ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cadrul procesual și hotărârea primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC F.C.U.C. SA a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Imigrări Dolj, contestație împotriva deciziei pârâtului din 17 august 2010 privind neacordarea autorizației de muncă pentru W.J., cetățean al statului Sierra Leone. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut, în esență, că în mod eronat a reținut pârâtul neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. e) și art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 56/2007 raportat la art. 44 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 și art. 12 coroborat cu art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007 în sensul că reclamanta nu ar fi prezentat certificatul de atestare fiscală emis de către Administrația Finanțelor Publice privind achitarea la zi a obligațiilor către bugetul de stat și scrisoarea prin care se atestă bonitatea societății reclamante. Prin sentința civilă nr. 1480 din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut că, raportat la dispozițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 56/2007, atribuția de eliberare a autorizației de muncă în vederea obținerii dreptului de ședere revine Oficiului Român pentru Imigrări, autoritate publică centrală, situație în care, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării prezentului litigiu revine Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict La 15 decembrie 2010, prin sentința civilă nr. 588, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței sale materiale, ridicată de către această instanță din oficiu și la rândul său, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a arătat că în speță se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică județeană, respectiv Serviciul pentru Imigrări Dolj aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, serviciu teritorial competent să elibereze autorizații de muncă străinilor începând cu 1 ianuarie 2008, ca urmare a descentralizării structurilor aflate la nivel central, condiții în care, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

3. Regulatorul de competență Verificând elementele acțiunii judiciare, Înalta Curte constată că reclamanta SC F.C.U.C. SA a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 2606891 din data de 17 august 2010 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul pentru Imigrări Dolj prin care s-a respins cererea de acordare a autorizației de muncă solicitate pentru cetățeanul din Sierra Leone W.J., constatându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 3 alin. (1) lit. e) și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007 coroborat cu art. 44 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, respectiv art. 12 raportat la art. 7 alin. (1) lit. c) din O.U.G.

nr. 56/2007. După cum bine a reținut judecătorul de la Curtea de Apel Craiova în sentința prezentată la pct. 2 din decizie, în cauză se contestă un act administrativ individual emis de Serviciul pentru Imigrări Dolj care este o structură funcțională județeană, în sensul art. 3 alin. (3) din H.G.

nr. 639/2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român pentru Imigrări așa încât competența materială se stabilește în raport de rangul autorității publice emitente, după distincțiile de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

4. Temeiul legal al soluției Înaltei Curți Pentru considerentele expuse la pct. 3 din decizie, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SC F.C.U.C. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Imigrări Dolj în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.