ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 66/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 82 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă acțiunea reclamantului E.V.V. formulată în contradictoriu cu A.N.I., în sensul că, a fost anulat actul de constatare nr. 410/I.I./2009 din 20 ianuarie 2010 emis de pârât. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin actul de constatare nr. 410/I.I./2009, A.N.I. a constatat că reclamantul E.V.V. s-a aflat în stare de incompatibilitate, de la data de 18 iunie 2008 până la data de 25 august 2009, întrucât a exercitat, în același timp, atât funcția de viceprimar al comunei Lungulețu, cât și funcția de administrator al SC V.W.

SRL. De asemenea, pârâta a reținut că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, de la data de 18 iunie 2008 – până în prezent, întrucât exercită, în același timp, atât funcția de viceprimar al comunei Lungulețu, cât și funcțiile de administrator al SC M. SA, SC M.B. SRL deține și calitatea de comerciant persoană fizică. Împotriva actului de constatare reclamantul E.V.V. a formulat contestație. Instanța de fond a reținut că starea de incompatibilitate în legătură cu SC V.W. a încetat la data de 25 august 2009, în calitatea reclamantului de comerciant persoană fizică a fost radiată din registrul comerțului prin rezoluția nr. 903 din 22 februarie 2010 a Directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

De asemenea, instanța a reținut că, în perioada 2008 – 2010, P.C. Lungulețu nu a avut relații comerciale cu firmele SC M.B. SRL, SC M. SA, SC V.W. SRL, iar viceprimarul localității E.V.V. nu a deținut calitatea de ordonator principal de credite. Prin renunțarea la toate calitățile de administrator deținute de reclamant în societățile arătate și având în vedere faptul că aceste societăți nu au avut raporturi contractuale sau de colaborare cu P. Lungulețu, instanța de fond a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) și g) și art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Instanța a constatat că reclamantul și-a îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile care îi revin, activitatea sa nefiind influențată de calitatea de administrator, astfel încât a reținut că actul de constatare atacat a rămas fără obiect, motiv pentru care se impune anularea acestui act. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.I. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, următoarele: Din probatoriu administrat în cauză rezultă că reclamantul E.V.V., conform prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g), art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161//2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 144/2007, s-a aflat în stare de incompatibilitate prin exercitarea simultană a funcției de viceprimar al comunei Lungulețu și pe cea de administrator la societății comerciale, precum și pe cea de comerciant persoană fizică.

Chiar dacă instanța de fond ar fi apreciat întemeiate apărările reclamantului privind retragerea acestuia din societate, conform art. 4 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului se pot obține date de la O.R.C., precum și certificate constatatoare că un anumit act sau fapt este sau nu este înregistrat. Tot astfel, conform art. 5 alin. (1) din același act normativ, înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în M. Of., Partea a IV-a sau în altă publicație, iar conform alin. (2), persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neîregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia.

Din interpretarea dispozițiilor legii, rezultă că mențiunile existente în Registrul comerțului și comunicate, potrivit art. 4 alin. (1) și (2), sunt publice și constituie „oglinda” evoluției societății comerciale,orice faptă neînregistrată nefiind opozabilă terților. Per a contrario, orice act sau faptă înregistrată, beneficiază de o prezumție de veritate, opozabilă erga omnes. Mai mult, în situația reclamantului, deținerea calității de asociat în societățile comerciale în discuție, conduce la înlăturarea apărărilor potrivit cărora acesta nu avea posibilitatea de a efectua demersurile pentru înregistrarea cererilor la O.N.R.C. Recursul este întemeiat. A.N.I. a constatat în mod corect starea de incompatibilitate a reclamantului, prin actul de constatare întocmit la 20 ianuarie 2010, sub nr. 410/I.I/2009.

