ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând
asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin adresa nr. 74/II/5/2011 din 24 ianuarie 2011,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța Curtea de
Apel București în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr.
302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru desfășurarea procedurii de
punere în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile
judiciare germane la data de 07 decembrie 2010 față de numitul D.L.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel
București, secția a II-a penală, la data de 24 ianuarie 2011 sub nr. 669/2/2011.
În cuprinsul sesizării, se arată că autoritățile
germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare
la data de 07 decembrie 2010, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,
falsificare de documente și fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 și art. 26
paragraf 1 din Codul penal german.
În data de 24 ianuarie 2010, urmare a semnalării
introduse prin Sistemul Informatic Schengen, împotriva persoanei solicitate s-a
luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București solicitând I.G.P.R. - Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională - Biroul Sirene să ia măsuri în vederea
transmiterii de către autoritățile judiciare emitente a mandatului european de
arestare, tradus în limba română.
A fost atașată lucrarea înregistrată sub nr.
74/II/5/2011 din 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București, ce conține semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de
Biroul Sirene în limba germană și traducerea în limba română, sesizarea I.P.J.
Teleorman, Serviciul de Investigații Criminale, ordonanța de reținere,
procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi
asistat de apărător, procesul-verbal de depistare, fișa de cazier judiciar a
persoanei solicitate.
Față de cele reținute, instanța de fond a constatat
că în cauză este aplicabilă procedura reținerii și arestării persoanei
solicitate în regim de urgență, pe baza semnalării transmise de Organizația Internațională
a Poliției Criminale - INTERPOL, procedură prevăzută de art. 88
3
și
art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin
Legea nr. 222/2008.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) din Legea nr.
302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008,
la termenul din 24 ianuarie 2011, Curtea a procedat la verificarea identității
persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în urma
verificărilor efectuate de către Parchet, precizând că este una și aceeași
persoană cu cea indicată ca autor al faptei, arătând că recunoaște comiterea
infracțiunilor menționate în semnalarea Biroului Interpol.
De asemenea, instanța a verificat dacă persoana
solicitată a fost informată cu privire la motivul reținerii, această
împrejurare rezultând nu numai din confirmarea persoanei solicitate, ci și din
procesul-verbal întocmit de către procuror.
Față de cele reținute, s-a constat că sunt
îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 90 alin. (1) din legea de mai
sus.
Pe cale de consecință, în conformitate cu
dispozițiile art.90 alin.2 din aceeași lege, instanța a luat față de persoana
solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alexandria, județul
Teleorman, pe o perioadă de 5 zile, de la 25 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011,
inclusiv, cu excepția zilei de joi, 27 ianuarie 2011, când a dispus prezentarea
persoanei solicitate la Curtea de Apel București, pentru continuarea
procedurii.
La termenul de judecată de la data de 27 ianuarie
2011, persoana solicitată s-a prezentat în fața instanței și s-a procedat la
audierea acesteia, ocazie cu care a arătat că refuză predarea sa invocând
dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală modificată și completată
prin Legea nr. 222/2008. A solicitat să fie lăsat să se prezinte singur, în
stare de libertate, în Germania.
În continuare, examinând actele dosarului în raport
cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, Curtea a constatat că sunt realizate
condițiile legale pentru a se pune în executare mandatul european de arestare
emis de autoritățile judiciare germane împotriva cetățeanului român D.L.
În consecință, pe calea sentinței penale nr. 41 din
27 ianuarie 2011 Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București.
A dispus punerea în executare a mandatului european
de arestare emis de Tribunalul de Primă instanță Erding la data de 07 decembrie
2010, privind pe cetățeanul român D.L.
A dispus arestarea persoanei solicitate D.L. în
vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 29 zile, începând
cu data punerii în executare a mandatului de arestare, ce va fi emis conform
art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea
nr. 222/2008.
A dispus predarea persoanei solicitate către
autoritățile germane, cu condiția respectării regulii specialității, precum și
cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o
pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România
pentru executarea pedepsei.
A constatat că persoana solicitată a fost reținută 24
de ore, de la 24 ianuarie 2011, ora 07°° la 25 ianuarie 2011, ora 07
oo
.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului,
iar onorariul avocatului din oficiu în sumă 320 lei va fi suportat din fondul
Ministerului Justiției.
Executorie în ceea ce privește arestarea persoanei
solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, s-a
exercitat calea de atac a recursului de către persoana solicitată.
Persoana solicitată solicită a se lua act că nu este
de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane, acesta dorind să
meargă singur în Germania să-și rezolve problemele.
Înalta Curte reține următoarele:
Pe numele persoanei solicitate D.L. a fost emis
mandat european de arestare de către Tribunalul de primă instanță Erding la
data de 07 decembrie 2010 pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,
falsificare de documente și fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 și art. 26
paragraf 1 din Codul penal german, pentru care pedeapsa este cinci ani
închisoare.
Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că la
data de 29 martie 2010 în jurul orei 17
25
, persoana solicitată D.L. a
închiriat de la o filială a Herz Autovermietung din aeroportul Munchen un
autovehicul cu numerele marca Kia, numărul de identificare al autovehiculului
U5YHB511AAL195148 în valoare de 25.000 Euro. Acesta a prezentat pașaportul
românesc nr. 1445335 și un permis de conducere românesc fals. Având încredere
în capacitatea sa de plată și în disponibilitatea sa de a rambursa mașina i-a
fost dat autovehiculul. Inculpatul nu avea intenția de a preda mașina la data
stabilită de 4 aprilie 2010. Inculpatul și-a însușit pe nedrept astfel un bun
în valoare de 25.000 Euro, iar firmei de închiriere i-a fost provocată o pagubă
de această valoare.
Din perspectiva dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004
astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, se constată
realizate exigențele referitoare la conținutul și forma mandatului european de
arestare.
Astfel, mandatul european de arestare emis cuprinde
toate informațiile prevăzute de textul de lege anterior menționat cu privire la
identitatea și cetățenia persoanei solicitate, fiind indicate toate datele de
stare civilă relevante.
Mandatul european de arestare cuprinde și datele
privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul de
arestare european a cărui executare se solicită. De asemenea, din cuprinsul
mandatului rezultă încadrarea juridică a infracțiunii, o descriere a
circumstanțelor în care aceasta a fost comisă, precum și pedeapsa prevăzută de
lege.
În consecință, mandatul european de arestare are
conținutul și forma cerute în legea privind cooperarea judiciară internațională.
Totodată, în cauză nu este incidență vreuna din
situațiile care, conform art. 88 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 astfel
cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, constituie motiv
obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de
arestare.
Având în vedere cele menționate, constatând că
mandatul european de arestare a cărui punere în executare se cere îndeplinește
condițiile de formă și de fond impuse de art. 79 și art. 88 din legea
menționată, aceleași învederări fiind făcute și de Curtea de Apel, este de
apreciat că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare și
predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane.
Cum hotărârea atacată s-a pronunțat în sensul celor
redate, având în vedere considerentele mai sus expuse, ținând seama de toate
împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de
arestare, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va
respinge ca nefondat recursul, se va menține întru-totul ca legală și temeinică
sentința Curții prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european
de arestare emis de Tribunalul de Primă instanță Erding la data de 07 decembrie
2010, privind pe cetățeanul român D.L.
Totodată, este de menționat că predarea persoanei
solicitate D.L. către autoritățile judiciare din Germania, s-a concretizat cu
condiția respectării regulii specialității de care persoana solicitată înțelege
să se prevaleze, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o
hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată
să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
P
ENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana
solicitată D.L. împotriva sentinței penale nr.41 din 27 ianuarie 2011 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei
de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.