ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3283/2016

Decizia nr. 3283/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. 26705/G/II/2013, emis de pârâtă, prin care s-a constatat starea de incompatibilitatea a reclamantului, începând cu data 22 iunie 2011.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 90 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

1.3.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.

În motivarea căii de atac declarate, recurentul a susținut că PFA A. a fost înființat exclusiv pentru constituirea unei ferme de subzistență, constând în 25 de familii de albine, și nu pentru o altă activitate generatoare de fapte de comerț.

Ferma de subzistență presupune creșterea și dezvoltarea unor familii de albine, fără a face extracții de miere pentru a fi valorificată.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că recurentul nu a exercitat acte de comerț.

1.3.2. În notele scrise depuse, recurentul a mai susținut că legiuitorul nu a avut în vedere, atunci când a sancționat incompatibilitățile și conflictele de interese, aspecte formale, el fiind interesat doar de atitudinea efectivă a celui implicat, de intenția, frauduloasă sau nu, a acestuia de a-și folosi influența politică în interes propriu, prin exercitarea concomitentă a activității de comerciant persoană fizică, situație ce nu se regăsește în cazul recurentului-reclamant.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, radierea firmei „A. PFA” a fost una efectivă, iar împrejurarea că PFA-ul înființat de recurent are calitatea de producător și nu de comerciant, este de natură a exclude posibilitatea existenței unei incompatibilități, acesta neefectuând, practic, nici o faptă efectivă de comerț.

Motivele care stau la baza declarării incompatibilității trebuie să indice exercitarea funcției publice în dauna societății, iar legătura dintre activitatea comercială și cea de funcționar/ales public să fie de natură a aduce însemnate atingeri intereselor publice.

1.4. Apărarea intimatei

Prin întâmpinarea formulată, Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

În esență, s-a arătat că raportul de evaluare nr. 26705/G/II/17.06.2013 este legal și temeinic.

În mod corect a fost reținută starea de incompatibilitate a recurentului, în condițiile în care acesta a deținut, simultan, funcția de viceprimar al comunei Berlești, jud. Gorj, și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. PFA, încălcând, astfel, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 17 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 mai 2016, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Agenția Națională de Integritate a constatat în mod corect starea de incompatibilitate a reclamantului, prin actul de constatare întocmit sub nr. 26705/G/II/17.06.2013.

Conform actului de constatare menționat mai sus, intimata a stabilit că recurentul se afla în stare de incompatibilitate, consecință a faptului că în timpul exercitării funcției de viceprimar al comunei Berlești, jud. Gorj, avea, de asemenea calitatea de comerciant persoană fizică.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Conform actelor aflate la dosarul de fond, la data de 20 iunie 2008 recurentul a fost ales în funcția de viceprimar al comunei Berlești, jud. Gorj.

Ulterior, în data de 28 iunie 2012, recurentul a fost din nou ales în funcția de viceprimar al comunei Berlești.

Din relațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă faptul că recurentul a deținut calitatea de comerciant persoană fizică începând cu data de 20 iunie 2011 și până la data de 10 octombrie 2013, moment ulterior emiterii raportului de evaluare contestat.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la „comercianți” se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, definește activitatea economică „activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit.”

Așadar, rezultă cu puterea evidenței că recurentul a avut calitatea de comerciant, în sensul avut în vedere de dispozițiile legale reținute de intimată, și s-a aflat în incompatibilitate în perioada 20.06.2011-10.10.2013, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul avea obligația de a renunța, în termen de 60 de zile, la una din calitățile care determină starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Pentru recurent, acest termen a început să curgă la data de 22 iunie 2011. În pofida acestei dispoziții legale, recurentul a exercitat concomitent funcția de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică și după expirarea acestui termen.

Așa cum a apreciat și prima instanță, împrejurările invocate de recurent în apărarea sa, privind faptul că nu ar fi desfășurat activități comerciale, pe lângă faptul că sunt contrazise de înscrisurile depuse în cauză, din care rezultă obținerea unor venituri din activități comerciale, ori că și-a îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile specifice funcției de viceprimar, nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta.

Textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiționează în sensul desfășurării efective de activități comerciale, interzicând cumulul de calități, necondiționat nici de venitul realizat din activitățile comerciale.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speță, începând cu data de 22 iunie 2011.

În aceste condiții, nu se poate considera că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, așa cum a susținut recurentul.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 90 din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.