ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 983/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționarul N.V. s-a solicitat

tragerea la răspundere penală a procurorului G.G. și a notarului public C.E.

pentru infracțiuni de corupție comise în legătură cu soluționarea Dosarului nr.

192/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de către

același notar public în legătură cu eliberarea certificatului de moștenitor nr.

X/1998.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial

Ploiești, a efectuat acte premergătoare și prin Ordonanța nr. 108/P/2008 din 18

martie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de procurorul G.G. și de notarul

public C.E. pentru comiterea infracțiunilor de luare și dare de mită în

legătură cu Dosarul nr. 132/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

Totodată, s-a disjuns și declinat în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, competența de

soluționare a cauzei sub aspectul infracțiunii de luare de mită și primire de

foloase necuvenite în legătură cu emiterea de către notarul public C.E. a

certificatului de moștenitor nr. X/1998.

În urma actelor premergătoare

efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Rezoluția nr.

168/P/2009 din 3 iulie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul

public pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) și 256 alin. (1) C.

pen. întrucât faptele sesizate nu există.

Astfel, investigațiile nu au

conturat existența unei fapte cu potențial penal, iar petiționarul în cuprinsul

plângerii a cerut ca procurorul să se sesizeze din oficiu în legătură cu

„eventuale fapte de corupție”, respectiv primirea unor foloase materiale sau

morale, incompatibilitate etc. și anularea actului fraudulos.

Prin Rezoluția nr. 901/II/2/2009 din

23 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a fost respinsă plângerea petiționarului N.V. împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale cu motivarea că rezoluția atacată este legală și

temeinică.

Împotriva rezoluției de netrimitere

în judecată, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petiționarul

N.V. a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin Sentința

penală nr. 141 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

apreciat că soluția procurorului de netrimitere în judecată este corectă, că în

baza actelor premergătoare nu au rezultat indicii că notarul public C.E. ar fi

săvârșit infracțiuni de corupție.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal petiționarul N.V. care a susținut că notarul

public C.E. a comis infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) și 256 alin.

(1) C. pen. în legătură cu eliberarea certificatului de moștenitor nr. X/1998

și că în mod nejustificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

S-a solicitat casarea hotărârii

atacate, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei se constată că soluția adoptată de procuror de

neîncepere a urmăririi penale față de notarul public C.E. este corectă.

Astfel, actele premergătoare nu au

confirmat existența unor indicii în sensul că, au fost comise acte de corupție

la eliberarea certificatului de moștenitor nr. X/1998 prin care s-a constatat

calitatea de unică succesoare a defunctei I.M., decedată, în persoana numitei

S.T., decedată și aceasta, căreia, în calitate de soră și deci moștenitoare

legală îi revine întreaga avere.

Referitor la acest act, care a

constatat numai calitatea de moștenitor a sorei defunctei, petiționarul a cerut

parchetului „sesizarea din oficiu cu privire la fapte de corupție, respectiv cu

eventualitatea primirii unor foloase materiale sau morale” fără ca plângerea

penală formulată să conțină elementele prevăzute de art. 222, respectiv

descrierea faptei, indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă.

În urma verificărilor nu s-a reținut

de către procuror existența infracțiunilor de dare și luare de mită în legătură

cu eliberarea certificatului de calitate nr. X/1998, rezultând, dimpotrivă, că

acest act a fost întocmit de notarul public C.E. pe baza actelor de stare

civilă prezentate, care atestau ca unică moștenitoare legală a defunctei I.M.,

pe sora acesteia S.T., conform art. 672 C. civ.

Față de cele ce preced se constată

că motivele de casare invocate de recurent nu sunt întemeiate și că sentința

primei instanțe de respingere a plângerii petiționarului și de menținere a

rezoluției atacate este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1), (7) și (8) lit. a) C. proc. pen.

În consecință, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează

a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul N.V. cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul N.V. împotriva Sentinței penale nr. 141 din 8

octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 martie 2010.