține că este întemeiată numai critica privitoare la

atribuirea în natură a imobilului, deoarece reclamantul a fost de acord ca

bunul să-i fie atribuit acesteia, iar celelalte părți nu au cerut să le fie

atribuit imobilul în natură.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta A.C.

Recursul este nul.

Conform art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1)

C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de

15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

Motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ de art. 304 C. proc. civ.

În cauză, pârâta-apelantă, căreia

hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 15 martie 2004, a declarat

recurs la data de 29 martie 2004, fără să invoce și să dezvolte vreun motiv de

recurs.

Cererea de recurs cuprinde mențiunea

că motivele de recurs vor fi depuse ulterior, în termenul legal, însă până la

data de 31 martie 2004, când a expirat termenul prevăzut de lege pentru

motivarea recursului, recurenta nu a depus la dosar motivele de recurs.

Motivele pentru care s-a declarat

recursul au fost depuse la Curtea de Apel București, la data de 26 aprilie

2004, iar ulterior, la data de 8 noiembrie 2004, s-au depus precizări la

cererea de recurs.

Întrucât nu se invocă vreun motiv de

ordine publică, pentru a fi incidente dispozițiile înscrise în art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., urmează ca, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să se

constate nul recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de pârâta A.S.C.

împotriva deciziei civile nr. 499/A din 12 martie 2004 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2004.