ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Cadrul procesual și hotărârea primei instanțe
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta
SC F.C.U.C. SA a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației
și Internelor - Serviciul de Imigrări Dolj, contestație împotriva deciziei pârâtului
din 17 august 2010 privind neacordarea autorizației de muncă pentru W.J., cetățean
al statului Sierra Leone.
În motivarea cererii sale,
reclamanta a susținut, în esență, că în mod eronat a reținut pârâtul neîndeplinirea
condițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. e) și art. 4 alin. (1) din O.U.G.
nr. 56/2007 raportat la art. 44 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 și
art. 12 coroborat cu art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007 în sensul că reclamanta
nu ar fi prezentat certificatul de atestare fiscală emis de către Administrația
Finanțelor Publice privind achitarea la zi a obligațiilor către bugetul de stat
și scrisoarea prin care se atestă bonitatea societății reclamante.
Prin sentința civilă
nr. 1480 din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această
instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel Craiova.
În motivarea acestei hotărâri,
tribunalul a reținut că, raportat la dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 56/2007,
atribuția de eliberare a autorizației de muncă în vederea obținerii dreptului de
ședere revine Oficiului Român pentru Imigrări, autoritate publică centrală, situație
în care, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența
soluționării prezentului litigiu revine Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal.
Hotărârea celei de-a
doua instanțe aflate în conflict
La 15 decembrie 2010,
prin sentința civilă nr. 588, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței
sale materiale, ridicată de către această instanță din oficiu și la rândul său,
a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului
Dolj.
Pentru a hotărî astfel,
Curtea a arătat că în speță se contestă un act administrativ emis de o autoritate
publică județeană, respectiv Serviciul pentru Imigrări Dolj aflat în subordinea
Ministerului Administrației și Internelor, serviciu teritorial competent să elibereze
autorizații de muncă străinilor începând cu 1 ianuarie 2008, ca urmare a descentralizării
structurilor aflate la nivel central, condiții în care, față de dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării cauzei revine
Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
Constatând ivit conflictul
negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.
civ., Curtea de Apel Craiova a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație
și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Regulatorul de competență
Verificând elementele
acțiunii judiciare, Înalta Curte constată că reclamanta SC F.C.U.C. SA a supus controlului
de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 2606891
din data de 17 august 2010 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor
- Serviciul pentru Imigrări Dolj prin care s-a respins cererea de acordare a autorizației
de muncă solicitate pentru cetățeanul din Sierra Leone W.J., constatându-se că nu
s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 3 alin. (1) lit. e) și
art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007 coroborat cu art. 44 alin. (2) lit. a) din
O.U.G. nr. 194/2002, respectiv art. 12 raportat la art. 7 alin. (1) lit. c) din
O.U.G. nr. 56/2007.
După cum bine a reținut
judecătorul de la Curtea de Apel Craiova în sentința prezentată la pct. 2 din decizie,
în cauză se contestă un act administrativ individual emis de Serviciul pentru Imigrări
Dolj care este o structură funcțională județeană, în sensul art. 3 alin. (3) din
H.G. nr. 639/2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român
pentru Imigrări așa încât competența materială se stabilește în raport de rangul
autorității publice emitente, după distincțiile de la art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, potrivit căruia:
„
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate
de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până
la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,
iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,
precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond
de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin
lege organică specială nu se prevede altfel”.
Temeiul legal al soluției
Înaltei Curți
Pentru considerentele
expuse la pct. 3 din decizie, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili
competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SC F.C.U.C. SA în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul de Imigrări Dolj
în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 februarie 2011.