ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2011

Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin adresa nr. 74/II/5/2011 din 24 ianuarie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța Curtea de Apel București în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare germane la data de 07 decembrie 2010 față de numitul D.L. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 24 ianuarie 2011 sub nr. 669/2/2011. În cuprinsul sesizării, se arată că autoritățile germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 07 decembrie 2010, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de documente și fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 și art. 26 paragraf 1 din Codul penal german.

În data de 24 ianuarie 2010, urmare a semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene să ia măsuri în vederea transmiterii de către autoritățile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română. A fost atașată lucrarea înregistrată sub nr. 74/II/5/2011 din 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de Biroul Sirene în limba germană și traducerea în limba română, sesizarea I.P.J.

Teleorman, Serviciul de Investigații Criminale, ordonanța de reținere, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare, fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate. Față de cele reținute, instanța de fond a constatat că în cauză este aplicabilă procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență, pe baza semnalării transmise de Organizația Internațională a Poliției Criminale - INTERPOL, procedură prevăzută de art. 88 3 și art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 24 ianuarie 2011, Curtea a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în urma verificărilor efectuate de către Parchet, precizând că este una și aceeași persoană cu cea indicată ca autor al faptei, arătând că recunoaște comiterea infracțiunilor menționate în semnalarea Biroului Interpol. De asemenea, instanța a verificat dacă persoana solicitată a fost informată cu privire la motivul reținerii, această împrejurare rezultând nu numai din confirmarea persoanei solicitate, ci și din procesul-verbal întocmit de către procuror.

Față de cele reținute, s-a constat că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 90 alin. (1) din legea de mai sus. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.90 alin.2 din aceeași lege, instanța a luat față de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alexandria, județul Teleorman, pe o perioadă de 5 zile, de la 25 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011, inclusiv, cu excepția zilei de joi, 27 ianuarie 2011, când a dispus prezentarea persoanei solicitate la Curtea de Apel București, pentru continuarea procedurii. La termenul de judecată de la data de 27 ianuarie 2011, persoana solicitată s-a prezentat în fața instanței și s-a procedat la audierea acesteia, ocazie cu care a arătat că refuză predarea sa invocând dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

A solicitat să fie lăsat să se prezinte singur, în stare de libertate, în Germania. În continuare, examinând actele dosarului în raport cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, Curtea a constatat că sunt realizate condițiile legale pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane împotriva cetățeanului român D.L. În consecință, pe calea sentinței penale nr. 41 din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Primă instanță Erding la data de 07 decembrie 2010, privind pe cetățeanul român D.L. A dispus arestarea persoanei solicitate D.L.

în vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, ce va fi emis conform art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008. A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. A constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore, de la 24 ianuarie 2011, ora 07°° la 25 ianuarie 2011, ora 07 oo . Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă 320 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Executorie în ceea ce privește arestarea persoanei solicitate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către persoana solicitată. Persoana solicitată solicită a se lua act că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane, acesta dorind să meargă singur în Germania să-și rezolve problemele. Înalta Curte reține următoarele: Pe numele persoanei solicitate D.L. a fost emis mandat european de arestare de către Tribunalul de primă instanță Erding la data de 07 decembrie 2010 pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de documente și fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 și art. 26 paragraf 1 din Codul penal german, pentru care pedeapsa este cinci ani închisoare.

Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că la data de 29 martie 2010 în jurul orei 17 25 , persoana solicitată D.L. a închiriat de la o filială a Herz Autovermietung din aeroportul Munchen un autovehicul cu numerele marca Kia, numărul de identificare al autovehiculului U5YHB511AAL195148 în valoare de 25.000 Euro. Acesta a prezentat pașaportul românesc nr. 1445335 și un permis de conducere românesc fals. Având încredere în capacitatea sa de plată și în disponibilitatea sa de a rambursa mașina i-a fost dat autovehiculul. Inculpatul nu avea intenția de a preda mașina la data stabilită de 4 aprilie 2010. Inculpatul și-a însușit pe nedrept astfel un bun în valoare de 25.000 Euro, iar firmei de închiriere i-a fost provocată o pagubă de această valoare.

Din perspectiva dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, se constată realizate exigențele referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare. Astfel, mandatul european de arestare emis cuprinde toate informațiile prevăzute de textul de lege anterior menționat cu privire la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, fiind indicate toate datele de stare civilă relevante. Mandatul european de arestare cuprinde și datele privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul de arestare european a cărui executare se solicită. De asemenea, din cuprinsul mandatului rezultă încadrarea juridică a infracțiunii, o descriere a circumstanțelor în care aceasta a fost comisă, precum și pedeapsa prevăzută de lege.

În consecință, mandatul european de arestare are conținutul și forma cerute în legea privind cooperarea judiciară internațională. Totodată, în cauză nu este incidență vreuna din situațiile care, conform art. 88 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, constituie motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare. Având în vedere cele menționate, constatând că mandatul european de arestare a cărui punere în executare se cere îndeplinește condițiile de formă și de fond impuse de art. 79 și art. 88 din legea menționată, aceleași învederări fiind făcute și de Curtea de Apel, este de apreciat că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane.

Cum hotărârea atacată s-a pronunțat în sensul celor redate, având în vedere considerentele mai sus expuse, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul, se va menține întru-totul ca legală și temeinică sentința Curții prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Primă instanță Erding la data de 07 decembrie 2010, privind pe cetățeanul român D.L. Totodată, este de menționat că predarea persoanei solicitate D.L. către autoritățile judiciare din Germania, s-a concretizat cu condiția respectării regulii specialității de care persoana solicitată înțelege să se prevaleze, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; P

ENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.L. împotriva sentinței penale nr.41 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.