ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5646/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, emis de către pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 483 din 12 februarie 2019, a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că indicarea doar a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu înseamnă că sentința atacată este motivată în fapt și în drept, prima instanță neindicând înscrisurile care i-au format convingerea că acesta are calitatea de comerciant.

3.2. În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat că în calitatea sa, de viceprimar al comunei, se identifică prin codul numeric personal și nu prin codul unic de identificare fiscală, or, judecătorul fondului nu a observat că persoana fizică comerciant are un Codul fiscal unic atribuit pentru identificare, în timp ce persoana fizică se identifică prin codul numeric personal.

Totodată, a confundat cultivatorul cu comerciantul, deși activitatea devine economică doar în momentul vânzării legumelor, pepenilor și a rădăcinoaselor și nu în situația cultivării acestora, sens în care a invocat și Decizia Curții Constituționale nr. 869/2015.

În continuare, recurentul a reiterat argumentele invocate în fața primei instanțe, susținând că în mod greșit autoritatea publică pârâtă a reținut că acesta a exercitat calitatea de comerciant persoană fizică, întrucât A. avea drept activitate principală "cultivarea legumelor, a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor "și nu activitatea de comerț",

Astfel, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, neavând calitatea de comerciant persoană fizică, iar faptul că era obligat să se înregistreze în registrul comerțului pentru "cultivarea legumelor, a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor" nu putea conduce la concluzia ca avea această calitate.

În opinia părții, a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2003, iar activitatea de cultivare a legumelor a fost desfășurată exclusiv pentru consumul și traiul de zi cu zi, al său și al familiei și nu în scop comercial, așa încât situația de incompatibilitate reținută nu există.

Prin urmare, a apreciat că au fost interpretate greșit prevederile 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, text de lege pe care, de altfel, îl consideră confuz și neclar, precizând, totodată, că suma încasată cu titlu de subvenții, în intervalul de referință, potrivit înscrisurilor existente la dosar, a fost de 23.502,83 RON și nu de 655.506,21 RON.

În concluzie, a susținut că, în cauză, nu există o încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților pentru că nu a exercitat calitatea de comerciant persoană fizică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin concluziile scrise formulate, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, emis de intimata-pârâtă.

Curtea de Apel București a admis respins reclamantului ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta a fost invocat în mod formal, partea nu a formulat critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate, ci doar a făcut aprecieri generale cu referire la faptul că sentința atacată nu este motivată în fapt și în drept, iar prima instanță nu a indicat înscrisurile care i-au format convingerea că acesta are calitatea de comerciant.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, făcând trimitere, totodată la documentele avute în vedere, privind evidențele de la Registrul Comerțului, subvențiile încasate, proiectul derulat, declararea veniturilor realizate în vederea impozitării, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Faptul că recurentul nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, de asemenea, este nefondat.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, respectiv interdicția reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că începând cu data de 22.06.2012 a deținut și exercitat simultan funcția de viceprimar al comunei Mîrzănești, județul Teleorman, pentru mandatele 2012 - 2016 și 2016 - 2020, și calitatea de comerciant persoană fizică "A.", atribuindu-i-se număr de ordine la Registrul comerțului x și CUI x și fiind autorizată să desfășoare activități agricole.

Activitățile agricole, pentru a căror desfășurare a fost autorizat reclamantul, cod CAEN 0124, fac parte din:

Secțiunea A - Agricultură, silvicultură șl pescuit

Diviziunea 01 - Agricultură, vânătoare și servicii anexe

Grupa 011- Cultivarea plantelor nepermanente

Clasa 0124 - Cultivarea legumelor și a pepenilor,a rădăcinoaselor și pepenilor.

Așadar, activitatea desfășurată este o activitate economică (codul CAEN reprezentând clasificarea statistică națională a activităților economice din România), circumscriindu-se definiției date de art. 2 alin. (1) al O.U.G. nr. 44/2008.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, astfel cum a reținut și prima instanță, rezultă că în intervalul 16.05.2012 - 09.05.2017 reclamantul a depus cereri de plată în baza cărora "A.", a încasat (în intervalul 31.10.2011 - 13.02.2018) de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Local Alexandria subvenții în sumă totală de 655.506,21 RON, a implementat, prin aceeași persoană fizică autorizată, proiectul Fermă de semi-subzistență A. - cod decizie de finanțare nr. x, pentru o valoare totală de 7.500 euro - echivalentul a 32.975,40 RON (sumă încasată în întregime în cinci tranșe egale, ultima tranșă de plată fiind încasată în data de 08.10.2015), finanțat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și a declarat în vederea impozitării veniturile realizate în calitate de persoană fizică autorizată.

Or, contrar susținerilor recurentului, exercitarea acestei activități, prin intermediul oricărei forme de organizare economică, îi conferă titularului calitatea de "comerciant persoană fizică".

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare la data evaluării, potrivit cărora "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

În art. 91 din același act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. (. . . . . . . . . .) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Așadar, regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, în sensul incompatibilității funcției de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

În cauză, deși recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligația de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatelor 2012-2016 și 2016-2020, acesta a încălcat interdicția reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, dar și prevederile art. 91 alin. (3) teza I din lege, prin aceea că nu a demisionat în termen de 15 zile din funcția care atrăgea starea de incompatibilitate.

Prin urmare, la data validării pentru funcția de viceprimar, recurentul-reclamant era obligat să cunoască regimul juridic al incompatibilităților și să aleagă între această funcție și calitatea de comerciant.

Prin persoană fizică autorizată se înțelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forța sa de muncă.

În art. 6 din același act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate și autorizate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Conformându-se acestei obligații, recurentul-reclamant a solicitat și obținut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activității economice înregistrate.

Totodată, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianți" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, definește activitatea economică ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit."

În raport cu aceste prevederi legale, rezultă că recurentul a avut calitatea de comerciant și s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, față de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, indiferent dacă activitatea în cadrul PFA nu a presupus desfășurarea de activități comerciale în sensul arătat de parte, din moment ce a exercitat, începând cu anul 2011, calitatea de persoană fizică autorizată, respectiv și în perioada în care a ocupat funcția de viceprimar, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

În fine, în ceea ce privește susținerile părții, potrivit cărora art. 87 din Legea 161/2003 este neclar, făcând trimitere, totodată, și la Decizia Curții Constituționale nr. 869/2015, se reține că tocmai prin această decizie s-a statuat că definirea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind "comerciant" presupune o analiză de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei spețe, de către instituțiile/autoritățile publice competente, în raport cu coordonatele cuprinse în legislația în materie, în acest sens, în cauză, fiind relevante prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cum corect a sesizat și judecătorul fondului.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 483 din 12 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.