ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6060/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 29 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/06.07.2017 întocmit de către intimata ANI la data de 06.07.2017 în lucrarea nr. 22530/S/II/27.05.2016.

Prin sentința civilă nr. 694 din 15 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat raportul de evaluare nr. x/06.07.2017 întocmit de pârâtă.

Împotriva sentinței meționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de anulare, cu consecința menținerii ca temeinic și legal a raportului de evaluare nr. x/06.07.2017 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului, arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, articol ce reglementează incompatibilitățile aferente funcției de viceprimar.

Cu privire la situația de incompatibilitate reglementată de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, recurenta-pârâtă arată că, din interpretarea coroborată a acestui text legal, a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 (în forma în vigoare în perioada supusă evaluării anterioară datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014) și ale art. 96 alin. (2) din același act normativ, rezultă că, în consiliul de administrație al școlii, ca reprezentant al primarului, putea fi desemnată orice altă persoană, cu excepția viceprimarului.

Interpretarea instanței de fond este vădit eronată tocmai pentru că din consiliul de administrație al școlii putea să facă parte un reprezentant al primarului, iar nu viceprimarul, întrucât acesta era incompatibil, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Incompatibilitățile sunt de strictă interpretare iar în perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, în sensul că funcția de viceprimar este incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice. Evocă cu titlu de jurisprudență și deciziile ÎCCJ-SCAF nr. 3205/2015, nr. 2159/2016, nr. 2629/2016, nr. 72/2017.

Reținerea instanței de fond în sensul că intimatul-reclamant a acționat pentru un interes social, pentru o cauză de utilitate publică este greșită dată fiind interdicția expresă instituită prin art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum și dispozițiile art. 96 din Legea nr. 1/2011 (forma în vigoare în perioada evaluată).

Prin urmare, intimatul-reclamant, în calitate de viceprimar, era ținut să respecte dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 ce prevedeau în mod expres o situație de incompatibilitate pe care acesta trebuia să o evite.

Și în ceea ce privește situația de incompatibilitate reținută în temeiul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, interpretarea instanței de fond este, de asemenea, eronată, întrucât singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau a calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, fiind lipsit de relevanță faptul că intimatul nu a înregistrat venituri din activități economice, atâta timp cât a continuat să dețină calitatea de persoană fizică autorizată în perioada reținută de către inspectorul de integritate în concluziile raportului de evaluare (perioada 26.06.2012 - 28.02.2013) simultan cu funcția de viceprimar.

În aceste condiții, având în vedere că singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, este lipsit de relevanță că intimatul nu a desfășurat efectiv activitatea de comerciant persoană fizică.

Și simpla deținere a calității de comerciant atrage aplicarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003, textul nedistingând după cum s-a desfășurat sau nu activitate în mod efectiv. Face trimitere și la deciziile ÎCCJ-SCAF nr. 350/11.02.2016 și nr. 1288/20.04.2016.

Așadar, întrucât legiuitorul, în acest articol de lege, ale cărui dispoziții sunt de strictă interpretare și aplicare, nu a instituit nicio excepție de natura celor reținute de instanța de fond, nici aceasta nu era îndrituită să facă abstracție, mai exact să ignore principiul de drept "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus", întrucât o asemenea abordare reprezintă, de fapt, o adăugare la lege.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ipoteza reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 (aceea a deținerii simultane a funcției de viceprimar al Comunei Ostroveni și funcția de membru în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Ostroveni), instanța de fond în mod corect a apreciat că stabilirea situației de incompatibilitate nu se poate face doar prin raportare la aspectele formale, ci dimpotrivă trebuie analizată situația concretă a cauzei.

Procedând astfel și verificând situația sa particulară, instanța a constatat că a acționat pentru un interes social, iar nu pentru unul personal, ce corespunde scopului urmărit de instituțiile publice, deci pentru o cauză de utilitate publică, neexistând niciun interes de natură patrimonială.

