ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1839/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 597

din 26 noiembrie 2010 Curtea de Apel Iași – secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a respins cererea de recuzare formulată de recurentul B.E.

ca inadmisibilă.

De asemenea, a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de

neconstituționalitate a următoarelor texte de lege: art. 50 alin. (2) din Legea

nr. 230/2007, art. 17

1

din Legea nr. 146/1997, art. 28 alin. (1), (2),

(3) C. proc. civ., art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc.

civ., art. 244 alin. (1) C. proc. civ., art. 167, art. 168 C. proc. civ., art. 305

C. proc. civ. art. 138 C. proc. civ., art. 312 C. proc. civ., art. 11 alin. (3)

din O.U.G. nr. 51/2008, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 1 pct. 13

din Legea nr. 459/2006.

Prin aceeași

încheiere a fost respins recursul formulat împotriva încheierii de ședință din

26 martie 2010 a Tribunalului Iași în dosar nr. 19935/245/2009, ca inadmisibil.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a avut în vedere, pe aspectul cererii de recuzare, dispozițiile

art. 28 alin. (2) și art. 30 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora nu se pot

recuza toți judecătorii unei instanțe, cererea în acest sens fiind

inadmisibilă.

În ce privește

solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, aceasta a fost apreciată ca

inadmisibilă față de prevederile art. 29 alin. (5) cu referire la art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992, întrucât textele a căror neconstituționalitate s-a

invocat n-au legătură cu judecata cauzei.

Tot astfel, a fost

găsită inadmisibilă cererea de recurs formulată împotriva unei încheieri

premergătoare (cea din 26 martie 2010 a Tribunalului Iași) în condițiile în

care dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc obiectul acestei

căi de atac, iar potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva

încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în

afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către B.E. care a susținut că în mod greșit instanța nu a

înaintat Curții Constituționale, spre soluționare, excepțiile de

neconstituționalitate invocate, încălcând astfel în mod grav legea.

Recursul a fost

înregistrat pe rolul instanței la 30 noiembrie 2010, dată raportat la care se

constată tardivitatea exercitării căii de atac.

Astfel, potrivit art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, soluția de respingere a cererii de sesizare

a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs la instanța imediat

superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Fiind un termen pe

ore calculul acestuia se realizează conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ.

(începe să curgă la miezul nopții zilei următoare).

Cum în speță

hotărârea a fost pronunțată la 26 noiembrie 2010, rezultă, față de dispozițiile

procedurale anterior menționate și față de art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992,

că termenul de recurs s-a împlinit la 29 noiembrie 2010.

În aceste condiții,

exercitarea căii de atac la 30 noiembrie 2010 s-a realizat tardiv, astfel încât

recursul urmează să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 597 din 26

noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași - secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 martie 2011.