ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 2011,
pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), Curtea de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele:
Conform art. 90 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a luat față de
persoana solicitată D.L. măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Alexandria, jud. Teleorman, pe o perioadă de 5 zile, de la 25 ianuarie 2011 la
29 ianuarie 2011, inclusiv, cu excepția zilei de joi, 27 ianuarie 2011, când se
va prezenta la Curtea de Apel București, pentru continuarea procedurii.
Pe durata măsurii obligării de a nu
părăsi localitatea, s-au impus persoanei solicitate următoarele obligații:
- să se prezinte în fața organelor
judiciare ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție
în a cărui rază teritorială locuiește, ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără
înștiințarea organelor judiciare;
- să nu dețină, să nu folosească și să
nu poarte nici o categorie de arme.
A atras atenția persoanei solicitate
că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura
arestării.
A fixat termen la 27 ianuarie 2011,
ora 14
00
, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european
de arestare, însoțit de traducerea în limba română.
Pentru a hotărî astfel a reținut
următoarele:
Prin adresa nr. 74/11/5/2011 din 24
ianuarie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat
instanța în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,
modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru desfășurarea procedurii de punere în
executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare
germane la data de 07 decembrie 2010 fată de numitul D.L.
In cuprinsul sesizării, se arată că
autoritățile germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european
de arestare la data de 07 decembrie 2010, pentru săvârșirea infracțiunilor de
înșelăciune, falsificare de documente și fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf
1 și art. 26 paragraf 1 din codul penal german.
In data de 24 ianuarie 2010, urmare a
semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, împotriva persoanei
solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând IGPR- Centrul de
Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene să ia măsuri în vederea
transmiterii de către autoritățile judiciare emitente a mandatului european de
arestare, tradus în limba română, mandat ce urmează a fi înaintat instanței.
A fost atașată lucrarea înregistrată
sub nr. 74/11/5/2011 din 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București, ce conține semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax
de Biroul Sirene în limba germană și traducerea în limba română, sesizarea IPJ
Teleorman, Serviciul de Investigații Criminale, ordonanța de reținere,
procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi
asistat de apărător, procesul-verbal de depistare, fișa de cazier judiciar a
persoanei solicitate.
Față de cele reținute, se constată că
în cauză este aplicabilă procedura reținerii și arestării persoanei solicitate
în regim de urgență, pe baza semnalării transmise de Organizația Internațională
a Poliției Criminale -INTERPOL, procedură prevăzută de art. 88
3
și
art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin
Legea nr. 222/2008.
În conformitate cu art. 90 alin. (1)
din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea
nr. 222/2008, la termenul din 24 ianuarie 2011, Curtea a procedat la
verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea
stabilită în urma verificărilor efectuate de către Parchet, precizând că este
una și aceeași persoană cu cea indicată ca autor al faptei, arătând că
recunoaște comiterea infracțiunilor menționate în semnalarea Biroului Interpol.
De asemenea, instanța a verificat dacă
persoana solicitată a fost informată cu privire la motivul reținerii, această
împrejurare rezultând nu numai din confirmarea persoanei solicitate, ci și din
procesul-verbal întocmit de către procuror.
Față de cele reținute, s-au constat
îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 90 alin. (1) din legea de mai
sus.
Pe cale de consecință, în conformitate
cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din aceeași lege, instanța a trebuit să
dispună asupra arestării persoanei solicitate sau cu privire la obligarea
acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
Sub acest aspect, s-a constatat că
reținerea persoanei solicitate s-a făcut în baza semnalării în sistem SIRENE,
în care sunt evidențiate în mod succint existența unui mandat de arestare
preventivă emis la data de 07 decembrie 2010 de Judecătoria Erding, pe numele D.L.,
care este identificat cu nume, prenume, data și locul nașterii, pentru
săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de documente și fraudă,
prevăzute în art. 263 paragraf 1 și art. 26 paragraf 1 din codul penal german.
Persoana solicitată a fost
identificată în România, la domiciliul său.
La alegerea măsurii preventive ce s-a
luat împotriva persoanei solicitate Curtea de Apel București a avut în vedere
că aceasta are un domiciliu stabil în orașul Alexandria, mențiunile personale
în sensul că își câștigă existența din desfășurarea unor activități comerciale,
fiind patronul unei societăți și atitudinea manifestată cu ocazia depistării de
către organele de poliție, în sensul că nu s-a opus prezentării în fața
procurorului astfel încât instanța a apreciat că pentru continuarea procedurii de
soluționare a sesizării referitoare la punerea în executare a mandatului
european de arestare, în lipsa acestui mandat - ce urmează a fi înaintat de
către autoritățile emitente, nu se impune cu necesitate arestarea persoanei
solicitate, fiind suficientă luarea față de aceasta a măsurii obligării de a nu
părăsi localitatea de domiciliu, ce oferă suficiente garanții pentru buna
desfășurare a acestei proceduri.
Împotriva încheierii din 24 ianuarie
2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie, pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011(301/2011) a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
criticând soluția pronunțată de instanță pentru
netemeinicie.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este nefondat.
Dispozițiile art. 90 alin. (2) din
Legea nr. 222/2008 prevăd că în cazul în care persoana a fost reținută potrivit
art. 88
3
, judecătorul, poate dispune, prin încheiere motivată pe
baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol),
arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o
durată de 5 zile.
Față de o asemenea situație, respectiv
măsura dispusă de Curtea de Apel București în baza dispozițiilor legale
menționate anterior în raport cu solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București de luare a măsurii arestării persoanei solicitate D.L., ca
urmare a semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, Înalta Curte
este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea
exigențelor art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului,
care reprezintă o protecție împotriva atingerilor arbitrare aduse libertății.
Dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit.
c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prevăd că
privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a
fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității
judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a
săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în
necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după
săvârșirea acesteia.
Prin dispozițiile anterior invocate,
se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile
de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea penală.
Nu există, însă, o definiție a
noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând
că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport cu
circumstanțele fiecărui caz în parte.
Astfel, circumstanțele reale și
personale ale persoanei solicitate D.L., care au fost avute în vedere la luarea
măsurii dispuse de Curtea de Apel București sunt unele întemeiate și sunt
deplin fundamentate pentru menținerea persoanei solicitate în stare de
libertate și dispunerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu
obligațiile corespunzătoare acestei obligații, Curtea de Apel pronunțând o
hotărâre temeinică și legală.
Pentru aceste considerente în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București împotriva încheierii din 24 ianuarie 2011 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), privind pe persoana solicitată
D.L.
P
ENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii
din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011),
privind pe persoana solicitată D.L.
Onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24
ianuarie 2011.