ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2020

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/08.05.2017 emis de pârâtul Agenția Națională de Integritate.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 151 din 23 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și anularea raportului de evaluare.

În motivarea căii de atac exercitate reclamantul a reținut următoarele: instanța de fond a preluat interpretarea eronată dată de intimată dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, omițând a avea în vedere nu doar simpla interpretare gramaticală a normelor, ci și o interpretare teleologică. Astfel, la data adoptării Legii nr. 161/2003, sintagma de comerciant persoană fizică avea o altă semnificație. În acest sens, pentru ca o persoană fizică să fie calificată drept comerciant era necesar să fie îndeplinită condiția ca persoana în cauză să săvârșească acte de comerț obiective, ca o profesiune, iar faptele de comerț să fie efectuate în nume propriu. Obiectul de activitate al întreprinderii individuale consta în cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, așadar activitatea întreprinderii fiind una cu caracter pur agricol. Or, activitățile agricole nu sunt considerate activități comerciale, ele fiind calificate drept acte juridice civile. Prin urmare, persoanele care exercită activități agricole nu au calitatea de comerciant. Precizează recurentul că întreprinderea individuală nu a avut activitate de comerț și nu se poate reține că I.I.A. a avut o activitate ce poate fi considerată dezvoltată.

II. Soluția instanței de recurs

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/08.05.2017, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare contestat s-a constatat că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 18.06.2012-8.05.2017, întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al Comunei Vulturești, județul Vaslui cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. Întreprindere Individuală, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcției publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 151 din 23 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Astfel, judecătorul fondului a prezentat detaliat argumentele pe baza cărora a reținut existența stării de incompatibilitate, hotărârea pronunțată cuprinzând atât situația de fapt, probele administrate și motivarea în drept a soluției adoptate, răspunzând astfel exigențelor art. 425 C. proc. civ.

Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin recurs, Curtea reține că nu se regăsește cazul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunțarea sentinței cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică".

Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că persoana fizică autorizată nu reprezintă automat un comerciant, ci doar dacă desfășoară acte de comerț sau că activitățile agricole nu sunt considerate activități comerciale, ele fiind calificate drept acte juridice civile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a dobândit, începând cu data de 20.02.2012, calitatea de comerciant persoană fizică . Prin urmare, având în vedere că recurentul deținea începând cu data de 18.06.2012, funcția de primar al comunei Vulturești, județul Vaslui și începând cu data de 20.02.2012 calitatea de comerciant persoană fizică autorizată la A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în mod corect a reținut prima instanță că acesta se află în stare de incompatibilitate, ipoteza normei legale instituite prin art. 87 alin. (1) lit g) din Legea nr. 161/2003 fiind întrunită.

Nu poate constitui cauză de înlăturare a stării de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) susținerea formulată de către recurent că inspectorul de integritate ar fi reținut o stare de incompatibilitate, fără a mai verifica exercitarea efectivă a calității de comerciant.

Câtă vreme persoana evaluată a deținut, respectiv deține, concomitent cu funcția de primar, calitatea de comerciant persoană fizică, s-a aflat, respectiv se află în stare de incompatibilitate, ipoteza normei legale instituite prin art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr 161/2003, fiind întrunită.

Prin cererea de recurs, recurentul invocă faptul că nu a desfășurat activități comerciale. Or, corect s-a constatat că acesta a încălcat regimul incompatibilităților deținând în mod simultan funcția de primar cât și funcția persoană fizică autorizată, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități, necondiționat de întocmirea altor acte juridice. Recurentul, în calitate de primar, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și să nu să încalce legislația aplicabilă. Or, recurentul, ignorând prevederile legale menționate nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților aplicabil aleșilor locali.

Mai mult decât atât recurentul a obținut venituri ca întreprindere individuală, astfel că nu se confirmă ipoteza că nu a desfășurat activități în cadrul acesteia.

Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, chiar dacă obiectul de activitate al întreprinderii individuale este reprezentat de activitățile agricole aceasta nu înlătură calitatea de comerciant a recurentului, întrucât activitățile economice pot fi desfășurate în toate domeniile, meseriile, ocupațiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 151 din 23 octombrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.