ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3651/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, prin Încheierea nr. 279/PI din 22 septembrie 2011, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a respins, ca inadmisibilă, propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe V.T.D. Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că prin Adresa din 22 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a formulat propunere de arestare preventivă a persoanei urmărite internațional V.T.D., aceasta în vederea predării în Bulgaria.

Propunerea a fost motivată pe considerentul că Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE la 21 septembrie 2011, prin Adresa din 21 septembrie 2011, a transmis mesajul internațional al Biroului SIRENE Bulgaria pentru depistarea, arestarea și predarea persoanei urmărite pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat.

Analizând propunerea amintită, instanța a constatat-o ca fiind inadmisibilă pentru că deși există mesajul de urmărire internațională al Biroului SIRENE, procurorul nu a emis ordonanță de reținere în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004, astfel că, urmare a Deciziei nr. 2010/365/UE din 29 iunie 2010 ce vizează aplicarea acquis-ului Schengen privind Sistemul de Informații Schengen, în Republica Bulgaria și în România, pe baza semnalării, se poate lua măsura reținerii de către procuror și apoi a arestării preventive pe maxim 5 zile de către judecătorul competent, derogatoriu de la procedura standard prevăzută de legea specială, până la depunerea mandatului european de arestare, a traducerii lui, cu condiția ca în semnalare să existe informațiile prevăzute în anexa I. În fapt, interpretând art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanța a motivat că propunerile fie de arestare preventivă, fie de obligare de a nu părăsi țara, pot fi formulate de procuror, numai dacă, cumulativ, sunt îndeplinite condițiile: luarea măsurii reținerii (art. 101 aceeași lege) și existența semnalării transmisă prin Interpol.

În cauză, pentru că persoana nu era în stare de reținere, deci prima condiție menționată nu a fost îndeplinită, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a propunerii arestării preventive formulată de Parchet. În termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs, motivele fiind redactate în scris și dezvoltate pe considerente de nelegalitate a încheierii. Recursul Parchetului este fondat. Persoana urmărită internațional a fost depistată la 22 septembrie 2011, ora 10 00 în aceeași zi, ora 12 30 fiind prezentată Parchetului competent, aici realizându-se identificarea și constatându-se că datele de identificare cuprinse în Adresa din 21 septembrie 2011 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE sunt aceleași cu cele din cartea de identitate a persoanei.

Audiată, persoana urmărită internațional a arătat că nu acceptă predarea sa către Bulgaria până la prezentarea mandatului european de arestare și a precizat că nu are afaceri judiciare în derulare în România. Ca atare, pentru că nu se transmisese mandatul european de arestare tradus, cererea fiind încuviințată autorităților judiciare competente, Parchetul, considerând și aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen, semnalarea echivalând cu un mandat european de arestare, Decizia nr. 2010/365/UE fiind în vigoare din 15 octombrie 2010, toate acestea, coroborate și cu prevederile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat propunere de arestare preventivă a persoanei urmărită internațional.

Văzând că în cauză, în 22 septembrie 2011, la ora 16 25 s-a primit și mandatul european de arestare tradus, cererea Parchetului având ca scop punerea în executare a acestuia și că semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen echivalează cu un astfel de mandat, iar art. 88 din Legea nr. 302/2004 prevede că măsura reținerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror, deci nu este imperativ obligatorie, în procedura de executare inclusiv a semnalării, instanța competentă poate dispune arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

În condițiile în care, la data și ora judecării propunerii, instanța nu avea și mandatul european de arestare tradus, în funcție de datele cauzei, era datoare să analizeze pe fond propunerea Parchetului și să amâne cauza pentru prezentarea, de către procuror, a mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română, astfel continuându-se procedura de executare, cu respectarea drepturilor și a condițiilor legii speciale. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchet va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului. În rejudecarea cauzei, instanța competentă va analiza toate considerentele căii de atac motivată de Parchet. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Încheierii nr. 279/PI din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul persoană solicitată V.T.D. Casează încheierea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată V.T.D., în sumă de 160 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2011.