ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3334/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 488 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat recursul formulat de B.E. împotriva deciziei nr. 203 din 2 martie 2009 a Tribunalului Iași. La același termen de judecată, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, raportat la obiectul dosarului și la dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Excepțiile de neconstituționalitate au vizat art. 28 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

care împiedică recuzarea întregii instanțe [art. 21 alin. (3) din Constituție]; art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 - deoarece i se permite unui fost judecător să funcționeze ca avocat [art. 21 alin. (3) din Constituție]; art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 care interzice sesizarea directă a Curții Constituționale [art. 21 alin. (3) din Constituție]; art. 183 C. proc. civ. prin folosirea cuvântului „poate” în loc de „trebuie” să se trimită actele definite ca false de parchet [art. 21 alin. (3) din Constituție]; art. 244 C. proc. civ. care prevede că judecătorii „pot” în loc de „trebuie” să suspende judecata cauzei în cazul în care aceasta depinde de soluțiile pronunțate în alte dosare [art. 21 alin. (3) din Constituție].

Împotriva deciziei a formulat cerere de recurs recurentul B.E., arătând că excepțiile invocate sunt direct legate de cauza prezentă, formulând totodată intervenții pe fondul cauzei. Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, față de excepțiile invocate și obiectul dosarului și necesitatea existenței unei legături între acestea. Litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 488 din 4 noiembrie 2008 de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, a avut ca obiect recursul formulat împotriva deciziei nr. 95.203 din 2 martie 2009 a Tribunalului Iași prin care s-a menținut sentința civilă nr. 9084 din 4 septembrie 2008 a Judecătoriei Iași, prin care s-a anulat ca insuficient timbrată o acțiune formulată de reclamantul B.E.

S-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada admiterii taxei de timbru, care i s-a pus în vedere în ședință, deși în cauză s-au acordat mai multe termene pentru a se soluționa incidente procedurale. Față de obiectul dosarului, se constată că excepțiile invocate nu au legătură cu modul de soluționare a acesteia, ceea ce face ca recursul declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale să fie nefondat, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Recursul declarat împotriva deciziei, pe fond, este inadmisibil, nefiind permisă în dreptul procesual o astfel de cale de atac, recurs la recurs, cu aplicarea art. 299 și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. Se va respinge totodată cererea formulată în temeiul art. 108 1 alin. (1) lit. a) de către intimați întrucât nu se poate reține că s-a formulat cererea de recurs, vădit netemeinică, cu rea-credință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din decizia nr. 488 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva aceleiași decizii. Respinge cererile intimaților de aplicare a unor amenzi judiciare și plată despăgubiri, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.