ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1216/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 2938/99/2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, învestită cu soluționarea recursului declarat de

petiționarul B.E. împotriva Sentinței penale nr. 695 din 24 noiembrie 2009 a

Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 2938/99/2009, având ca obiect

plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată (art. 278 C. proc. pen.), a dispus, printre altele, admiterea, în

parte, a cererii recurentului petiționar B.E. de sesizare a Curții

Constituționale, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată,

dispunându-se suspendarea judecării cauzei.

În baza art. 29 alin.

(4) din aceeași lege, a fost sesizată Curtea Constituțională pentru

soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art.

52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., în raport de prevederile art. 21 alin.

(3) din Constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, a fost

respinsă cererea petiționarului B.E. de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin.

(4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23

alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ., în raport

de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României, ca neavând legătură

cu cauza.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că, printr-o cerere formulată pentru termenul

din data de 16 martie 2010, petiționarul B.E. a formulat excepții de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (2) și (3) C.

proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din

Legea nr. 47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ., solicitând sesizarea

Curții Constituționale cu privire la soluționarea acestor excepții.

În motivarea

excepțiilor s-a arătat că prevederile articolelor sus-menționate încalcă

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la un proces

echitabil.

Analizând cererea

formulată în raport cu prevederile Legii nr. 47/1992, instanța a constatat că

este admisibilă doar solicitarea petiționarului de sesizare a Curții

Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51,

art. 52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 21

alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (4) din Convenția europeană

a drepturilor omului și libertăților fundamentale, reținându-se că recurentul-petiționar

este parte în proces, a ridicat în fața instanței de judecată o excepție de

neconstituționalitate asupra căreia Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat

în sensul admiterii printr-o decizie anterioară și această excepție vizează o

normă în vigoare și care are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu privire la cererea

petiționarului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995,

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr.

47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 21

alin. (3) din Constituție, instanța a apreciat că nu are legătură cu cauza.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs petiționarul B.E. care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și sesizarea Curții

Constituționale pentru a se pronunța asupra tuturor excepțiilor invocate,

apreciind că acestea au directă legătură cu cauza.

Examinând încheierea

recurată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile

invocate și cu dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte

constată că încheierea este temeinică și legală, recursul promovat fiind

neîntemeiat pentru considerentele care urmează.

Admisibilitatea

cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării

excepțiilor de neconstituționalitate este condiționată de îndeplinirea

cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr.

47/1992, care reglementează o formă a controlului de neconstituționalitate, în

sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața

instanței de judecată.

O condiție de bază

pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este ca

dispozițiile a căror neconstituționalitate este invocată - în speță,

dispozițiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din

Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 și art.

244 C. proc. civ. - să aibă un rol determinant în judecarea și soluționarea

cauzei.

Se reține că excepția

de neconstituționalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu,

invocarea ei impunând justificarea unui interes, cât și stabilirea existenței

acestui interes pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu

procesul în care a intervenit.

Astfel, soluționarea

excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra

conținutului hotărârii în procesul penal principal, mai exact asupra soluției

ce va dezlega recursul declarat în cauză.

În acest sens, Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor articolelor anterior menționate nu are legătură cu cauza, în

speță justificându-se admiterea doar a cererii de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., în raport

cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția

europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru aceste

considerente, încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași este apreciată ca

fiind legală și temeinică, astfel că recursul declarat împotriva acestei

încheieri apare ca nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva încheierii din 16

februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 2938/99/2009.

Obligă

recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2010.