ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 158 din 16 mai 2011, Curtea
de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, învestită
cu soluționarea cauzei în fond după casare, a dispus următoarele:
- a respins excepția
inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocată de intimata
Agenția Națională de Integritate și a admis cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de
către contestatorul V.D., dispunând înaintarea cererii la Curtea Constituțională;
- a admis contestația
formulată de contestatorul V.D., în contradictoriu cu intimata A.N.I. și a
anulat actul de constatare a stării de incompatibilitate nr. 303/II din 11
decembrie 2009, întocmit de intimată;
- a luat act că nu
s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția
inadmisibilității cererii de sesizare invocată de către pârâtă în punctul său
de vedere, că aceasta vizează neîndeplinirea condiției referitoare la legătura
dintre conținutul excepției și obiectul cauzei în cursul judecării căreia a
fost invocată. Instanța a constatat caracterul neîntemeiat al excepției
inadmisibilității, întrucât condiția expusă mai sus, privitoare la sesizarea
Curții Constituționale, este îndeplinită, legătura dintre excepția
inadmisibilității și obiectul prezentei cauze fiind indubitabilă.
Curtea a respins ca
neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții
Constituționale și a admis această cerere, înaintând excepția acestei din urmă
instanțe, căreia îi aparține competența exclusivă de a aprecia asupra
caracterului constituțional sau neconstituțional al actelor normative în
vigoare.
Pe fondul cauzei,
Curtea a reținut că prin actul de constatare nr. 303/II/2009, întocmit de către
pârâta A.N.I. la data de 11 decembrie 2009, la sesizarea Instituției
Prefectului Județului Dâmbovița, s-a constatat starea de incompatibilitate în
care s-ar fi aflat reclamantul V.D., începând cu data de 22 iunie 2004 și până
la data de 01 septembrie 2009, dată la care a fost emisă Încheierea nr. 5999
din 01 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a
dispus retragerea reclamantului din SC V.P. SRL și revocarea acestuia din
funcția de administrator, întrucât ar fi deținut concomitent funcția de primar
al comunei Dragomirești, dar și calitatea de comerciant persoană fizică, precum
și faptul că reclamantul a încălcat astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d)
din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu
calitatea de comerciant persoană fizică.
S-a mai reținut că demisia
reclamantului din funcția de administrator al SC V.P. SRL a devenit efectivă de
la data de 22 iunie 2004, când locul său a devenit vacant, chiar dacă, din
împrejurări mau mult sau mai puțin subiective, nu s-a putut întruni A.G.A. pentru
a se putea lua act de această demisie, înregistrată de altfel în evidențele
societății.
S-a mai reținut în
considerentele hotărârii atacate faptul că, potrivit Legii nr. 161/2003, de la
momentul validării în funcția publică, reclamantul avea la dispoziție un
interval de 60 de zile pentru a renunța la calitatea ce atrăgea starea de
incompatibilitate, interval de timp pe care reclamantul l-a respectat, astfel
că el nu s-a aflat în starea de incompatibilitate reținută de către pârâtă,
ceea ce atrage nulitatea actului de constatare, astfel că instanța a admis
acțiunea și, pe cale de consecință a anulat actul de constatare a stării de
incompatibilitate din 11 decembrie 2009, iar în baza art. 274 C. proc. civ., s-a
luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie și solicitând admiterea căii extraordinare de atac și modificarea
în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii pe fond a contestației și
menținerii ca temeinic a actului de constatare din 11 decembrie 2009 întocmit
de recurentă.
Se arată în motivele
de recurs formulate că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic
dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic
al acestuia.
Arată recurenta că în
ceea ce privește constatarea stării de incompatibilitate, aceasta s-a făcut cu
respectarea dispozițiilor legale privind verificarea și constatarea stării de
incompatibilitate, în vigoare la data constatării prevăzute de Legea nr. 144/2007
republicată și Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare,
aceste acte fiind valorificate potrivit dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 176/2010.
Recurenta subliniază
faptul că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data
de 22 iunie 2004, dată la care a fost emisă Hotărârea nr. 2203 prin care a fost
validată alegerea în funcția de primar al comunei Dragomirești și până la data
de 1 septembrie 2009, dată la care a fost emisă încheierea nr. 5999 din 1
septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a dispus
retragerea din SC V.P. SRL a reclamantului și revocarea acestuia din funcția de
administrator.
Se arată că potrivit
competențelor legale pe care A.N.I. le avea, în urma verificării administrative
derulate, s-a constatat că reclamantul V.D. s-a aflat în stare de
incompatibilitate deoarece a deținut simultan funcția de primar din data de 22
iunie 2004 și funcția de administrator al SC V.P. SRL, începând cu data de 10
martie 2003, până la data de 1 septembrie 2009, incompatibilitatea intervenind
pentru perioada 22 iunie 2004 - 01 septembrie 2009.
Astfel, recurenta
apreciază ca fiind greșită interpretarea instanței de fond în sensul că demisia
reclamantului a devenit efectivă la data de 22 iunie 2004, când locul său a
devenit vacant, chiar dacă din împrejurări mai mult sau mai puțin subiective nu
s-a putut întruni A.G.A. pentru a se putea lua act de această demisie,
înregistrată de altfel în evidențele societății, opozabilitatea oricărei
mențiuni în registru devenind efectivă de la data înregistrării acesteia.
De asemenea, din
perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că hotărârea atacată
a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece termenul de invocat, anume art.
