ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 31/2011

Deliberând asupra constatării perimării contestației

în anulare:

Prin decizia nr. 1600 din 25 mai 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială, s-a respins ca nefondat recursul

reclamantei.

S-a apreciat, în privința primului motiv de recurs,

întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că acesta nu întrunește cerințele

textului de lege invocat, deoarece în acest caz hotărârea poate fi modificată

sau casată, după caz, numai dacă există contradicție între considerente și

dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție, ceea ce nu

este cazul; când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele

rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecății, iar din altele netemeinicia

acestora, ceea ce, de asemenea, nu se poate reține, referirea părții vizând de

fapt o motivare insuficientă sau neclară în opinia acesteia, or textul

sancționează doar situația când o astfel de motivare lipsește.

Cât privește neanalizarea materialului probatoriu cu

raportare la regimul juridic aplicabil și încălcarea dispozițiilor deciziei de

casare, aceste critici au fost subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., iar criticile invocate de recurentă - art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. - privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății,

partea nereferindu-se însă la interpretarea unui act juridic care face obiectul

judecății, ci la un act cu valoare de probă cu care partea tinde să dovedească

îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru admiterea cererii sale de

chemare în judecată având ca obiect obligația de „a face", critici pe care

instanța de recurs le-a subsumat tot motivului de recurs, prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În considerentele deciziei pronunțate în recurs

privind criticile subsumate motivului de recurs înscris în pct. 9 al art. 304

C. proc. civ., s-a reținut că regimul juridic aplicabil în cauză trebuie

analizat în raport de modul de derulare a raportului juridic în care s-au aflat

părțile, și din această perspectivă, vocația reclamantei de a cumpăra activele

s-a născut sub incidența O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 328/2006 - dar nu

s-a finalizat printr-un acord de voință.

În cauză, nu a rezultat că intimata - pârâtă, prin

reprezentanții săi legali și conform procedurilor legale, și-a însușit prețul

stabilit unilateral de către recurenta - reclamantă, astfel că cererea de

obligare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu este fondată,

instanța, în lipsa unui preț impus prin lege neputându-se substitui voinței

pârtilor.

Inexistența unui acord de voință, până la apariția

dispozițiilor speciale prevăzute de O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia

atrage incidența și a acestui act normativ, iar în cauză este dovedit că în

această privință, nu s-au îndeplinit toate condițiile pentru finalizarea

vânzării-cumpărării.

Sub acest aspect, s-a constatat că, într-adevăr,

potrivit art. 67 din acest act normativ vânzarea a fost condiționată de

realizarea unei strategii emise de Ministerul Culturii și Cultelor pentru

fiecare societate conținând criteriile și modalitățile de realizare a

privatizării în acest domeniu, aprobată prin hotărâre a Guvernului.

Pe parcursul judecății s-a dovedit că H.G. nr.

1847/2006, emisă în acest scop a fost contestată și anulată pe cale

judecătorească, iar prin O.U.G. nr. 7/2008, pentru modificarea și completarea

O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii

nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005, bunurile, în cauză, au fost

trecute în domeniul public, devenind inalienabile.

Împotriva deciziei pronunțate în recurs a formulat

contestație în anulare contestatoarea SC C. SRL Târgu - Secuiesc criticând-o

sub aspectul omisiunii cercetării motivelor de recurs întemeiate pe art.304

pct. 7 și 8 C. proc. civ (dosarul nr. 1119/2/2008 anexat la prezentul dosar).

Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția

tardivității formulării contestației în anulare și a rămas în pronunțare pe

această excepție.

Prin decizia nr. 3771 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respinsă ca tardivă

contestația în anulare în considerentele căreia s-a reținut că în speță se

atacă o hotărâre irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită,

astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu a fost comunicată

contestatoarei, însă din actele dosarului a rezultat că aceasta a luat

cunoștință de hotărârea redactată la data 7 octombrie 2009 - data expedierii

copiei după hotărârea pronunțată în recurs - iar contestația în anulare a fost

promovată la data de 26 octombrie 2010, peste termenul prevăzut de textul de

lege enunțat, care în raport de data comunicării hotărârii atacate se împlinea

la 7 octombrie 2010.

Împotriva deciziei nr. 1600 din 25 mai 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în

anulare formându-se dosarul nr. 4623/1/2009 cu termen de judecată la data de 3

noiembrie 2010.

La termenul de judecată din 26 ianuarie 2010 cauza a

fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, în conformitate cu

dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 9 noiembrie

pentru constatarea perimării contestației în anulare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice

cerere de chemare în judecată, inclusiv de recurs se perima de drept dacă a

rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni în materie comercială.

Reținând că termenul de perimare de 6 luni care s-a

împlinit nu a fost nici întrerupt conform art. 249 C. proc. civ. și nici

suspendat conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata

perimată cererea de recurs conform art. 252 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC C. SRLTÂRGU SECUIESC

împotriva

deciziei nr. 1600 din 25 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație

și

Justiție, secția comercială, în dosarul

nr. 1119/2/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2011.