ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2017

HOTĂRÂRE
31.01.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.06.2014 sub nr. de dosar x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 24011/G/II/10.06.2014.

Prin Sentința nr. 3358 din 09.12.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că a fost încadrată greșit starea de incompatibilitate la art. 87 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât la momentul adoptării Legii nr. 161/2003 era în vigoare C. com., care la art. 7 definea comercianții ca fiind persoanele care săvârșesc acte de comerț, având comerțul ca profesiune obișnuită. Or, având în vedere această definiție a comerciantului, recurentul a susținut că nu avea comerțul ca profesiune obișnuită, fiind persoană fizică autorizată cu obiect de activitate "cultivarea cerealelor" și nicidecum activități de comercializare.

Prin întâmpinarea formulată, Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Agenția Națională de Integritate a constatat în mod corect starea de incompatibilitate a reclamantului, prin actul de constatare întocmit sub nr. 24011/G/II/10.06.2014.

Conform actului de constatare menționat mai sus, pârâta a stabilit că reclamantul se afla în stare de incompatibilitate, consecință a faptului că în timpul exercitării funcției de viceprimar al comunei Giurgeni, județul Ialomița, avea, de asemenea, calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. P.F.A.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Conform actelor aflate la dosarul de fond, la data de 19.06.2008, prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Giurgeni nr. 5/19.06.2008, recurentul a fost ales în funcția de viceprimar al comunei Giurgeni.

Din relațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă faptul că recurentul a deținut în perioada 3.09.2002 - 22.02.2012 calitatea de comerciant persoană fizică.

Așadar, rezultă cu puterea evidenței că după alegerea în funcția de viceprimar, recurentul s-a aflat în incompatibilitate, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul avea obligația de a renunța la calitatea de comerciant persoană fizică, în termen de 15 zile de la alegerea în funcția de viceprimar, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Pentru recurent, acest termen a început să curgă la data de 20 iunie 2008.

În pofida acestei dispoziții legale, recurentul a exercitat concomitent funcția de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică, cu nerespectarea obligației legale ce îi revenea de a renunța la una din funcțiile ce atrag starea de incompatibilitate.

Așa cum a apreciat și prima instanță, împrejurările invocate de recurent în apărarea sa privind calitatea sa de comerciant persoană fizică în sensul art. 7 din C. com., nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta. Distincțiile cu care operează recurentul între categoriile comerciant și persoană fizică autorizată nu sunt împărtășite de Înalta Curte.

Potrivit dispozițiilor art. 7 și art. 71 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, persoana fizică autorizată este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.

Textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiționează în sensul desfășurării efective de fapte de comerț, interzicând cumulul de calități.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speță, în perioada 19.06.2008 - 22.02.2012.

PENTru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul B., ca nefondat.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 3358 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-01-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2020
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2015-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2015
Decizia nr. 3636/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția
ÎCCJ 2018-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios admin
ÎCCJ 2016-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1849/2016
Decizia nr. 1849/2016 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și f
ÎCCJ 2015-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3044/2015
Decizia nr. 3044/2015 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată, la data de 10 ianuarie 2014, pe rolul Curții de Apel Bucure
Sursă