ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23.06.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Natională de Integritate, în temeiul art. 22 din Legea nr. 176/2010 a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare întocmit în data de 27.05.2016 înregistrat sub nr. x/27.05.2016 de Agenția Națională de Integritate solicitând anularea acestuia.

Prin Raportul de evaluare al ANI din 27.05.2016 se concluzionează în sensul că s-ar fi identificat elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate, întrucât a deținut concomitent funcția de Viceprimar al Unității Administrativ Teritoriale Deleni și comerciant persoana fizică, incompatibilitate prevăzuta de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003.

Prin sentința civilă nr. 965/24.08.2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2016, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și s-a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr. 209 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate având ca obiect conflict de interese, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.

A susținut recurentul că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, intrucât nu a avut in vedere distincția dintre persoana fizică și persoana juridică avută in vedere de textul menționat.

Astfel, raportul ANI nu a verificat, din perspectiva calității de comerciant persoană fizică, starea de incompatibilitate, ci a adăugat la lege, analizând Întreprinderea Individuală A., aspecte peste care prima instanță a trecut cu ușurință.

S-a arătat că reclamantu, in calitate de persoană fizică nu a cumpărat și nu a vândut producte, nefiind indeplinite condițiile privind incălcarea regimului juridic al incompatibilităților.

Totodată, invocă dispozițiile Legii nr. 215/2001, arătând că este diferită calitatea de comerciant persoană fizică de cea de producător, cum este situația reclamantului.

De asemenea, și dispozițiile art. 5 din Codul Comercial exclud din categoria faptelor de comerț vanzarea productelor pe care cultivatorul le are din pământul său, sau din cel cultivat, in speță, reclamantul deținând o Intreprindere Individuală care cultivă cereale.

Pentru toate aceste motive, recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii și anulării Raportului nr. x/27.05.2016.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care solicitat in principal, să se constate nulitatea recursului, iar in subsidiar netemeinica acestuia, instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 la situația de fapt reținută prin actul atacat.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Verificând cererea de recurs din perspectiva excepției nulității sale, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției respective, reținându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinței atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluționarea litigiului, recurentul - reclamant a formulat critici punctuale asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Raportul de evaluate nr. x/27.05.2016, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, la data de 27.05.2016, pârâta a reținut că reclamantul a deținut simultan, în perioada 27.06.2012 - până în prezent (pentru mandatul 2012-2016), atât funcția de viceprimar al comunei Deleni, județul Constanța cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul "A.", încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică

În ceea ce privește criticile vizând modalitatea în care prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reține că recurentul a invocat, rezumativ, argumentul neîncadrării reclamantului în sintagma de "comerciant persoană fizică" și cel al nedovedirii existenței unei interferențe asupra funcției publice prin activitatea prestată în cadrul întreprinderii individuale, în sensul neefectuării unor acte cu caracter comercial și a respectării principiului transparenței decizionale.

Sub aspectul calității de comerciant a reclamantului, Înalta Curte reține că modalitatea de desfășurare a activităților economice de către persoanele fizice este reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008, in forma in vigoare în perioada de existență a cumulului de funcții-calități, care, prin dispozițiile art. 1 alin. (1) stabilește că: "Prezenta ordonanță de urgență reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale.", iar art. 4 din același act normativ prevede că:

"Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfășura activitățile economice după cum urmează: a) individual și independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale."

În acest context vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008, care definesc activitatea economică drept "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați sau determinabili, în scopul obținerii unui profit."

Relevante sunt și dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, potrivit cărora:

"Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului."

Concluzia evidentă ce se desprinde din aceste dispoziții legale este aceea că reprezentanții întreprinderii individuale au calitatea de comercianți, întreprinderea individuală reprezentând o formă de organizare a activității economice prestată de persoana fizică, orientată spre scopul obținerii de profit. Un argument suplimentar în sensul calificării persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă și din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora referirile la comercianți din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ., se consideră a fi referiri la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului.

În ceea ce privește argumentul reclamantului privind definirea activităților comerciale ca fiind cele reglementate de art. 3 din Codul comercial, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 44/2008 reprezintă un act normativ special, reglementând cadrul legal în care persoanele fizice își pot desfășura activitatea de natură economică. Faptul că legiuitorul a înțeles ca, urmare a modificărilor social-economice produse de la intrarea în vigoare a Codului comercial, să încadreze în categoria de comercianți și persoanele fizice care desfășoară activități economice sub formele de organizare prevăzute de art. 4 din Ordonanță, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor Codului comercial, ci o reglementare a unei situații nou apărute în peisajul juridic.

Reține Inalta Curte că, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariției stării de incompatibilitate, au un conținut clar interdictiv cu privire la deținerea calității de comerciant persoană fizică, simultan cu deținerea calității de primar:

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;"

Așadar, legea nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate al formei de organizare (întreprindere individuală, în cazul de față), sau chiar de lipsa activității.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reclamantul cumulând funcția de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică, aflându-se în situația de incompatibilitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 209 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.