Înscrisurile existente la dosarul cauzei dovedesc că, în calitatea sa de membru al consiliului de administrație, a acționat în sprijinul școlii și comunității, participând la luarea deciziilor numai în acest sens, fără a primi vreo compensație. Așadar, a urmărit numai realizarea și servirea interesului public, fără vreun interes personal.

Mai mult decât atât, arată că a fost numit membru în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale de către primar, ca reprezentant la Primăriei și, ulterior, al Consiliului Local Ostroveni, nefiind astfel vorba despre manifestarea sa de voință, ci acționând ca un reprezentant, cu atribuții limitate, vizând exclusiv satisfacerea interesului public.

Criticile recurentei vizând obligativitatea instanței de judecată de a verifica și constata existența stării de incompatibilitate doar prin raportare la textul de lege invocat în raportul de evaluare sunt combătute de considerentele Deciziei nr. 167/2015 a Curții Constituționale, potrivit cărora, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate revine instanței judecătorești care analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, protejare a interesului public și evitare a conflictului de interese.

Nefondată este și critica ce vizează neaplicabilitatea O.U.G. nr. 49/2014 care a adus modificări articolului 96 din Legea nr. 1/2011, întrucât acestea au intervenit anterior întocmirii raportului de evaluare contestat, existând astfel posibilitatea analizării și consultării lor anterior definitivării situației sale juridice.

Analizând incidența dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 (deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de comerciant persoană fizică), instanța de fond în mod corect a reținut că simpa deținere, pur formală, a două funcții incompatibile nu atrage automat stabilirea stării de incompatibilitate.

PFA A. a fost constituită la data de 16.02.2012 prin rezoluția nr. 501452/16.02.2012 a ORC de pe lângă Tribunalul Dolj și a fost radiată, urmare solicitării sale din data de 27.03.2013, prin rezoluția nr. 5451/28.03.2013.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că nu a înregistrat venituri din activități economice. Mai mult decât atât, pe durata existenței sale ca persoană juridică, PFA A. nu a desfășurat niciun fel de activitate comercială sau de altă natură.

În cauză, nu poate fi reținută existența stării de incompatibilitate câtă vreme această persoană juridică nu a îndeplinit calitatea de comerciant în sensul prevăzut de Legea nr. 161/2003, nedesfășurând activități specifice calității de comerciant.

Critica recurentei vizând existența stării de incompatibilitate doar prin îndeplinirea singurei condiții impusă de legiuitor, aceea a deținerii simultane a funcțiilor și calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, este combătută de Decizia nr. 396/2013 a Curții Constituționale, potrivit căreia identificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz.

În lipsa vreunor venituri realizate în calitatea sa de comerciant și în lipsa faptelor de comerț pe care PFA A. să le fi întreprins, nu poate fi reținută ca fiind incidentă situația reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, aspect corect reținut de către instanța de fond.

Solicită intimatul-reclamant ca, la soluționarea recursului, să se aibă în vedere și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în spețe similare, respectiv deciziile nr. 2802/04.10.2017, nr. 4692/05.12.2014, nr. 1476/31.03.2015, nr. 3407/30.10.2015, nr. 1054/16.03.2017.

Prin rezoluția din 3 decembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 septembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat prin acțiunea introductivă, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut incidența dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, simultan cu funcția de viceprimar al comunei Ostroveni, județul Dolj, în perioada 26.06.2012 - 15.05.2013, a deținut și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Ostroveni, județul Dolj, iar în perioada 26.06.2012 - 28.02.2013, a deținut și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. Persoană Fizică Autorizată.

Prima instanță, contrar celor cuprinse în actul administrativ atacat, a apreciat, în esență, că nu se poate reține incidentul de integritate în discuție, motiv pentru care, a admis acțiunea reclamantului și a anulat raportul de evaluare nr. x/06.07.2017 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Invocând considerentele Deciziei nr. 167/2015 a Curții Constituționale a României - paragraful 27, prima instanță a susținut că analiza incidenței dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu se poate rezuma la aspectele formale, ci trebuie analizate circumstanțele concrete ale cauzei, iar din probele administrate rezultă că reclamantul, ca viceprimar al comunei Ostroveni, a acționat pentru un interes social, ce corespunde scopului urmărit de instituțiile publice, deci pentru o cauză de utilitate publică, nesubzistând niciun interes personal sau de natură patrimonială.

