ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria lași în dosarul nr. 18702/245/2009 s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului nr. 290/2009 al B.E.J. Z.C. și Z.A. formulată de B.E. în contradictoriu cu D.D., R.R. și D.V., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și ca nefondată în contradictoriu cu U.M.F.G.T.P. Iași, cu creditoarea A.P.V. și cu Ț.D., C.A.G. și Statul Român prin M.F. – A.N.A.F. Iași. Prin sentința civilă nr. 2.419 din 11 decembrie 2009 Tribunalul Iași, secția civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de B.E. împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2009 a Judecătoriei Iași, reținând că, potrivit art. 403 alin. (4) C. proc.

civ., încheierea prin care se soluționează cererea de suspendare provizorie a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. Prin decizia civilă nr. 206 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel lași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a anulat ca netimbrat recursul declarat de B.E. împotriva sentinței civile nr. 2.419 din 11 decembrie 2009 a Tribunalului Iași, secția civilă, constatând că deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și a timbrului judiciar aferent în cuantum de 0,15 lei la mai multe termene de judecată, acesta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa. Împotriva acestei decizii a declarat recurs B.E., arătând că a timbrat cererea din apel conform legii, dar că dovada îndeplinirii acestei obligații a fost sustrasă de la dosarul cauzei.

A mai arătat că instanța competentă a soluționa cauza ar fi fost instanța de contencios administrativ și că nu au fost analizate excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a formulat cu prilejul cercetării cauzei. Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.E., împotriva deciziei civile nr. 206 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2011.