ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3651/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, prin Încheierea nr.

279/PI din 22 septembrie 2011, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, a respins, ca inadmisibilă, propunerea de arestare preventivă

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe V.T.D.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța a reținut că prin Adresa din 22 septembrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a formulat propunere de

arestare preventivă a persoanei urmărite internațional V.T.D., aceasta în

vederea predării în Bulgaria.

Propunerea a fost

motivată pe considerentul că Centrul de Cooperare Polițienească Internațională

- Biroul SIRENE la 21 septembrie 2011, prin Adresa din 21 septembrie 2011, a

transmis mesajul internațional al Biroului SIRENE Bulgaria pentru depistarea, arestarea

și predarea persoanei urmărite pentru săvârșirea infracțiunii de trecere

frauduloasă a frontierei de stat.

Analizând propunerea

amintită, instanța a constatat-o ca fiind inadmisibilă pentru că deși există

mesajul de urmărire internațională al Biroului SIRENE, procurorul nu a emis

ordonanță de reținere în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004, astfel că,

urmare a Deciziei nr. 2010/365/UE din 29 iunie 2010 ce vizează aplicarea

acquis-ului Schengen privind Sistemul de Informații Schengen, în Republica Bulgaria

și în România, pe baza semnalării, se poate lua măsura reținerii de către

procuror și apoi a arestării preventive pe maxim 5 zile de către judecătorul

competent, derogatoriu de la procedura standard prevăzută de legea specială,

până la depunerea mandatului european de arestare, a traducerii lui, cu

condiția ca în semnalare să existe informațiile prevăzute în anexa I.

În fapt, interpretând

art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanța a motivat că propunerile

fie de arestare preventivă, fie de obligare de a nu părăsi țara, pot fi

formulate de procuror, numai dacă, cumulativ, sunt îndeplinite condițiile:

luarea măsurii reținerii (art. 101 aceeași lege) și existența semnalării

transmisă prin Interpol.

În cauză, pentru că

persoana nu era în stare de reținere, deci prima condiție menționată nu a fost

îndeplinită, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a propunerii arestării

preventive formulată de Parchet.

În termenul legal,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs, motivele

fiind redactate în scris și dezvoltate pe considerente de nelegalitate a

încheierii.

Recursul Parchetului

este fondat.

Persoana urmărită

internațional a fost depistată la 22 septembrie 2011, ora 10

00

în

aceeași zi, ora 12

30

fiind prezentată Parchetului competent, aici

realizându-se identificarea și constatându-se că datele de identificare

cuprinse în Adresa din 21 septembrie 2011 a Centrului de Cooperare

Polițienească Internațională - Biroul SIRENE sunt aceleași cu cele din cartea

de identitate a persoanei.

Audiată, persoana

urmărită internațional a arătat că nu acceptă predarea sa către Bulgaria până

la prezentarea mandatului european de arestare și a precizat că nu are afaceri

judiciare în derulare în România.

Ca atare, pentru că

nu se transmisese mandatul european de arestare tradus, cererea fiind

încuviințată autorităților judiciare competente, Parchetul, considerând și

aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen, semnalarea echivalând cu un

mandat european de arestare, Decizia nr. 2010/365/UE fiind în vigoare din 15

octombrie 2010, toate acestea, coroborate și cu prevederile art. 82 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a formulat propunere de arestare preventivă a persoanei urmărită

internațional.

Văzând că în cauză,

în 22 septembrie 2011, la ora 16

25

s-a primit și mandatul european

de arestare tradus, cererea Parchetului având ca scop punerea în executare a

acestuia și că semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen

echivalează cu un astfel de mandat, iar art. 88 din Legea nr. 302/2004 prevede

că măsura reținerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror, deci nu

este imperativ obligatorie, în procedura de executare inclusiv a semnalării,

instanța competentă poate dispune arestarea sau obligarea de a nu părăsi

localitatea pe o durată de 5 zile. În condițiile în care, la data și ora

judecării propunerii, instanța nu avea și mandatul european de arestare tradus,

în funcție de datele cauzei, era datoare să analizeze pe fond propunerea Parchetului

și să amâne cauza pentru prezentarea, de către procuror, a mandatului european

de arestare însoțit de traducerea în limba română, astfel continuându-se

procedura de executare, cu respectarea drepturilor și a condițiilor legii

speciale.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de Parchet va fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului.

În rejudecarea

cauzei, instanța competentă va analiza toate considerentele căii de atac

motivată de Parchet.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Încheierii

nr. 279/PI din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

privind pe intimatul persoană solicitată V.T.D.

Casează încheierea

atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Timișoara.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată V.T.D.,

în sumă de 160 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 octombrie 2011.