Pe de altă parte, această situație de incompatibilitate a dispărut urmare modificărilor aduse Legii educației naționale nr. 1/2011 prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, unde, la art. 96 alin. (2), se arată că:

"În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. (...)"

În analiza dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prima instanță a apreciat că prezintă relevanță dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcționării sale, iar în cazul reclamantului, situația de fapt probată a atestat că acesta nu a înregistrat venituri, în perioada 26.06.2012 - 28.02.2013.

În dezacord cu cele exprimate de judecătorul fondului prin hotărârea recurată, Înalta Curte reține că persoana evaluată, A., a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, în sensul prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, deținând simultan cu funcția de viceprimar al comunei Ostroveni, calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Ostroveni și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată.

În cauză, în perioada 01.01.2012-15.05.2013, intimatul-reclamant a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Ostroveni și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Ostroveni, aspect ce reiese din actele dosarului (adresele nr. x/27.09.2011 și nr. y/17.07.2012, emise de Primăria comunei Ostroveni, Anexa Deciziei nr. 8/14.04.2011 și Decizia nr. 32/03.09.2012, emise de Școala Gimnazială Ostroveni, precum și din Hotărârea nr. 15/15.05.2013 emisă de Consiliul Local al comunei Ostroveni).

Potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea 1/2011, forma în vigoare până la 30.06.2014, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada evaluată, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Conform normei ultim citate, incompatibilitatea rezultă din deținerea funcției de viceprimar simultan cu deținerea calității de membru în consiliul de administrație al școlii, astfel că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că intimatul-reclamant a fost desemnat în Consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Ostroveni ca reprezentant al primarului sau al Consiliului local al comunei Ostroveni.

De vreme ce intimatul-reclamant deținea funcția de viceprimar, era incompatibil pentru desemnarea și ca membru în consiliul de administrație al școlii, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispozițiilor legale sus menționate.

Intimatul-reclamant a susținut că nu poate fi atrasă în privința sa starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât textul de lege se referă strict la cumularea calității de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administrație al școlii, pe când participarea sa în cadrul consiliului de administrație al școlii, a avut loc în calitate de reprezentant al primarului/consiliului local al comunei, nu în calitate de viceprimar.

Chiar dacă își păstrează calitatea de consilier local și a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administrație al școlii, atât timp cât exercită funcția de viceprimar, intimatul-reclamant se află în stare de incompatibilitate.

Este de subliniat aspectul că în consiliul de administrație al școlii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deține în mod legal ambele funcții.

Nu are relevanță că nu a fost demonstrat un interes personal sau patrimonial al intimatului-reclamant în exercitarea calității de membru al Consiliului de Administrație al școlii, întrucât Legea nr. 161/2003 nu condiționează starea de incompatibilitate de obținerea vreunui folos sau a vreunui venit, astfel că este necesară și suficientă deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, pentru reținerea incompatibilității în discuție.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar are în vedere și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Înalta Curte reține că, prin raportul de evaluare întocmit de recurenta-pârâtă, a fost constatată starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant în perioada 26.06.2012 - 15.05.2013, iar prevederile O.U.G. nr. 49/2014 au intrat în vigoare ulterior momentului încetării stării de incompatibilitate, respectiv la data de 30.06.2014, rezultând, așadar, că recurentul se află în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Instanța de control judiciar constată că particularitățile prezentului litigiu, la care face referire prima instanță, respectiv că reclamantul a acționat pentru un interes social și nu unul personal, nu sunt de natură să justifice soluția de anulare a raportului de evaluare.

