ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3334/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 488 din 4

noiembrie 2008 pronunțată de curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat recursul formulat de B.E.

împotriva deciziei nr. 203 din 2 martie 2009 a Tribunalului Iași.

La același termen de judecată,

instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate invocată, raportat la obiectul dosarului și la

dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Excepțiile de

neconstituționalitate au vizat art. 28 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. care

împiedică recuzarea întregii instanțe [art. 21 alin. (3) din Constituție]; art.

19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 - deoarece i se permite unui fost judecător

să funcționeze ca avocat [art. 21 alin. (3) din Constituție]; art. 23 alin. (4)

din Legea nr. 47/1992 care interzice sesizarea directă a Curții Constituționale

[art. 21 alin. (3) din Constituție]; art. 183 C. proc. civ. prin folosirea

cuvântului „poate” în loc de „trebuie” să se trimită actele definite ca false

de parchet [art. 21 alin. (3) din Constituție]; art. 244 C. proc. civ. care

prevede că judecătorii „pot” în loc de „trebuie” să suspende judecata cauzei în

cazul în care aceasta depinde de soluțiile pronunțate în alte dosare [art. 21 alin.

(3) din Constituție].

Împotriva deciziei a formulat cerere

de recurs recurentul B.E., arătând că excepțiile invocate sunt direct legate de

cauza prezentă, formulând totodată intervenții pe fondul cauzei.

Înalta Curte constată că în cauză

s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, față de excepțiile invocate și obiectul dosarului și necesitatea

existenței unei legături între acestea.

Litigiul în care s-a pronunțat

decizia nr. 488 din 4 noiembrie 2008 de Curtea de Apel Iași, secția civilă și

pentru cauze cu minori și familie, a avut ca obiect recursul formulat împotriva

deciziei nr. 95.203 din 2 martie 2009 a Tribunalului Iași prin care s-a

menținut sentința civilă nr. 9084 din 4 septembrie 2008 a Judecătoriei Iași, prin care s-a anulat ca insuficient timbrată o acțiune formulată de

reclamantul B.E.

S-a reținut că reclamantul nu a

făcut dovada admiterii taxei de timbru, care i s-a pus în vedere în ședință,

deși în cauză s-au acordat mai multe termene pentru a se soluționa incidente

procedurale.

Față de obiectul dosarului, se

constată că excepțiile invocate nu au legătură cu modul de soluționare a

acesteia, ceea ce face ca recursul declarat împotriva dispoziției de respingere

a cererii de sesizare a Curții Constituționale să fie nefondat, cu aplicarea

art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva

deciziei, pe fond, este inadmisibil, nefiind permisă în dreptul procesual o

astfel de cale de atac, recurs la recurs, cu aplicarea art. 299 și art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ.

Se va respinge totodată cererea

formulată în temeiul art. 108

1

alin. (1) lit. a) de către intimați

întrucât nu se poate reține că s-a formulat cererea de recurs, vădit netemeinică,

cu rea-credință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantul B.E. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a

Curții Constituționale din decizia nr. 488 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul B.E. împotriva aceleiași decizii.

Respinge cererile intimaților de

aplicare a unor amenzi judiciare și plată despăgubiri, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.