91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și
completările ulterioare, se referă exclusiv la momentul intrării în vigoare a
acestui act normativ, anume 23 aprilie 2003, nefiind general aplicabil.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control
judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304
sau art. 304
1
C. proc. civ., în vederea casării sau modificării
hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de
materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică
adecvată.
În cauză, se pune
problema de a se analiza starea de incompatibilitate a unei persoane numită
într-o funcție publică, care avea și calitatea de administrator la o societate
comercială la momentul numirii.
Astfel, prin actul de
constatare nr. 303/II/2009, întocmit de către pârâta A.N.I. la data de 11
decembrie 2009, la sesizarea Instituției Prefectului Județului Dâmbovița, s-a
constatat starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul V.D.,
începând cu data de 22 iunie 2004, dată la care a fost validat în funcția de
primar al Comunei Dragomirești și până la data de 01 septembrie 2009, dată la
care a fost emisă Încheierea nr. 5999 din 01 septembrie 2009, pronunțată de
Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a dispus retragerea reclamantului din SC V.P.
SRL și revocarea acestuia din funcția de administrator, întrucât ar fi deținut
concomitent funcția de primar al Comunei Dragomirești și funcția de
administrator al respectivei societăți.
În motivarea acestui
act de constatare s-a reținut faptul că, începând cu data de 22 iunie 2004,
reclamantul a exercitat funcția de primar al localității menționate, iar
potrivit relațiilor comunicate de către Oficiul Național al Registrului
Comerțului, prin adresa nr. 184600 din data de 04 noiembrie 2009, aceeași
persoană fizică a avut calitatea de asociat și administrator al SC V.P. SRL, în
perioada 10 martie 2003, până la 01 septembrie 2009.
Constatarea stării de
incompatibilitate a reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 87 alin. (1)
lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și
completările ulterioare, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă
cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director,
administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile
comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de
asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice.
În mod întemeiat, prin
sentința recurată, a fost admisă contestația reclamantului, cu consecința
anulării actului de constatare din 11 decembrie 2009 emis de A.N.I. și a
constatării faptului că V.D. nu se află în stare de incompatibilitate cu
funcția de primar, întrucât acesta și-a pierdut calitatea de administrator al
SC V.P. SRL din data de 22 iunie 2004.
Astfel cum în mod
corect a apreciat instanța de fond, din probele administrate în rejudecarea
cauzei, respectiv înscrisul aflat la fila 26 din dosarul de fond, rezultă faptul
că la data de 22 iunie 2004 reclamantul V.D. și-a dat demisia din funcția de
administrator al SC V.P. SRL, acest act de dispoziție fiind înregistrat în
registrul de evidență al respectivei societăți comerciale la poziția a patra
din respectiva dată, fapt ce rezultă cu certitudine din copia acestui registru
existentă la filele 30, 31 dosar fond și atestată ca fiind conformă cu
originalul de către avocatul apărător al reclamantului.
Înalta Curte are în
vedere faptul că potrivit dispozițiilor legii speciale în materie, încetarea
stării de incompatibilitate în care se află alesul local are loc prin demisie,
efectele acesteia producându-se atât în planul raporturilor comerciale ale
societății, cât și în planul răspunderii personale, iar demisia sau retragerea
din funcția de administrator produce efecte de la data manifestării de voință
unilaterală și nu de la data înscrierii acestei mențiuni la Registrul Comerțului, întrucât, potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990 „persoana care are
obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților faptele ori actele
neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de
aceștia”.
Înalta Curte
apreciază că înregistrarea mențiunilor în Registrul Comerțului nu poate fi
percepută ca o condiție necesară producerii efectelor demisiei în planul
răspunderii personale a titularului ei, sau în planul raporturilor comerciale
ale societății comerciale, ci doar în ceea ce privește opozabilitatea acestui
act unilateral de voință față de terți, astfel că demisia reclamantului din
funcția de administrator al SC V.P. SRL a devenit efectivă de la data de 22
iunie 2004, așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond.
Potrivit art. 91 din
Legea nr. 161/2003 „(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după
validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după
validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea
alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcția incompatibilă cu
cea de ales local. (….) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută
înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de
incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această
funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor
prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile
incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
legi”.
În aceste condiții,
se reține că au fost respectate în cauză, de către contestatorul V.D., dispozițiile
art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și
completările ulterioare, care stabilesc modul de rezolvare a stării de
incompatibilitate a aleșilor locali, textul legal menționat făcând referire la
demisia (în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 15 zile de la
survenirea stării de incompatibilitate prevăzut de alin. (1)) din una din
funcțiile incompatibile.
Cum actul demisiei a
fost înregistrat în registrele societății la data de 22 iunie 2004, astfel cum
rezultă din înscrisurile depuse la dosar, acesta a fost efectuat în termenul
legal prevăzut de Legea nr. 161/2003.
Față de această
situație de fapt, instanța de fond a reținut în mod corect că demisia sau
retragerea din funcția de administrator produce efecte de la data manifestării
de voință unilaterală și nu de la data înscrierii acestei mențiuni la Registrul Comerțului la o dată ulterioară, dat fiind faptul că mențiunile din registrul
comerțului au, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, însă efecte juridice, sub
aspectul existenței sau nu a stării de incompatibilitate, în sensul vizat de art.
91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, produc înscrisurile depuse la dosar, care
atestă că intimatul a renunțat în termenul prevăzut de lege, la calitatea de
administrator al SC V.P. SRL.
Prin urmare,
constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea
pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, se va dispune, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului
declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 158 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 158 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 28 iunie 2012.