Conform actului de constatare menționat mai sus, pârâta a stabilit că reclamantul E.V.V. se afla în stare de incompatibilitate, consecință a faptului că în timpul exercitării funcției de viceprimar al comunei Lungulețu, îndeplinea și funcția de administrator al unor societăți comerciale și, de asemenea avea calitatea de comerciant persoană fizică. Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator al unei societăți comerciale . De asemenea, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică, conform art. 87 alin. (1) lit. g) din același act normativ.

Reclamantul a consemnat în declarația de interese, depusă la data de 26 august 2008, că este asociat în 3 societăți comerciale, însă a omis să consemneze că îndeplinea și funcția de administrator în respectivele societăți comerciale, precum și că avea calitatea de comerciant persoană fizică, astfel cum rezultă din informațiile furnizate A.N.I. de către O.N.R.C., cu adresa nr. 167059/2009. Este irelevant că în ceea ce privește SC M. SA, mandatul administratorilor era expirat la data de 24 februarie 2007, aspect avut în vedere de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii recurate, în condițiile în care starea de incompatibilitate a reclamantului este atrasă, oricum, de calitatea de administrator la SC M.B.

SRL și la SC V.W. SRL, pe care le-a exercitat concomitent cu funcția de viceprimar al comunei Lungulețu. Astfel, conform pieselor dosarului, reclamantul E.V.V. a fost validat în calitate de consilier local la 1 iunie 2008, iar la 18 iunie 2008 a fost ales primar al comunei Lungulețu. Din relațiile furnizate de O.N.R.C., reclamantul a deținut calitatea de asociat și funcția de administrator la SC M. SA de la data de 24 martie 2005 și în continuare, inclusiv la data întocmirii actului de constatare. La SC M.B. SRL este asociat și administrator începând cu data de 8 august 2002, iar la SC V.W.

SRL a fost asociat unic și administrator până la data de 25 august 2009. În fine, calitatea de comerciant persoană fizică a exercitat-o de la data de 31 mai 2006. Așadar, rezultă cu puterea evidenței că după alegerea în funcția de viceprimar, reclamantul s-a aflat în incompatibilitate, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003. Reclamantul avea obligația de a renunța la funcția de administrator în respectivele societăți comerciale și la calitatea de comerciant persoană fizică, în termen de 15 zile de la alegerea în funcția de vice primar, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Pentru reclamant, acest termen a început să curgă la data de 18 iunie 2008. În pofida acestei dispoziții legale, reclamantul a exercitat concomitent funcția de viceprimar cu cea de administrator în societăți comerciale și calitatea de comerciant persoană fizică și după expirarea termenului. Împrejurările avute în vedere de către instanța de fond, ca determinante în cauză, nu înlătură starea de incompatibilitate în care se afla reclamantul. Astfel, este irelevant că SC M.B. SRL și-a întrerupt temporar activitatea, pe de o parte, pentru că la data când s-a produs acest fapt, 23 octombrie 2009, reclamantul se afla în stare de incompatibilitate încă din 2008, de la expirarea termenului prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, este irelevant că ulterior, în 8 februarie 2010, reclamantul a fost schimbat din funcția de administrator al acestei societăți comerciale, faptul fiind fără efect în privința constatărilor A.N.I., din 20 ianuarie 2010, cum, la fel, este lipsit de importanță și că reclamantul a fost radiat din Registrul comerțului, din calitatea de comerciant persoană fizică. Toate aceste operațiuni s-au produs după încheierea actului de constatare și nu înlătură starea de incompatibilitate reținută de pârâtă. În fine, este complet lipsit de importanță că, într-o anumită perioadă (2008 – 2010), reclamantul E.V.V. nu a deținut calitatea de ordonator de credite sau societățile comerciale în care avea calitatea de administrator nu au avut raporturi contractuale cu Primăria comunei Lungulețu ori că acesta și-a îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile specifice funcției de viceprimar, starea de incompatibilitate existând independent de aceste împrejurări.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul pârâtei A.N.I. este fondat, astfel că îl va admite ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinței nr. 82 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că, respinge acțiunea reclamantului E.V.V., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.