ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele: Conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a luat față de persoana solicitată D.L. măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alexandria, jud. Teleorman, pe o perioadă de 5 zile, de la 25 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011, inclusiv, cu excepția zilei de joi, 27 ianuarie 2011, când se va prezenta la Curtea de Apel București, pentru continuarea procedurii.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-au impus persoanei solicitate următoarele obligații: - să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără înștiințarea organelor judiciare; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. A atras atenția persoanei solicitate că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării. A fixat termen la 27 ianuarie 2011, ora 14 00 , pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin adresa nr. 74/11/5/2011 din 24 ianuarie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare germane la data de 07 decembrie 2010 fată de numitul D.L. In cuprinsul sesizării, se arată că autoritățile germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 07 decembrie 2010, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de documente și fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 și art. 26 paragraf 1 din codul penal german.

In data de 24 ianuarie 2010, urmare a semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând IGPR- Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene să ia măsuri în vederea transmiterii de către autoritățile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română, mandat ce urmează a fi înaintat instanței.

A fost atașată lucrarea înregistrată sub nr. 74/11/5/2011 din 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de Biroul Sirene în limba germană și traducerea în limba română, sesizarea IPJ Teleorman, Serviciul de Investigații Criminale, ordonanța de reținere, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare, fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate. Față de cele reținute, se constată că în cauză este aplicabilă procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență, pe baza semnalării transmise de Organizația Internațională a Poliției Criminale -INTERPOL, procedură prevăzută de art. 88 3 și art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 24 ianuarie 2011, Curtea a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în urma verificărilor efectuate de către Parchet, precizând că este una și aceeași persoană cu cea indicată ca autor al faptei, arătând că recunoaște comiterea infracțiunilor menționate în semnalarea Biroului Interpol. De asemenea, instanța a verificat dacă persoana solicitată a fost informată cu privire la motivul reținerii, această împrejurare rezultând nu numai din confirmarea persoanei solicitate, ci și din procesul-verbal întocmit de către procuror.

Față de cele reținute, s-au constat îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 90 alin. (1) din legea de mai sus. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din aceeași lege, instanța a trebuit să dispună asupra arestării persoanei solicitate sau cu privire la obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. Sub acest aspect, s-a constatat că reținerea persoanei solicitate s-a făcut în baza semnalării în sistem SIRENE, în care sunt evidențiate în mod succint existența unui mandat de arestare preventivă emis la data de 07 decembrie 2010 de Judecătoria Erding, pe numele D.L., care este identificat cu nume, prenume, data și locul nașterii, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de documente și fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 și art. 26 paragraf 1 din codul penal german.

Persoana solicitată a fost identificată în România, la domiciliul său.

La alegerea măsurii preventive ce s-a luat împotriva persoanei solicitate Curtea de Apel București a avut în vedere că aceasta are un domiciliu stabil în orașul Alexandria, mențiunile personale în sensul că își câștigă existența din desfășurarea unor activități comerciale, fiind patronul unei societăți și atitudinea manifestată cu ocazia depistării de către organele de poliție, în sensul că nu s-a opus prezentării în fața procurorului astfel încât instanța a apreciat că pentru continuarea procedurii de soluționare a sesizării referitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare, în lipsa acestui mandat - ce urmează a fi înaintat de către autoritățile emitente, nu se impune cu necesitate arestarea persoanei solicitate, fiind suficientă luarea față de aceasta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, ce oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a acestei proceduri.

Împotriva încheierii din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011(301/2011) a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând soluția pronunțată de instanță pentru netemeinicie. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este nefondat. Dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 222/2008 prevăd că în cazul în care persoana a fost reținută potrivit art. 88 3 , judecătorul, poate dispune, prin încheiere motivată pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

Față de o asemenea situație, respectiv măsura dispusă de Curtea de Apel București în baza dispozițiilor legale menționate anterior în raport cu solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de luare a măsurii arestării persoanei solicitate D.L., ca urmare a semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva atingerilor arbitrare aduse libertății.

Dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prevăd că privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Prin dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea penală. Nu există, însă, o definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte.

Astfel, circumstanțele reale și personale ale persoanei solicitate D.L., care au fost avute în vedere la luarea măsurii dispuse de Curtea de Apel București sunt unele întemeiate și sunt deplin fundamentate pentru menținerea persoanei solicitate în stare de libertate și dispunerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile corespunzătoare acestei obligații, Curtea de Apel pronunțând o hotărâre temeinică și legală. Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), privind pe persoana solicitată D.L.

P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 669/2/2011 (301/2011), privind pe persoana solicitată D.L. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.