ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1610/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționara V.M. s-a solicitat desființarea rezoluției nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații F. (S.) M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., B.O.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și R.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., soluție menținută prin rezoluția nr. 787/II/2/2009 din 28 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În plângerea formulată, petiționara a arătat că aceștia se fac vinovați de infracțiunile pentru care a solicitat tragerea la răspundere penală, întrucât au conlucratat la emiterea certificatului de moștenitor din 26 octombrie 2004 prin care numita H.S.E. a fost declarată moștenitoare după defuncta H.S.

Actul întocmit nu reflectă adevărul întrucât nu este dovedită cu acte de stare civilă calitatea de moștenitor a lui H.S.E. după H.S. deoarece mama celei declarate moștenitoare s-a numit F. iar defuncta se numește H. și nu există identitate nici cu privire la prenume, fiind deosebire între cele două nume S. și S.

Prin rezoluția nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații F. (S.) M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., B.O.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și R.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin rezoluția nr. 787/II/P/2009 din 28 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, arătându-se că nu există niciun dubiu că H.S.E. este moștenitoarea numitei H.S.E. născută F. (procura originală fiind semnată de președintele Tribunalului Regional Munchen), iar procurorul de caz s-a conformat celor dispuse de procurorul general, numiții C.G. și C.E. neputând fi audiați din motive obiective, respectiv deces și stare gravă de sănătate.

Împotriva acestei soluții, petiționara a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 8/F din 1 februarie 2010 pronuțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara V.M. împotriva rezoluției nr. 296/P/2008 din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, de neîncepere a urmăririi penale față de intimații F. (S.) M., B.M., B.O.G. și R.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 288 alin. (1), art. 291 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. S-a menținut soluția dată prin rezoluția atacată și a fost obligată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a arătat că din verificarea Dosarului succesoral nr. 186/2004 a rezultat că la data de 26 octombrie 2004 la Biroul Notarilor Publici Asociați B.N., S.M., B.R.C. a fost înregistrată cererea formulată de R.P. în calitate de mandatar al unicei moștenitoare H.S.E. în legătură cu deschiderea procedurii succesorale după F.S.E., decedată la 21 februarie 2000. R.P. a fost mandatată în baza procurii din 23 iulie 2004, apostilată și tradusă din limba germană.

S-a depus extras de carte funciară, unde este înregistrată casa de piatră și curte de 3960 mp., si curtea și grădina de 1075,82 mp.

La B, proprietari sunt H.S., născută F. cu drept cumpărare act C.F. și Statul Român conform Decretului nr. 223/1974, act 4663/79 C.F. anterior, proprietar pe cota de V2 ce aparținea statului era G.F.

În prezența notarului au fost audiați doi martori care au cunoscut date despre defuncta F.S.E.

La dosarul succesoral s-au depus certificat de deces și căsătorie pentru F.S.E., traduse din limba germană, certificat de căsătorie dintre defunctă și F.E. la 18 septembrie 1951, extras din registrul stării civile pentru căsătorii pe anul 1932 al comunei Mediaș (la 16 aprilie 1938 defuncta s-a căsătorit cu E.T.), certificatul de despărțire nr. 6/1942 prin care se consfințea divorțul de E.T.

Din extrasul din Registrul stării civile pentru născuți pe anul 1939 - Sibiu rezultă că S.E.T. a dat naștere la 11 februarie 1939 fiicei sale S.E.

În adresa din 20 aprilie 2005 emisă de Consiliul local al municipiului Brașov se menționează că „în registrul de stare civilă al localității Brașov a fost înregistrată căsătoria numiților H.W. și F.E. - Sigrid la actul din 10 iulie 1943."

Înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor au convins notarul public de faptul că defuncta H.S., născută F. este una și aceeași persoană cu S.H., proprietara tabulară a imobilului înscris în C.F. Brașov, iar singura moștenitoare a acesteia este H.S.E., născută T.

Petiționara a depus la dosarul cauzei, în dovedirea celor susținute de ea, un extras din cartea de imobil, unde apar ca proprietari la pozițiile 1 și 2 F.E.R., fiica lui S. și E., și F.K.I., fiica lui W. și I.

Nici una din persoanele menționate în cartea imobilului ca și proprietare la pozițiile 1 și 2 nu sunt identice cu proprietara imobilului în scris în C.F. Brașov la foaia de proprietar B respectiv S.H. născută F., astfel că nici acest înscris nu poate răsturna probele administrate în fața notarului public în dovedirea calității de moștenitor a numitei H.S.E., născută T.

S-a reținut că în sarcina notarului public F. (S.) M. nu poate fi reținută nicio infracțiune în legătură cu modul în care s-a desfășurat procedura dezbaterii succesorale, iar numita R.P. a acționat în limita mandatului dat de F.S.E., fără a săvârși vreo faptă penală. Aceasta în calitate de mandatar a vândut numitei L.O.G. prin act autentic, imobilul ce a format obiectul succesiunii, la data de 17 decembrie 2004, iar la data de 15 ianuarie 2007, B. (fostă L.) O.G. a vândut imobilul soților B.V. și R.M.

S-a mai reținut în legătură cu dezbaterea succesorală după F.S.E., că avocatul M.B. și numita B. (fostă L.) O.G. nu au avut nicio implicare, nu au semnat sau emis documente.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs petiționara V.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în cauză nu au fost administrate probele necesare cu privire la existența identității de persoană între proprietara de carte funciară H.S. și defuncta F.S.E., menționată în certificatul de moștenitor, iar stabilirea calității de moștenitor pe bază de martori este nelegală. A solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.

Recursul declarat este nefondat.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului se constată că la data de 26 octombrie 2004, la Biroul notarilor publici asociați B.N., S.M. și B.C. a fost înregistrată cererea formulată de numita R.P., în calitate de mandatar al numitei H.S.E. în calitate de unic moștenitor al defunctei F.S.E., decedată la 21 februarie 2000.

La dosarul succesoral au fost depuse procura din 23 iulie 2004, tradusă și apostilată, extrasul de carte funciară, unde la B, proprietari sunt H.S., născută F. cu drept de cumpărare act C.F. și Statul Român cu Vz conform D.223/1974. Anterior, pe cota de Vz ce aparține statului, era G.F.

Au mai fost depuse acte de stare civilă din care rezută că defuncta este identică cu S.H., proprietara tabulară a imobilului înscris în C.F., iar singura moștenitoare a acesteia este H.S.E., născută T.

Totodată, au fost audiați doi martori care au cunoscut date despre defuncta F.S.E.

Față de probele existente la dosar, în mod corect s-a constatat că în sarcina notarului public F.S.M. nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte de natură penală în legătură cu modul de desfășurare a dezbaterii succesorale, iar numita R.P. a acționat în limita mandatului primit de la moștenitoare.

Deși petiționara a susținut că nu există identitate de persoană între proprietara de carte funciară H.S. și defunctă și a încercat să facă dovada susținerilor sale cu un extras din cartea de imobil, se constată că actele de stare civilă depuse la dosarul succesoral dovedesc că defuncta F.S.E. este identică cu proprietara tabulară a imobilului, iar în ce privește înscrisul depus, acesta nu poate combate actele oficiale depuse la dosarul succesoral.

Întrucât nici în ce privește intimații B.M. și B.O.G. nu s-au evidențiat probe sau indicii cu privire la săvârșirea de către aceștia a unor fapte de natură penală, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în mod corect s-a respins plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.

Având în vedere cele menționate, recursul declarat de petiționara V.M. apare ca nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara V.M. împotriva sentinței penale nr. 8/F din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 26 aprilie 2010.