ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2015

Decizia nr. 650/2015

Prin Sentința penală nr. 51/PI din 3 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 101 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara având ca obiect arestarea pe 15 zile a persoanei solicitate A.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămas în sarcina acestuia.

A dispus plata sumei de 320 RON din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, onorariul avocatului desemnat din oficiu în procedura contestației.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că Parchetul nu a procedat potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci a solicitat, în temeiul art. 101 din lege, arestarea pe o durată de 15 zile a persoanei solicitate fără să observe că procedura specială reglementată de art. 101 vizează exclusiv ipoteza în care semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen nu este însoțită de un mandat european de arestare.

Prin urmare, s-a apreciat de către prima instanță că temeiul de drept în baza căruia Parchetul a solicitat arestarea pe 15 zile a persoanei solicitate (art. 101 alin. (5) lit. a) din lege) nu este aplicabil în cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara invocând următoarele motive:

Într-un prim motiv, s-a apreciat că Sentința penală nr. 51/PI din 3 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este nelegală și netemeinică în contextul dispozițiilor art. 101 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, având în vedere că, judecătorul sesizat, potrivit art. 4 din aceeași lege, admite prin încheiere motivată propunerea procurorului, iar instanța s-a pronunțat prin hotărâre.

În susținerea acestui motiv s-a arătat că, instanța a fost sesizată în baza semnalării introduse în sistemul de informații Schengen, astfel că, judecătorul sesizat cu această procedură se pronunță doar prin încheiere și nu prin hotărâre.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 99 din aceeași lege s-a arătat că instanța nu a fost sesizată, astfel că, nu se putea pronunța pe acest temei ci doar cu privire la măsura arestării pe o perioadă de 15 zile, în procedura specială.

Așadar, s-a opinat în sensul că instanța a încălcat dispozițiile art. 101 alin. (5) din lege, invocând alin. (9), care se referă la dispozițiile art. 99 din lege.

În cel de-al doilea motiv al contestației formulată de Parchet s-a susținut că Sentința penală nr. 51/PI din 3 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, este nelegală, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra cererii autorității solicitante, care a fost transmisă prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în contextul dispozițiilor art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată. Așadar, instanța a fost sesizată cu propunerea de arestare provizorie, având în vedere că, persoana solicitată a fost dată în urmărire internațională de către Biroul Sirene Național din Germania care a introdus o semnalare, solicitând arestarea în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului semnalat.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că Parchetul trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel că, a respins propunerea Parchetului având ca obiect arestarea pe o perioadă de 15 zile, fără a se pronunța cu privire la cererea autorității de arestare și predare a persoanei urmărite internațional.

În motivarea contestației Parchetul a învederat că în considerentele hotărârii instanța nu a invocat cererea autorității de arestare și predare a persoanei urmărite internațional, ci doar a respins cererea Parchetului, fără a dispune cu privire la procedura ce trebuie urmată pentru soluționarea cererii autorității solicitante.

Astfel, Parchetul a apreciat că, hotărârea primei instanțe echivalează cu nepronunțarea asupra cererii, având în vedere că, aceasta nu dispune nici o altă măsură preventivă față de persoana solicitată, susținând că, dispozițiile art. 101 alin. (5) lit. b) teza a II-a din lege sunt la rândul lor excluse de la aplicare, în conformitate cu art. 101 alin. (9) din lege. În această situație, Parchetul a apreciat că, cererea autorității solicitante a rămas nesoluționată, instanța nepronunțându-se asupra acesteia.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a susținut în motivarea contestației că propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate este admisibilă, potrivit art. 101 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind îndeplinită condiția existenței unei semnalări transmise de Biroul Sirene, care echivalează cu un mandat european de arestare, chiar dacă a fost atașat mandatul european de arestare în limba germană, ce reprezintă o garanție în plus asupra procedurilor aflate în desfășurare.

În final, s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să constate nelegalitatea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, să dispună admiterea contestației față de considerentele expuse pe larg în memoriul depus la dosar cu privire la oportunitatea admiterii cererii autorității solicitante, în vederea arestării provizorii a persoanei urmărite internațional și predării acesteia.

Contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este nefondată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 2 aprilie 2015 sub nr. x/59/2015 s-a solicitat, în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, arestarea pe 15 zile în vederea predării autorităților judiciare din Germania a persoanei urmărite internațional A.

