ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1001/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALA DE INTEGRITATE a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/01.03.2017, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/01.03.2017, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/11/04.11.2015 și constatarea faptului că nu se află în stare de incompatibilitate cu funcția de viceprimar.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 276 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta, Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 276 din 3 mai 2017 A. a declarat recurs reclamantul care invocând prevederile art. 488 alin. .(1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, admiterea contestației și anularea Raportului de evaluare.

În motivarea căii de atac recurentul a susținut, în esență, următoarele; sentința recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de intimata-pârâtă ANI, dat fiind faptul că solicitarea de date și informații nepublice s-a făcut înainte de invitarea persoanei cercetate pentru a depune un punct de vedere; sentința recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de intimata ANI, pentru că sunt întocmite cu nerespectarea garanției dreptului la apărare al persoanei vătămate, având în vedere ignorarea completă și evidentă a punctului de vedere exprimat de persoana vătămată; sentința recurată este dată cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează răspunderea administrativă în materia incompatibilităților; răspunderea administrativă pentru presupusele fapte care atrăgeau starea de incompatibilitate reținute prin Raportul de evaluare contestat s-au prescris la împlinirea termenului de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii acestora; sentința recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legislației UE privind protecția datelor cu caracter personal, așa cum a fost interpretată de CJUE prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant A. în cauză, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat instanței sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și suspendarea cauzei până la pronunțarea hotărârii preliminare, potrivit art. 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Solicitarea a fost formulată în procedura de soluționare a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 276 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și are ca obiect 6 întrebări preliminare, vizând datele cu caracter personal, principiul proporționalității pedepselor în ceea ce privește sacțiunea complementară a interdicției de a ocupa funcții publice alese exclusiv, pentru o perioadă prestabilită de 3 ani, dreptul la muncă, dreptul de a fi ales și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

Examinând cererea formulată, în raport de dispozițiile legale aplicabile și de punctul de vedere prezentat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar cu privire la interpretarea dreptului Uniunii și cu privire la validitatea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

Așadar, rolul Curții de Justiție este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunța asupra validității acestuia, iar nu de a aplica acest drept la situația de fapt dedusă judecății.

Or, în speța de față, recurentul-reclamant solicită instanței europene să stabilească dacă în cazul constatării unui conflict de interese al unei persoane ce ocupă o funcție publică, sancțiunea complementară a interdicției de a ocupa funcții publice alese exclusiv se aplică pentru o perioadă prestabilită de 3 ani este conformă cu principiile proporționalității, egalității și nediscriminării, securității juridice și protecției încrederii legitime și transparenței recunoscute la nivelul jurisprudenței CJUE.

Aceste aspecte țin însă de soluționarea în concret a litigiului și revin în competența exclusivă a instanțelor naționale învestite cu exercitarea controlului de legalitate asupra actelor administrative emise de Agenția Națională de Integritate, în aplicarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și coroborarea acesteia cu C. civ. sau cu alte legi.

Prin urmare, Înalta Curte constată că întrebările preliminare formulate de intimatul-reclamant nu se încadrează în limitele stabilite de art. 267 TFUE, astfel că va respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității căii de atac invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios cu o acțiune având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/01.03.2017, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. x/11/04.11.2015 și constatarea faptului că nu se află în stare de incompatibilitate cu funcția de viceprimar.

Prin Sentința recurată instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta, Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Instanța de fond a reținut că pentru perioada în care a avut calitatea de ales local, recurentul-reclamant a fost supus regimului juridic privind incompatibilitățile, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 87 și următoarele din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

A mai reținut instanța că astfel cum rezultă din procese-verbale ale Consiliului de Administrație a Școlii Gimnaziale Ghercești, recurentul-reclamant a participat și a semnat procesele-verbale ale ședințelor începând cu 04.01.2012.

Așadar, s-a reținut că recurentul-reclamant a fost membru al acestui organism de conducere colegial al instituției publice anterior alegerii sale în calitate de viceprimar, cât și ulterior până la data de 30.05.2013, când a fost înlocuit cu alt reprezentant.

Curtea a apreciat că disozițiile art. 87-88 și art. 90 din Legea nr. 161/2003 sunt accesibile, previzibile privind condițiile ce trebuie îndeplinite, interdicțiile care trebuie evitate pe durata mandatului de ales local și sancțiunile la care se expun aleșii locali care nu își conformează conduita prescripțiilor legale. Interesul urmărit de legiuitor este general si legitim în apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept.

A concluzionat instanța că reclamantul nu poate invoca că nu a știut ce semnează, atâta timp cât a participat anterior dobândirii calității de ales local, cât și ulterior pe o perioadă apreciabilă de timp, la ședințele Consiliului de Administrație al Școlii gimnaziale Ghercești și a semnat actele oficiale ale ședințelor pe care nu le-a contestat niciodată.

Prin recursul formulat împotriva sentinței nr. 276 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal recurentul a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nerespectarea garanției dreptului la apărare al persoanei evaluate, având în vedere ignorarea completă și evidentă a punctului de vedere exprimat de persoana evaluată și faptul că presupusele fapte care atrăgeau starea de incompatibilitate reținute prin Raportul de evaluare contestat s-au prescris la împlinirea termenului de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii acestora.

Instanța de control judiciar observă că aceste critici au fost invocate pentru prima dată de recurentul-reclamant în calea de atac a recursului.

Articolul 478 alin. (2) C. proc. civ. prin raportare la art. 494 din același Cod statuează că prin recurs nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de recurs de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.

Raportat la acestea, se constată că, recurentul a invocat pentru prima dată în recurs critici privitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nerespectarea garanției dreptului la apărare al persoanei evaluate, prescripția de 3 ani a faptelor care atrăgeau starea de incompatibilitate, aspecte asupra cărora curtea de apel nu are a se pronunța întrucât se încalcă principiul limitelor efectului devolutiv al recursului, aceste aspecte nefiind invocate și la judecata în primă instanță.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 276 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.