Dovedirea interesului prezintă relevanță sub aspectul existenței conflictului de interese și nu a stării de incompatibilitate, art. 70 din Legea 161/2003 stabilind că "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Or, în cauză, s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate și nu în conflict de interese.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada evaluată, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Referitor la starea de incompatibilitate generată de încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că, potrivit textului de lege evocat, în forma în vigoare în perioada evaluată, "funcția de (...) viceprimar, (...) este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică".

În acest context, în art. 91 din același act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. (. . . . . . . . . .) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Prin urmare, regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, în sensul incompatibilității funcției de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

Or, deși recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligația de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatului 2012-2016, el a încălcat interdicția reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, nerespectând nici prevederile art. 91 alin. (3) teza I (nu a demisionat în termen de 15 zile din funcția care atrăgea starea de incompatibilitate).

În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că A. Persoană Fizică Autorizată a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 16.02.2012, iar începând cu data de 26.06.2012, reclamantul a deținut și funcția de viceprimar al comunei Ostroveni, județul Dolj.

Prin persoană fizică autorizată se înțelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forța sa de muncă.

În art. 6 din același act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate și autorizate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Conformându-se acestei obligații, intimatul-reclamant a solicitat și obținut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activității economice înregistrate.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianți" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, definește activitatea economică "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit."

Aplicând aceste dispoziții la cauza de față, rezultă, așadar, că intimatul a avut calitatea de comerciant, în sensul avut în vedere de dispozițiile legale reținute de recurentă, și s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, în raport de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În plus, legea (forma în vigoare în perioada analizată, anterior modificării textului normativ de la art. 87 alin. (1) prin Legea nr. 87/2017) nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a unor acte de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate/chiar lipsa activității sau deținerea unui patrimoniu de afectațiune.

În cauză nu este contestată existența PFA A., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului, intimatul contestând doar calitatea de comerciant pe care ar fi obținut-o prin această formă de organizare a activității economice.

Nu se poate reține argumentul intimatului-reclamant în sensul că nu are calitatea de comerciant.

În accepțiunea Legii nr. 26/1990, persoanele fizice autorizate sunt comercianți, iar prin înregistrarea în registrul comerțului, persoanele fizice dobândesc calitatea de comerciant în înțelesul Legii nr. 161/2003 și se supun interdicțiilor prevăzute de această lege.

Starea de incompatibilitate, prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, nu este înlăturată ca urmare a modificărilor legislative intervenite cu privire la noțiunea de "comerciant".

Potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ.:

"(1) Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ..", textul confirmând astfel că noțiunea de "comerciant" nu a fost eliminată din legislație, ci a fost înlocuită, la nivel terminologic, cu cea de "profesionist", fără a se schimba și conținutul juridic.

O confirmare suplimentară cu privire la intenția legiuitorului de a opera exclusiv o modificare de ordin terminologic, după intrarea în vigoare a C. civ. din 2009, rezultă și din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora:

"În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege".

În conformitate cu modificările de ordin terminologic introduse prin art. 6 din Legea nr. 71/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, intimatul a deținut simultan calitatea de viceprimar și calitatea de persoană fizică autorizată, incompatibile conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003.

Intimatul-reclamant a citat câteva decizii de speță ale ÎCCJ-SCAF, potrivit cărora simpla deținere a două funcții incompatibile nu ar conduce la constatarea stării de incompatibilitate. Însă, instanța de recurs nu împărtășește o astfel de interpretare a normei incidente. În sensul contrar, potrivit căruia deținerea concomitentă a funcției publice și a altei calități incompatibile cu funcția publică conduce la starea de incompatibilitate există o practică consistentă la nivelul ÎCCJ -SCAF (a se vedea, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 2142/2019, 2547/2019, 1688/2019, 4505/2018, 4598/2018, 1121/2018, 1012/2018).

Prin urmare, în condițiile deținerii de către intimatul-reclamant a calității de persoană fizică autorizată concomitent cu funcția de viceprimar, Înalta Curte constată că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectând, astfel, greșita aplicare a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Pentru aceste motive, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) același Cod, va admite recursul declarat de pârâta A.N.I., va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul A. împotriva raportului de evaluare nr. x din 06.07.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 694 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.