ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/19.04.2018 emis de aceasta.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 89 din 21 februarie 2019, a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, ca inadmisibilă.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În esență, a arătat că nu s-a aflat în incompatibilitate cu funcția de viceprimar pentru că nu poate fi considerat comerciant persoană fizică, simplul fapt că o persoană fizică este înregistrată în Registrul Comerțului nu îi acordă calitatea de comerciant.

Totodată, a făcut trimitere la prevederile art. 7 și art. 9 din Codul comercial care conțin definiția comerciantului și a precizat că nu a desfășurat activități comerciale ca o profesiune obișnuită și nu a inchetat niciodată vreun contract cu nicio instituție a statului.

De asemenea, a susținut că a fost nevoit să se înreregistreze ca persoană fizică autorizata la Registrul Comerțului pentru a beneficia de finanțare europeană, înregistrare care însă nu demontrează că a a săvârșit acte si fapte de comerț, respectiv că a dobândit calitatea de cormerciant.

Potrivit recurentului, Legea nr. 161/2003 nu oferă o definiție a noțiunii de comerciant persoană fizică, motiv pentru care textul cuprins în art. 87 alin. (1) lit. g) din lege trebuie interpretat din punct de vedere al scopului urmărit de legiutor, acela de prevenire a corupției, or, câtă vreme nu a încheieat contracte cu nicio autoritate publică nu se poate pune problema în cazul său de vreun act de corupție.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea contestației.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a a învestit instanța de contencios cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 emis de intimata-pârâtă.

Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că raportul de evaluare atacat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și dispozițiilor art. 91 alin. (3) teza I din același act normativ, pentru că reclamatul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în întrucât a deținut simultan cu funcția de viceprimar, pentru mandatele 2012-2016 și 2016-2020 al comunei Maglavit, județul Dolj, și calitatea de comerciant persoană fizică (A. Persoană Fizică Autorizată).

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare la data evaluării, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

În art. 91 din același act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. (. . . . . . . . . .) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Așadar, regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, în sensul incompatibilității funcției de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

În cauză, deși recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligația de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatelor 2012-2016 și 2016-2020, acesta a încălcat interdicția reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, dar și prevederile art. 91 alin. (3) teza I din lege, prin aceea că nu a demisionat în termen de 15 zile din funcția care atrăgea starea de incompatibilitate.

Prin urmare, la data validării entru funcția de viceprimar, recurentul-reclamant era obligat să cunoască regimul juridic al incompatibilităților și să aleagă între această funcție și calitatea de comerciant.

Prin persoană fizică autorizată se înțelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forța sa de muncă.

În art. 6 din același act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate și autorizate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Conformându-se acestei obligații, recurentul-reclamant a solicitat și obținut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activității economice înregistrate.

Totodată, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianți" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, definește activitatea economică ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit."

În raport cu aceste prevederi legale, rezultă că recurentul a avut calitatea de comerciant și s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, față de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, indiferent de numărul activităților desfășurate în această calitate sau de caracterul permanent, ocazional sau temporar al acestora, din moment ce a exercitat, începând cu data de 23.01.2009, calitatea de persoană fizică autorizată.

Scopul înființării entității comerciale (obținere finanțare nerambursabilă) nefiind de natură să înlăture starea de incompatibilitate, care poate fi îndepărtată exclusiv prin renunțarea, în termenul legal, la una dintre calitățile a căror deținere simultană generează incidentul de integritate.

De asemenea, nu interesează în cauză dacă recurentul a desfășurat sau nu efectiv activitate de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcția de viceprimar, câtă vreme a continuat să dețină calitatea respectivă, aspect, de altfel, necontestat.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, fiind lipsită de relevanță exercitarea sau nu a atribuțiilor specifice sau inexistența unei influențe între Primărie și activitatea/calitatea privată a viceprimarului.

Legea nr. 161/2003 interzice doar deținerea concomitentă a anumitor calități, fără să condiționeze incompatibilitatea de producere a unui rezultat de natura celui invocat de recurent.

Cât privește susținerile reclamantului legate de prevederile art. 7 și art. 9 din Codul comercial, instanța de control judiciar are în vedere, de asemenea, scopul edictării art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, acela de a include toate persoanele fizice care aveau calitatea de comerciant potrivit legislației în vigoare la aceea dată, eventualele modificări ulterioare în definiția acestei calități trebuind să fie raportate la perioada de timp în care au fost în vigoare, iar faptul că că acesta nu a încheiat în calitate de viceprimar contracte care să poată conduce la concluzia unor eventuale fapte de corupție, de asmenea, nu prezenta relevanță.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 89 din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.