În motivarea sesizării s-a menționat că Inspectoratul General al Poliției Române, Biroul SIRENE a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu Adresa nr. x/SIRENE/AV din 27 martie 2015 că Biroul SIRENE Germania a introdus o alertă și a emis un mandat de arestare conform art. 26 din Convenția de Aplicare a Acordului Schengen, solicitând arestarea în vederea predării în baza unui mandat european de arestare pe numele lui A.

Organele de poliție din cadrul I.P.J. Timiș - au depistat persoana urmărită internațional la data de 2 aprilie 2015, ora 11,30 și au prezentat-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Persoana urmărită a fost identificată potrivit procesului-verbal de identificare încheiat și a fost audită în prezența avocatului din oficiu B. din Baroul Timiș.

Autoritățile judiciare din Germania au înaintat o semnalare privind comiterea de către A. a unor infracțiuni contra proprietății, înșelăciune cu autoturisme.

Față de cele expuse s-a solicitat să se dispună măsura arestării provizorii a persoanei urmărite internațional pe o perioadă de până la 15 zile pe baza mandatului european de arestare și să se fixeze un termen în vederea depunerii și aducerii mandatului în limba română.

Totodată, s-a mai precizat faptul că față de persoana urmărită internațional A., prin Ordonanța nr. x/II/2/2015 din 2 aprilie 2015 s-a dispus reținerea din data de 2 aprilie 2015, ora 11,30 până la data de 3 aprilie 2015, ora 11,30. În cauză au fost întrunite exigențele impuse de art. 96 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată referitoare la faptele pentru care se dispune predarea și nu au fost identificate motive de refuz al predării.

Potrivit art. 101 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Dispozițiile prezentului articol nu se aplică atunci când semnalarea în vederea arestării este însoțită de un mandat european de arestare. În acest caz sunt aplicabile dispozițiile art. 99".

Analizând pe baza actelor dosarului, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că semnalarea introdusă de autoritățile din Germania este însoțită de mandatul european de arestare privind persoana urmărită internațional A., în limba germană. Într-o atare situație, Parchetul avea obligația de a proceda conform dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004, respectiv: să solicite autorității judiciare emitente remiterea traducerii într-una din limbile română, engleză sau franceză; să dispună traducerea, în regim de urgență, a mandatului; să verifice dacă mandatul european de arestare cuprinde informațiile prevăzute de lege; după îndeplinirea acestor formalități - să ia măsurile necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate; să dispună, în conformitate cu art. 100 din lege, măsura preventivă a reținerii (dacă aprecia necesară o astfel de măsură); să sesizeze, în conformitate cu art. 102 din lege, Curtea de Apel competentă, cu propunerea de arestare în vederea predării a persoanei solicitate.

Or, în cazul de față, Înalta Curte, în deplin acord cu instanța de fond, constată că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu a procedat potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci a solicitat, în temeiul art. 101 din această lege, arestarea pe o perioadă de 15 zile a persoanei solicitate, fără să observe că procedura specială reglementată de art. 101 vizează exclusiv ipoteza în care semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen nu este însoțită de un mandat european de arestare.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că temeiul de drept în baza căruia Parchetul a solicitat arestarea pe 15 zile a persoanei solicitate (art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare) nu este aplicabil în cauză și în consecință, justificat a respins propunerea Parchetului având ca obiect arestarea pe o durată de 15 zile a persoanei solicitate A.

Totodată, instanța nu poate dispune nici o altă măsură preventivă față de persoana solicitată întrucât dispozițiile art. 101 alin. (5) lit. b) teza a II-a din lege sunt, la rândul lor, excluse de la aplicare, în conformitate cu art. 101 alin. (9) din lege.

Cu privire la susținerea reprezentantului Ministerului Public din partea introductivă a prezentei decizii, în sensul că la data de 8 aprilie 2015 persoana extrădabilă A. a fost predată autorităților germane, Înalta Curte constată că această susținere este reală însă analiza juridică anterior descrisă își păstrează valabilitatea.

Față de aceste considerente Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 51/PI din 3 aprilie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015, privind persoana extrădabilă A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulată de parchet vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană transferabilă A., în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 51/PI din 3 aprilie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015, privind persoana extrădabilă A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulată de Parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană transferabilă A., în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2015.

Procesat de GGC - N